Metropotam - Articole30http://metropotam.roGhid de supravietuire urbanahttp://metropotam.ro2010-09-08T10:00:14+00:00Metropotam, ArticoleroConcurs de karaoke cu premii in bilete la Guns N'Roseshttp://metropotam.ro/La-zi/2010/09/art3802995113-Concurs-de-karaoke-cu-premii-in-bilete-la-Guns-N-Roses/
V-ati cam obisnuit sa vedeti pe metropotam anunturi despre concursuri de karaoke, nu? Mai avem inca unul, special pentru fanii Guns N'Roses, cu premii in bilete la concertul de luna asta.
Cand: 15 septembrie Unde: El Grande Comandante (Viitorului 26) Cum participati: va inscrieti pe metropotam, printr-un comentariu mai jos (cu numele complet!).
Ce castigati:
D&D East Entertainment (organizatorii concertului GN'R de pe 21 septembrie) ofera 2 bilete la concert (unul pentru locul I, unul pentru locul al II-lea).
El Grande Comandante ofera urmatoarele premii:
Locul I: cina pentru 2 persoane, in valoare de 100 de lei La Historia 3 (Viitorului nr. 26, deschidere pe 17 septembrie),
Locul II: un voucher de consumatie de 50 de lei in Primer Comandante (Sf. Stefan 13)
Locul III: un voucher de consumatie de 25 de lei in Primer Comandante (Sf. Stefan 13)
Aveti de ales dintre urmatoarele piese:
1. Back Off Bitch
2. Civil War
3. Don't Cry
4. Knockin' On Heaven's Door
5. Live And Let Die
6. Mr. Brownstone
7. November Rain
8. Paradise City
9. Patience
10. Since I Don't Have You
11. Sweet Child O' Mine
12. Used To Love her
13. Welcome To The Jungle
14. You Could Be Mine
Precizari importante:
- Numar maxim de participanti la concurs: 20. Rezerva pentru inscriere la fata locului: 5.
- Daca te inscrii pe site, dar nu mai poti veni pe 15, anunta-ne, sa te taiem de pe lista. - Alegerea pieselor se face la fata locului, in seara concursului, pe sistemul primul venit, primul servit. Pregatiti-va mai multe piese din lista de mai sus.
- Intrucat numarul de piese disponibile in varianta karaoke este limitat, fiecare piesa se poate canta de cel mult 3 ori/seara si nu consecutiv.
- Inscrierile se pot face pe metropotam pana pe 14 septembrie.
- Castigatorii vor fi desemnati in urma notelor date de un juriu, ai carui membri vor fi anuntati ulterior.
- Ora de incepere a concursului va fi si ea anuntata ulterior, printr-un update la acest anunt.
]]>2010-09-07T10:43:00+00:00La ziCristina PetrescuMetropotesting light: HTC Wildfirehttp://metropotam.ro/La-zi/2010/09/art4758082890-Metropotesting-light-HTC-Wildfire/
Am avut pe maini pentru cateva zile un HTC Wildfire dat spre testare de HTC. L-am trecut prin doua probe de foc, prima este aceasta, o varianta mai light de testing, fara prea multe comentarii tehnice.
Prima impresie
De cum il scoti din cutie, n-ai cum sa nu observi ca arata foarte bine. Cu cateva exceptii, smartphones pot fi orice, numai dragute nu. Nu e cazul si aici, Wildfire arata foarte bine, putin glossy, dar in acelasi timp elegant.
Este de dimensiuni medii, il tii lejer in mana si este usor de manevrat. E foarte usor sa scrii mesaje, sa faci poze sau sa filmezi cu el, nu-ti vine peste mana sa treci de la o aplicatie la alta.
In teste
Pentru cineva care nu este obisnuit cu un smartphone s-ar putea sa necesite o perioada de acomodare sau mai bine zis de explorare, cand iei toate butoanele la butonat pentru a te obisnui cu functiile si setarile. Insa, vesti bune, este suficient de intuitiv si dupa ce faci setarile de inceput, te prinzi cum sta treaba. Iar de aici incepe distractia.
Daca esti o fire sociabila si ai conturi pe toate retelele sociale ale planetei, Wildfire te ajuta sa le grupezi ca sa nu iti pierzi timpul navigand din pagina in pagina in browser. Nu pierzi nici un update de la prieteni, nu pierzi nici timpul. Iti poti sincroniza conturile intr-o singura aplicatie, HTC Friend Stream, sau in aplicatii diferite, dupa preferinte.
Si oricate conturi de mail ai avea, le poti lua pe toate cu tine, oriunde, oricand… singura conditie fiind sa ai un abonament de date. Dincolo de Facebook, Twitter, Flickr, e-mail, chat si ce iti mai trece prin cap pe zona sociala, pe Wildfire iti poti lua feed-urile la blogurile si site-urile preferate, ca sa fii sigur ca nu ratezi nimic. Si daca vrei sa te deconectezi, atunci cu siguranta sunt multe aplicatii care sa te mentina entertained.
Concluzii
S-a tinut bine in cele doua zile in care l-am muncit si s-a comportat exemplar. Bateria a rezistat eroic, in ciuda ecranului maricel si a sesiunilor de browsing pe care le-a avut de indurat.
Daca nu ai mai avut de-a face cu un telefon cu Android, va trebui sa te acomodezi cu sistemul si vei pierde ceva timp sincronizand contacte si conturi, vestea buna fiind ca este suficient sa faci asta o data.
Wildfire pare o optiune mai mult decat ok pentru cineva care isi doreste mai mult decat un simplu telefon si ceva mai fiabil si util decat o jucarie flashy.
In curand si varianta tehnica a metropotestingului, stati pe aproape. ]]>2010-09-08T09:15:00+00:00La ziGinaStiri: Marti - Pe scurthttp://metropotam.ro/La-zi/2010/09/art0914708613-Stiri-Marti-Pe-scurt/a intors-o si a zis ca nu situatia tarii e dramatica ci cea a fondului de pensii, dand vina iarasi pe ticalosii care au profitat de pensionari promitandu-le pensii mai mari.
- din categoria what if, ce-ar fi facut Basescu daca era in locul lui Boc, cine alta ne putea spune exact ce e in mintea presedintelui decat Elena Udrea - si-ar fi depus mandatul, aia ar fi facut.
- Prigoana a depus de capul lui, al sotiei si al scoarei un proiect de lege ce vrea legalizarea prostitutiei. Ideea e buna si ar igieniza probabil mult domeniul, dar chiar crede ca trece cu un electorat care se face ca nu vede, nu stie, nu aude, dar se duce?
- PSD si PNL s-au suparat pe Roberta Anastase pentru ca ar fi schimbat abuziv, zic ei, ordinea de zi pentru a impiedica discutarea unei motiuni simple impotriva guvernului. Miss Roberta il acuza pe Ponta ca se joaca de-a victima. Domnul diriginte ce-o zice?
- uite, asa se face PR-ul - Regele Cioaba a invitat un grup de profesori universitari francezi sa afle mai multe despre traditiile tiganesti, in speranta ca-si vor schimba imaginea despre romi.
- o stire care de obicei "nu conteaza" - Andrei Codrescu va face parte din juriul US National Book Awards. Ia sa vedem, cati il stiu in Romania, cati il stiu in America?
- LOL, interlopul care a bagat in coma un politist a zis ca de fapt l-a confundat, vroia sa bage in coma un alt interlop. Ceea ce ar fi fost ok, nu?
- incidente ca in familie: fratele lui Basescu, Mircea, e acuzat de o doamna ca ar fi palmuit-o si injurat-o in trafic.
- pana la urma, contributiile din drepturile de autor le va plati angajatorul. Nu se putea asa de la inceput, fara atata circ, fara paine, fara sare? ]]>2010-09-07T14:41:00+00:00La ziCristina FoarfaArtist: Handiedanhttp://metropotam.ro/La-zi/2010/09/art3029122614-Artist-Handiedan/Handiedan.
Colajele ei inglobeaza imagini din perioada victoriana imbinate cu scene de la Moulin Rouge (o sursa de inspiratie plina de pene, culoare si bulane cu portjartiere) peste care artista aduce un alt suflu vintage sub forma timbrelor, a bancnotelor, a actelor mai vechi sau a unor etichete de la produse vechi si din colectii personale.
Tanara artista umbla lumea-n lung si lat pentru a gasi lucruri si elemente cat mai vechi pe care le lipeste apoi in colajele ei pentru a pune in fata amatorilor de arta un spectacol static al unui Moulin Rouge cu multe alte detalii inedite. Materialele pentru operele artistice le aduna de prin anticariate, targuri de vechituri, mai cotrobaie prin podul casei si mai da ture si pe la fabrici de reciclare.
Pana la produsul final, artista se foloseste si de un pic de nou in creatie, adica de operarea tehnologica. Face imaginile pe calculator, o prima schita in care aduna toate elementele pentru a putea face un plan al operei vizionare. Apoi urmeaza partea mai piperata, cea a integrarii elementelor in care lipiciul este esential. Bucatelele vintage se lipesc pe schita pentru a crea atmosfera imaginata de artista.
Handiedan nu se fereste nici de creion cu care mai scrie si deseneaza cate ceva pe tablouri, uneori chiar si cu mana stanga pentru un pic de autenticitate. Colajele sunt fie pe lemn, pe zinc sau pe hartie si de multe ori in cadrul unei carti de joc sau al unei bancnote.
Toate creatiile sunt in nuante sepia, nu lipseste rosul puternic din imagini si la fiecare tablou mai decoperi cate o chichita pe care nu te-ai fi asteptat sa o gasesti acolo: o carte de joc, un timbru, bucati dintr-un portativ cu tot cu note muzicale, decupaje din reviste si benzi desenate.
Imaginile scornite de artista sunt fascinante si orice vizionare ar trebui insotita de o lupa ca sa descoperi toate elementele ascunse in opera artistica. In plan central stau the pin up girls reinventate ca niste fete deocheate care lasa prea mult la iveala si carora nu le e teama sa adopte pozitii erotice si sa se lase despuiate nu doar mental, ci chiar la nivel vizual.
Handiedan este o artista originala careia ii place sa se joace in creatiile ei cu fel de fel de elemente: deseneaza copilareste, lipeste si pune de toate intr-un haos care la final arata foarte bine si care capteaza atentia oricui. Poti sa vezi colectiile artistei aici si sa te distrezi cautand elementele ingenioase din creatiile lui Handiedan. Noi zicem ca merita sa arunci o privire, plus ca si si zoom-ul si pozele detaliu care sa te ajute in vizionarea completa.
]]>2010-09-07T12:38:00+00:00La ziIrinaSaptamana pe bloguri foto: Pareri impartite despre varahttp://metropotam.ro/La-zi/2010/09/art1096566059-Saptamana-pe-bloguri-foto-Pareri-impartite-despre-vara/Munlait a gasit prin calculator niste poze mai vechi de la un party Abduction beamz dintr-o padure de pe langa Bucuresti. Ne bucuram ca le-a gasit, tare-s misto. Mai multe aici.
Pentru unii vara a cam plecat. Foto George Andrei Visan. Treziti-l cand se termina luna septembrie.
]]>2010-09-06T15:27:00+00:00La ziCristina PetrescuStiri: Luni - Pe Scurthttp://metropotam.ro/La-zi/2010/09/art2040891701-Stiri-Luni-Pe-Scurt/impoziteaza tot: primele de 8 martie, cadourile firmei pentru copiii angajatilor, primele de Craciun..de fapt, cam tot ce misca. Interesant e cum se vor prinde ei sa impoziteze telefoanele de serviciu folosite in scop personal.
- Basescu se gandeste la un nou acord cu FMI. Oare exista o limita maxima pana la care se poate imprumuta o tara? Nu de alta, dar probabil o sa platim datorii 300 de ani de acum incolo.
- ce hobby-uri mai au pustii teribilisti din ziua de azi - bat politisti. Din pacate, un politist este in coma dupa ce un tanar interlop i-a dat cu o sticla in cap.
- PSD si PNL o pun de-un guvernfantoma de criza. Parca am mai auzit asta.
- grea vara! Dintre tinerele sperante ale tarii care au dat bacul in toamna, doar 30% si-au folosit vara sa invete si au promovat.
- aha, deci de asta colegii programatori din redactie au venit azi cu jalba-n protap sa semnam cu totii aderarea la Partidul Piratilor! Baieti, nu suna rau, dar ne mai gandim un pic. :)
- a fost pelerinaj la Guvern azi, mai exact pe la Boc. Nu sa-l injure, ci sa-i dea flori si bomboane, ca doar acum 44 de ani, la Rachitele, s-a produs minunea.
- clientii nemultumiti de BCR s-au gandit sa-i scrie lui Basescu. Uite de unde sare justitiarul.
- in China pana si CV-urile de piloti se falsifica. ]]>2010-09-06T15:10:00+00:00La ziCristina FoarfaBurn Bowl Rockers - concurs de BMX in Parcul Tineretuluihttp://metropotam.ro/La-zi/2010/09/art6275931600-Burn-Bowl-Rockers-concurs-de-BMX-in-Parcul-Tineretului/Street Heroes, iar peste weekend a fost locul de desfasurare a concursului Burn Bowl Rockers, destinat bmx-erilor.
Concursul se afla la prima editie, urmand ca pe viitor sa se organizeze mai multe competitii de acest tip. Chiar weekend-ul ce urmeaza in skateparkul din Herastrau se va tine Burn X-Casino, competitie de skateboarding si BMX/MTB.
Sambata, amatorii de trickuri pe biciclete s-au adunat cu mic, cu mare (predominant cu mic, adevarat) in parc pentru spectacolul oferit de participantii la concurs. La inscrieri s-au prezentat mai multi tineri aspiranti la titlul de campion, iar parcul era plin de pusti care se dadeau pe biciclete sau pe skate.
Dupa sesiunile de antrenamente si calificari, au ramas 10 finalisti care au avut la dispozitie o ora si o zona cu rampe si railuri in care sa-si faca de cap si sa impresioneze juriul. Au urmat barspinuri, three sixty, one eighty, hop-uri, fakie, tail whip-uri si multe alte trickuri care smulgeau ropote de aplauze de la audienta. Adevarat, publicul s-a prezentat cam timid la inceput, dar de cum baietii au inceput sa scoata artileria grea si publicul a raspuns pe masura.
Timp de o ora concurentii au incercat sa gaseasca acel trick care sa dea juriul pe spate si sa le asigure un loc pe podium. Si au tot incercat pana cand s-au stabilit castigatorii. Premii speciale au primit Tibi - Best Young Blood si Stefan aka Zambilica - Best Rookie, un pustiulica de nici 8 ani, probabil cel mai mic din curtea skateparkului.
Cei trei castigatori ai competitiei au fost Barney, locul 3, Barto, locul 2, si Alin Moldovan, care pe langa premiul in produse si bani, a primit si doua bilete de avion pentru Barcelona, oras considerat Mecca street-ului european.
Daca ati pierdut concursul din parcul Tineretului, nu va ingrijorati, aveti sansa sa vedeti o noua sesiune de trickuri weekendul viitor in Herastrau. ]]>2010-09-06T08:29:00+00:00La ziGinaStiri: Vineri - Pe scurthttp://metropotam.ro/La-zi/2010/09/art8191491559-Stiri-Vineri-Pe-scurt/zice Basescu la investirea noilor ministri. Mda, s-o adormim putin, poate crede mai bine.
- desi a promis ca va restitui cavoul familiei Lahovary dupa scandalul de acum doua luni, Vanghelie nu s-a tinut, surpriza, de cuvant, pastrandu-l tot pentru familia lui.
- in cazul maternitatii Giulesti, a mai fost pus sub acuzare si seful clinicii de Neonatologie pentru neglijenta in serviciu.
- cica Churcill ar fi ordonat asasinarea lui Mussolini pentru ca acesta detinea despre el dovezi ca ar fi un admirator prea entuziast al fascismului.
- nu ca v-ar spune ceva numele noi din Guvernul Romaniei, dar uite aici cine a venit in ministere.
- Udrea isi mentine parerea lui Basescu ca schimbarea guvernului ar fi trebuit sa inceapa cu primul ministru.
- fostul ministru al Agriculturii spune ca s-au facut presiuni foarte mari asupra lui (si asupra usii mamei lui) pentru fonduri europene. Zice acum, plangere n-a depus, noi ce sa credem?
- dupa ce au luat credite la banci fara sa se gandeasca prea mult si fara sa citeasca prea atent contractul, multi romani sunt nemultumiti ca bancile le maresc dobanzile, asa ca se asociaza si fac rascoala. ]]>2010-09-03T13:05:00+00:00La ziCristina FoarfaCafenea: Hobby Caffe&Shophttp://metropotam.ro/Unde-iesim/2010/09/art2118158889-Cafenea-Hobby-Caffe-Shop/Hobby Caffe& Shop: magazin de jucarii sau cafenea. Ei bine, raspunsul este ca Hobby este si loc cu masinute si elicoptere, dar si un spatiu in care poti sa bei ceva bun intr-un decor inedit.
Hobby Caffe&Shop este un spatiu fandosit cu mobilier parca adus de pe nava extraterestrilor si pus pe putini metri patrati. Mesele rotunde isi schimba culorile sub fata ochilor si chiar daca te-ai asezat la masa galbena, curand te vei trezi ca stai la masa verde. Tot localul este iluminat discret iar luminitele colorate care se propaga din blatul mesei sunt de un efect foarte dragut, terapeutic chiar.
Decorul futuristic te rupe de peisajul boem al zonei si te transpune intr-un peisaj inedit in care peretii sunt invadati de masinute teleghidate, de elicoptere, motociclete si alte jucarii care au luat locul tablourilor. La Hobby peisajul e total altfel si gasesti lucruri si elemente pe care nu le vezi in orice bar; ca sa nu mai punem la socoteala efectul vazut de afara, cu mesele in forma de ciupercute care isi tot schimba culorile si de fiecare data lucesc altfel.
Intr-un astfel de loc dichisit, curat si ordonat ca la muzeu, ne asteptam sa gasim niste preturi destul de piperate. Din fericire, scorurile sunt chiar decente: cafeaua si specialitatile din cafea sunt intre 7 si 10 lei, cocktail-urile sunt 14 lei, cocktail-urile nonalcoolice sunt 9 lei, racoritoarele- 6 lei, fresh-urile- 12 lei, berile intre 6 si 12 lei. Gasesti si cate ceva de-ale gurii la Hobby, dintre care spaghetele sunt intre 21 si 27 lei, salatele intre 20 si 24 lei iar sandvisurile intre 13 si 20 de lei.
Noi am testat frappe-ul (12 lei) foarte bun si cremos, un milkshake de banane (12 lei) la fel de cremos, dar si mai bun decat frappe-ul. Am mai gustat si un cocktail nonalcoolic, Baby Doll (9 lei) si el destul de bun si cu un aspect eye-catching. La capitolul gustari am incercat sandvisul Lo Chef (13 lei), chapata cu sunca si cascaval, salata si sos de mustar. Ingredientele erau proaspete, painea pufoasa si portia era destul de mare, chiar si pentru un simplu sandvis.
Hobby Caffe&Shop a trecut testul barului cu bile albe la toate categoriile: aspect, servire, preparate, preturi si bai (unde totul e automat, pana si cosul de gunoi). Pentru ca partea feminina s-a abtinut sa-si dea cu parerea la partea de shop, i-am lasat pe baieti sa vina cu impresii. Asa ca acestia s-au dus in spate, acolo unde e magazinul, si au facut ochii mari la toate jucarelele din vitrine.
Produsele nu sunt tocmai genul de cadou pe care sa-l faci unui copil, mai ales pentru ca multe dintre masinute prind si 60 km/h. Multe dintre jucarii sunt de colectie si cu preturi corespunzatoare, dar baietii veniti de pe terenul wonderland of big boys toys ne-au spus cu multa incantare ca au si elicoptere mari pe la 400 lei. Asadar, se gasesc si masinarii teleghidate la preturi ok.
Din raportul baietilor, am inteles ca oferta este bogata si diversificata. Noi le-am vazut si le-am apreciat ca fiind dragute si facute cu o mare atentie pentru detalii. Dar daca vrei sa vezi jucariile de la Hobby, poti sa arunci o privire la varianta online, aici adica.
Aceleasi mese, alte culori
Iar ca tachinarea sa fie completa, in partea de cafenea, pe un perete se proiecteaza si mici filmulete demonstrative cu produsele de la vanzare. Se intelege ca baietii intrerupeau discutia ca sa mai scoata un "wow" si sa isi repete cu voce tare: "nu, dar tre' sa-mi iau si eu un elicopter de genul".
Chiar daca am plecat fara elicoptere sau masinute, Hobby Caffe&Shop ramane o cafenea foarte simpatica in care ne-am simtit bine si in care sigur ne vom mai intoarce.
Tu ai fost la Hobby Caffe&Shop? Daca nu, pune-i un bookmark, noi zicem ca merita sa treci pe aici.
]]>2010-09-03T12:23:00+00:00Unde iesimIrinaExpozitie foto: Inge Morath, Jurnalul meu romanesc @ MTzRhttp://metropotam.ro/Recomandari/2010/09/art2169106233-Expozitie-foto-Inge-Morath-Jurnalul-meu-romanesc-MTzR/De-acum, marea aventura poate incepe", scria Inge Morath in jurnalul de calatorie in anul 1958, cand se pregatea pentru un eseu fotografic pe Dunare, eseu care a devenit carte abia cateva decenii mai tarziu, in 1995, cand a fost publicat albumul foto Donau. In acest rastimp Inge Morath a calatorit de mai multe ori in Romania, a invatat (in 1943) limba romana (curioasa cum de a supravietuit insular o limba romanica in multimea de limbi slave din Europa de Est), a vizitat Bucurestiul, Brasovul, Sibiul, Clujul, Tg. Mures si multe sate de pe traseul calatoriei care a durat vreo luna, in 1958.
Iarmaroc in Iasi. Atmosfera destinsa
Cluj, manastirea Nicula. Taranca rugandu-se
Scari din Sibiu (Hermannstadt), infiintat de austrieci
Inge Morath s-a nascut la Graz in 1923 (si a murit la New York in 2002) si a fost fotograf, reporter si translator (vorbea sase limbi). In tinerete, scriind pentru ziarul Heute, a intrat sub aripa fotografului Ernst Haas, alaturi de care a fost invitata (de nu mai putin celebrul fotojurnalist Robert Capa) sa vina la agentia foto Magnum din Paris. Acolo a ajuns sa lucreze cu fondatorul, Henri Cartier-Bresson, al carui stil si-a lasat ulterior amprenta si pe fotografiile lui Inge Morath.
Din calatoriile ei in Romania s-a adunat o carte, Jurnalul meu romanesc, cu texte introductive (mici biografii ale fotografei) de Kurt Kaindl (fotograf austriac) si Karin Cervenka (director al Forumului Cultural Austriac) si vreo 130 de fotografii alb negru, cu insemnarile autoarei, din calatoria de aproximativ o luna prin Romania in 1958.
Albumul foto se gasea aseara la MTzR la vernisajul expozitiei cu respectivele fotografii ale lui Inge Morath, pe care le puteti vedea in Sala de Oaspeti pana pe 17 octombrie.
Noi am avut lipsa de inspiratie de a merge sa ii vedem fotografiile chiar la vernisaj, ceea ce ne-a diminuat sensibil placerea de a calatori prin jurnalul romanesc al lui Inge - Sala de Oaspeti era plina si ne-aerisita, in fata fiecarei imagini era ciorchine de privitori. Am dat o raita, ne-am lungit gaturile sa vedem cate ceva (fotografiile sunt format destul de mic si sunt inramate cu sticla, trebuie sa te apropii si sa te feresti de reflexii ca sa vezi bine), apoi am renuntat si... ne-am cumparat albumul foto (30 de lei, editura Vellant).
In linistea hartiei, am mers alaturi de Inge prin Romania anului 1958, prin spitale, fabrici, parcuri si biserici din Bucuresti (in introducerea albumului Kurt Kaindl mentioneaza ca din insemnarile lui Inge din jurnalul de calatorie razbatea adesea frustrarea ca regimul o controleaza si o urmareste la fiecare pas, ba chiar ca o impiedica sa isi fotografieze anumite subiecte - spre exemplu, aratandu-si interesul de a vedea cateva biserici si ceremonii religioase romanesti, a fost tarata de la o biserica la alta pentru a nu putea fotografia o nunta).
A ajuns pana in Certeze, Oas, unde "localnicii sunt renumiti pentru luptele lor cu cutite, licior si costumele vesele", s-a oprit la o nunta taraneasca in Rasinari, la pescarii din Delta, la manastirile din Moldova, la Agapia, unde a fotografiat calugaritele brodand matase si goblenuri si in Sibiu, care arata la fel de fermecator azi cum arata si atunci, de parca n-ar fi trecut peste el jumatate de secol.
Fetita din Sura Mare
pagini din album: Satul Rucar. Baiat vanzand prajituri de nunta si Sibiu, sub peretele cetatii
Expozitia Inge Morath va ramane la MTzR pana pe 17 octombrie. ]]>2010-09-03T11:00:00+00:00RecomandariCristina PetrescuStiri: Joi - Pe Scurthttp://metropotam.ro/La-zi/2010/09/art1590699276-Stiri-Joi-Pe-Scurt/Vladescu, Dumitru si Seitan. Atat. Nu tu un Berceanu pentru haosul din Transporturi, nu tu un Cseke pentru dramele din Sanatate (mda, de ministrii unguri nu se ating), nu tu un greu ca Videanu. S-ar putea numi frectie.
- si uite cum un post aparent inofensiv si pentru oameni cu IQ ceva mai ridicat poate naste atatea pasiuni - un tip s-a suparat atat de rau ca Discovery nu promoveaza salvarea planetei de oameni si alte mesaje ecologiste extreme incat s-a dus cu explozibil la ei si a luat ostatici. Politia l-a omorat.
- azi dimineata Boc s-a dus la o cafeluta la Basescu, cu cornulete si paine cu unt. Bine, fara unt, ca e scump, si ei doar discutau despre remanierea guvernului intru binele tarii. Se pare insa ca pe Basescu l-a enervat ca Boc vrea o remaniere de forma si a zis ca-si ia mana de pe guvern si de pe partid. Oamenii presedintelui sustineau si ei, cuminti, o schimbare totala de guvern.
- Oprescu vrea sa inchida cateva dintre atelierele UAP aflate in Centrul Vechi. Pana sa sarim in sus ca arta e aruncata in strada, sa ne amintim ca totusi UAP a fost acuzata de atatea ori de tinerii artisti contemporani ca e comunista, invechita, ca are spatii si resurse care nu sunt folosite cum trebuie si ca impune monopol.
- presedintele PNL sector 5 a fost batut cu bata in strada si e in stare grava. Se presupune totusi ca motivele nu erau politice.
- Prigoana prevede moartea trusturilor de presa si aparitia unor produse media cu bugete mici si nisate.
- la Balea Lac a nins! Atat. :) ]]>2010-09-02T13:28:00+00:00La ziCristina FoarfaCarte: Snuff, Chuck Palahniukhttp://metropotam.ro/Recomandari/2010/09/art3794204983-Carte-Snuff-Chuck-Palahniuk/Porn is a job you only take after you abandon all hope.
Palahniuk incearca intotdeauna sa-si socheze cititorii (nu degeaba se lauda ca la lecturile sale publice se intampla sa mai lesine oameni din public). De multe ori, cartile sale sunt adevarate dusuri reci sau chiar palme zdravene, pe care e bine sa le incasezi, din cand in cand, ca sa te mai trezesti nu la realitate, ci un pic dincolo de ea, de unde lucrurile se vad cel mai clar.
Cand am pus mana pe Snuff (netradusa inca la noi), speram la acest lucru. Din pacate, am dat peste un Palahniuk inecat in cultura pe care el insusi o critica si in cliseele acesteia. Imbatat de propriile-i trucuri, tehnici si discurs, iesit din mana si stangaci, Palahniuk da impresia, in Snuff, ca-si imita propriul stil.
Snuff isi inchide cititorii intr-o camera in care 600 de barbati dezbracati, transpirati, care se indoapa cu Viagra si junk food, care-si rad obsesiv parul de pe piept sau, pur si simplu, si-o freaca (la fel de obsesiv) si isi asteapta randul pentru a-si aduce contributia la recordul mondial de gang bang. Din anonimat ies patru personaje care iau, pe rand, cuvantul – Mr. 72, Mr. 137, Mr. 600, Sheila (cea care are grija ca evenimentul sa decurga conform planului), pentru a prezenta, din perspective diferite, atat atmosfera din culisele acestui "moment istoric", cat si implicatiile personale din spatele acestui film porno, ce spre sfarsit s-ar putea transforma intr-un film snuff... premeditat.
Aflam pe parcurs ca intre unii actori si actrita porno exista tot felul de legaturi sentimentale sau genetice – unul dintre actori este posibil sa fie fiul ei, iar un alt actor este posibil sa fie tatal copilului care si-a regasit mama pe platoul de filmare (o vaga aluzie la complexul lui Oedip). Sfarsitul nici macar nu este atat de spectaculos cum ne obisnuise pana acum Palahniuk. De aceasta data este doar previzibil, exagerat, caraghios si diluat.
Ca de obicei, Palahniuk isi impaneaza textul cu tot felul de info picante: tot felul de trucuri si trivia din industria porno, semnificatiile unor tatuaje, legende istorice sexuale, chestii medicale etc., insa, de aceasta data, nici nu-si mai da silinta sa construiasca ceva anume cu ele, nu face decat sa le arunce alandala in text.
Snuff este una dintre cele mai superficiale carti ale lui Palahniuk, care, dupa lectura, te lasa cu un gust amar si nimic mai mult. Nici macar miza romanului nu reprezinta o noutate pentru nimeni. Faptul ca industria porno a transformat sexul in (tele)shopping, intr-un produs accesorizat, in competitie, in sport, intr-un fel de boala, ce necesita medicatie speciala, intr-o dependenta, pe care trebuie s-o hranesti cu tot felul de perversiuni etc, e old news, iar in acest sens, Sufocare isi face mult mai bine treaba.
Magazinul online nu este un simplu loc in care spui ca vrei un smiley face imprimat pe tricou si astepti sa se coaca. Bumbac100 este un spatiu pentru artisti in care moda si trendul se creeaza chiar sub puterea click-urilor tale. Pe modelul de succes al threadless.com, si Bumbac100 incurajeaza tinerii designeri sau orice alte persoane cu talent la desen sa inscrie un model pentru tricouri.
De aici mai departe, ce e inedit si misto ramane, ce nu ramane doar sub forma unor amintiri. La Bumbac100 o sa gasesti tricouri pentru zilele cu norisori pufosi si curcubeu, tricouri pentru zilele in care te simti revolutionar, sarcastic, plin de umor, zeflemist, suparat si tot asa.
Fiecare design de tricou trebuie sa le bata pe toate celelalte. Artistii nu stau si dau din creionul virtual pana ideile din capul lor chiar prind o forma. Si daca te uiti la toate modelele care au ajuns in catalogul Bumbac100, o sa observi ca nu e nimic banal sau vreun desen la care sa spui: "ah, l-am mai vazut pe undeva".
Bumbac100 este si magazin, dar si spatiu de promovare a ideilor crete si a imaginilor vorbitoare. Fiecare tricou are si un titlu sugestiv si artistul din spatele imaginilor nu este o naluca sau un designer cu nasul pe sus, nu, el se arata si iti prezinta rodul muncii sale fara rezerve. De la desene psihedelice la desene limpezi si simpliste, in acest magazin sigur o sa gasesti o imagine potrivita pentru moda urbana. Si, daca nu esti multumit, pune mana si creeaza tu ceva.
Inscrie-ti tricoul in propunerile pentru catalog si asteapta voturile userilor care, intr-o saptamana, pot alege daca esti sau nu designer. Ai si optiunea sa inscrii design-ul pentru critica daca vrei sa afli parerea celorlalti inainte sa treci la pasul 2 si sa-l propui spre aparitie in catalogul Bumbac100.
Tricourile nu sunt nici foarte scumpe, preturile pornind de la 55 de lei si ajungand undeva pe la 59 lei. Pentru fiecare tricou vandut, artistul a carei creatie s-a cerut primeste 4 lei. Asadar, pe Bumbac100 se face shopping cu investitie in talentele viitorului.
Actiunile in magazinul online sunt un pic mai complexe decat cele din cabina de probe. Poti sa vezi cum ti-ar sta cu un anumit tricou daca incarci o poza cu tine ca sa vezi mai exact cum iti sade. Poti sa ceri asistenta in legatura cu marimile, sa afli ce mai gasesti in colectia unui anumit artist si chiar sa-ti dai cu parerea la obiectele fashion facute cu minte si umor.
Noi am gasit cateva modele simpatice pe Bumbac100 dintre care "You have something there", "Zebra face", "Self sufficient", "Coffee alchemy", "Indigestion", "Black spoils the fun" si multe, multe altele. Abia asteptam sa vedem poate in curand o sa gasim si un metropotam stilizat pe acolo, sigur ar face furori un astfel de imprimeu.
Pana atunci te lasam si pe tine sa-ti alegi tricourile preferate. Chiar, ce design iti place de pe bumbac 100?
Magazin online si spatiu de inscriere modele si votare: bumbac100.ro
Pagina de Facebook a Bumbac100.
]]>2010-09-02T12:46:00+00:00Pe ce dam baniiIrinaMemorabilia: Unde mai gasesti azi teatru radiofonic?http://metropotam.ro/Recomandari/2010/09/art4312401074-Memorabilia-Unde-mai-gasesti-azi-teatru-radiofonic/audio books", mai precis varianta lor "vintage": povesti la picup sau teatru radiofonic. Si ii placeau la nebunie.
Faceam cu tata concursuri de recunoscut actorii dupa voce si chiar si azi i-as putea numi cu ochii inchisi: Beligan, cu vocea usor nazala, cu inflexiuni moi moldovenesti, Alexandrina Halic sau Vasilica Tastaman, mereu in roluri de copii cu vocile lor subtirele, vocea de Paganel a lui Virgil Ogasanu, cea de vulpe mieroasa a lui Mitica Popescu, de motan respectabil si moldovean a lui Octavian Cotescu, vocile imposibil de confundat ale lui Dem Radulescu, Misu Fotino, Ion Lucian, Cornel Vulpe ori Marin Moraru.
Nu stiu voi cum erati, dar eu ma trezeam chiar si duminica dis de dimineata ca sa prind teatrul radiofonic pentru copii (n-am inteles niciodata de ce emisiunile pentru copii se dau cu noaptea in cap) la radioul din bucatarie si ii obligam pe ai mei sa isi vada de treburile de duminica tiptil, in liniste deplina, sa auda copilul povestea. Si intotdeauna, dar absolut intotdeauna ratam cele 10 minute de "Noapte buna copii", din care prindeam numai genericul de incheiere.
Introducerea asta nostalgica a fost de fapt un pretext sa va gadilam amintirile din copilarie si sa va trimitem sa ascultati putin teatru radiofonic, mai ales ca am gasit cateva surse de aur: teatrale.blogspot.com
"o colectie de piese de teatru radiofonic gasite pe net si adunate la un loc, criteriul selectarii lor fiind fie cel al scriiturii dramatice, fie al interpretarii exceptionale."
Dramaturgii si scriitorii romani sunt in randuri dese: Victor Ion Popa, Mihail Sebastian, Schite de Caragiale (multe dintre cele vechi, cu Giugaru si Birlic), Eliade, Teodoreanu, Slavici, Jean Bart, Eugen Ionescu, Cartarescu. Rusii se tin si ei aproape: Cehov, Dostoievski, Gogol, Ilf si Petrov, Turgheniev.
Mai gasesti si adaptari dupa scriituri poloneze (Mrozek, teatru absurd), italiene (Pirandello, Goldoni - comedii), frantuzesti (Moliere, Jean Anouilh, Camus) si englezesti - ne-am bucurat sa gasim Salomeea de Oscar Wilde si Pygmalionul lui GB Shaw, pe langa care mai sunt si piese de Shakespeare si John Osborne.
Piesele sunt embed-uite de pe trilulilu, au fiecare cate o descriere, cele mai multe distributia completa (din pacate nu pe roluri), dar ne-ar fi placut sa stim si anii in care au fost inregistrate (sunt mai vechi decat credeti). Daca stiti anul vreunei piese, lasati-le celor de la Teatrale un comentariu, sa isi completeze baza de date, ca fac o fonoteca frumoasa acolo.
eteatru.ro (atentie, link cu sonor), extensie online a Teatrului Radiofonic de la Radio Romania.
Aici faci streaming, ori direct pe site, ori pe playerul tau (Winamp, iTunes, etc). In programul lunii septembrie gasim:
- piese de Tolstoi (Anna Karenina, Sonata Kreutzer, Parintele Serghei, Cadavrul viu) si Valeriu Anania,
- piese in regia Luizei Mateescu (Cum se cuceresc femeile de Woody Allen, Tango de Slavomir Mrozek, Portretul Doamnei T. de Ana-Maria Bamberger, Amadeus, dupa Shaffer si Puskin)
- si piese cu Mihai Constantin in rolul principal: Imblanzirea scorpiei de Shakespeare, Pescarusul impaiat de Matei Visniec, Cei drepţi de Albert Camus, Talk-show de Stefan Caraman, 1241 de Mircea Eliade si multe povesti pentru copii: Jupan Ranica, vulpoiul de Alexandru Odobescu, Povestea lui Limir Imparat si Spaima zmeilor de Ioan Slavici, Danila Prepeleac de Ion Creanga.
Trilulilu.ro e o sursa inepuizabila de teatru radiofonic. Trebuie sa dai doar o cautare si primesti sute de rezultate, sa tot asculti in serile lungi de iarna.
Spre exemplu, ia te uita ce-am gasit; de cand n-ai mai ascultat Povestea Califului Barza?
Audioteca pentru toti iti serveste piesele de teatru la purtator: CD-uri (audio sau mp3) si DVD-uri, contra cost: 5, 8 sau 29 de lei, iar colectia integrala pe 13 DVD-uri costa 290 de lei. Poti, de asemenea, sa iti alegi piesele preferate: selectezi din liste (povesti, basme pentru copii si teatru pentru adulti), alegi in ce format vrei sa le primesti, plasezi comanda, apoi astepti sa iti vina acasa pachetelul. (speram ca site-ul mai este de actualitate, copyright-ul din subsol a ramas in 2007)
Ultimul, dar nu cel din urma, Teatrul Radiofonic clasic, adica la radio. Teatru radiofonic mai puteti asculta azi cel mai des pe Radio Romania Cultural, cateodata si pe Actualitati, International sau Antena Satelor. Gasiti programul pe zile aici.
Si pentru final, discutie:
- voi mai deschideti vreodata radioul?
- va mai aduceti aminte cu placere de vreo piesa de teatru pe care ati vrea sa o re-ascultati?
- cine mai stie si alte surse online pentru teatru radiofonic?
]]>2010-09-02T10:35:00+00:00RecomandariCristina PetrescuVrei sa afli care este cel mai puternic brand romanesc? Inscrie-te la BrandRohttp://metropotam.ro/Recomandari/2010/09/art0105861645-Vrei-sa-afli-care-este-cel-mai-puternic-brand-romanesc-Inscrie-te-la-BrandRo/
Pasionatii de branding si nu numai ar trebui sa stie deja de BrandRo, evenimentul organizat de revista Biz pentru a marca lanseara cartii "50 cele mai puternice branduri romanesti". In ultima vreme brandingul a fost pe buzele tuturor gratie discutiei iscate in jurul gradinii carpatine, dar asta nu inseamna ca parerile sunt cele mai avizate.
Pe langa lansarea cartii si a studiului cu privire la cele mai puternice 50 de branduri romanesti, studiu realizat de Unlock Market Research, va avea si o conferinta pe tema brandurilor romanesti sustinuta de Aneta Bogdan, Managing Partner Brandient, Adina Vlad, Managing Partner Unlock Market Research, Daniel Pana, Director de Marketing BCR, Grant McKenzie, Vice-Presedinte de Marketing Ursus, Serban Alexandrescu, Creative Director Headvertising, Liviu David, Creative Director Next Advertisign si Felix Tataru, Managing Partner GMP.
Inscrierea la eveniment costa 80 de euro+TVA, mai multe detalii aici. Iar noi impreuna cu organizatorii evenimentului va oferim sansa sa castigati o invitatie - mai multe detalii aici.
Mai multe despre BrandRo ]]>2010-09-02T10:01:00+00:00RecomandariGinaStiri: Miercuri - Pe scurthttp://metropotam.ro/La-zi/2010/09/art4199925848-Stiri-Miercuri-Pe-scurt/ar vrea sa ne dea bani pentru autostrazi, ca doar poate mai vin si europenii cu masina la noi, dar autoritatile din Romania ii iau in proportie cam de 10%.
- PSD si PNL depun motiune de cenzura. Poate de data asta le si iese.
- dupa circul cu cozile pentru cei platiti prin drepturi de autor, guvernul a rasucit-o si a zis ca de fapt e datoria angajatorului sa le plateasca.
- Senatul ii cheama la apel pe Isarescu si Vladescu sa afle si ei despre starea reala a economiei.
- ziceti ca avem o scoala performanta? Romania ocupa ultimul loc din UE privind calitatea invatamantului. Interesant este ca e printre primele dati cand se pune problema de invatare permanenta, pe tot parcursul vietii, concept relativ nou la noi.
- ca tot vorbim de educatie - o clasa intreaga care dadea bacu' s-a semnat Ion Popescu. Protest? Happening artistic? Nu prea, de fapt au copiat toti dupa modelul de completare a casutei de nume dat de supraveghetor.
- clarvazatorii nu l-au prevenit pe Dan Diaconescu ca cineva o sa-i mazgaleasca Rolls-ul fix in fata casei.
- Iliescu regreta ca l-au suspendat pe Basescu in 2007, fiind convins ca aucm poporul ar vota demiterea. Probabil asa e, dar cine nu regreta ca l-a votat pe Iliescu de atatea ori, mai ales in 90?
- un soldat israelian care a ucis o fetita palestiniana pentru ca a intrat din greseala intr-o zona de securitate a fost achitat. Nu-i asa, razboiul justifica tot... ]]>2010-09-01T13:01:00+00:00La ziCristina FoarfaProiecte artistice: O fotografie pe zi, durata nelimitatahttp://metropotam.ro/Recomandari/2010/09/art7039485460-Proiecte-artistice-O-fotografie-pe-zi-durata-nelimitata/ sursa foto
Cine este Jamie Livingston? Altul care a incercat schema cu "o fotografie pe zi"? Poate chiar primul, pentru ca a inceput in 1979 si nu s-a oprit pana in ziua in care a murit de cancer, in 1997. (Aproape) in fiecare zi facea cate o fotografie polaroid. In ceva mai mult de 18 ani s-au adunat 6697 de imagini, pe care, la 10 ani dupa moartea sa, prietenii le-au pus intr-o expozitie, Photo of the Day.
Fotografiile au fost puse si online, structurate in albume pe ani, de Hugh Crawford, care a mai facut ceva foarte sugestiv vizual, o alta versiune de album, imitand felul in care fotografiile au fost expuse, pe ani, la colegiul Bard din New York si oferindu-ti imaginea in intreaga ei imensitate:
Daca ai rabdare sa treci prin cele aproape 7000 de fotografii gasesti viata obisnuita a unui om obisnuit, care era fotograf, editor video si om de circ, vesel de cele mai multe ori, trist cateodata, ca oricine, cu multi prieteni, cu o viata activa si care surprindea momente distractive ale vietii cotidiene, alti artisti, apropiatii sai, oameni de pe strada, obiecte, fragmente:
14 oct. '84 13 mar. '86 11 mar. '88 8 dec. '90 12 sept. '93 12 feb. '96 sursa foto
Situatia se schimba, ca intr-un film pe care il vezi cadru cu cadru, in 1997, cand incepi sa gasesti multe imagini cu Jamie de prin spitale. Banuiesti ceva dramatic, dar te mai insoresti cand gasesti fotografii de la nunta lui. Cateva saptamani mai tarziu aparatul polaroid al lui Jamie facea ultima fotografie, in ziua mortii sale, la spital:
Cazul lui Jamie este putin extrem, dat fiind ca proiectul sau este recunoscut post-mortem, iar colectia sa impresionanta de momente dintr-o zi are deja calitate documentaristica. Nu este insa singurul care s-a apucat sa faca acest lucru.
Diego Goldberg a facut in fiecare an familiei sale cate o fotografie "tip buletin", timp de 34 de ani, mereu in aceeasi zi, pe 17 iunie. Prima serie, din 1976, ni-i arata doar pe el si pe sotia lui, Susy. Doi ani mai tarziu apare bebele Nicolas. Peste inca un an avem 4 fotografii: apare si bebelusul Matias, iar in '83 familia se mareste cu inca un membru, Sebastian.
Iar fotografiile continua pana in 2010, cu schimbari de tunsori, cu barbi, mustati, bretoane, timpul adaugand in fiecare an riduri, punand ochelari si incaruntind parul.
Doi dintre baieti au preluat deja, ca niste fii destoinici, mostenirea tatalui lor si o duc mai departe: Nicolas a inceput seria de fotografii cu Paula in 2008, iar din 2009 au deja o fetita, Antonia, iar Matias si Joaquina au adaugat o noua creanga in linia temporala a familiei Goldberg abia in 2010.
Vezi toata povestea The Arrow of Time aici si mai jos ai si un mic documentar-interviu cu Diego:
Time lapse cu autoportrete
Nimeni nu vrea sa treaca prin viata fara sa lase ceva in urma. Nimeni nu vrea sa treaca prin viata vazand cum imbatraneste, dar unii o fac voluntar, experimental. Trei oameni care au si-au facut zilnic cate un autoportret, timp de ani intregi, sunt:
Dan Hanna, veteran in fotografia time lapse, si-a facut autoportrete timp de 17 ani. Mai mult de atat, fotografia tip buletin i s-a parut prea clasica, astfel incat a abordat o perspectiva mai neconventionala: isi face doua fotografii cu camere diametral opuse, montate pe un cerc. Ceea ce este si mai interesant este ca cercul are 365 de gradatii si il roteste cate un grad in fiecare zi, sistemul fiind astfel gandit incat la echinoctii se uita direct la una dintre camerele foto, iar la solstitii camerele il vad exact din laterala. Daca vrei detalii despre sistemul tip calendar construit de Dan, mergi pe site-ul sau.
Cine mai stie vreun proiect foto zi de zi? ]]>2010-09-01T10:12:00+00:00RecomandariCristina PetrescuIn cautarea celui mai rapid barman la Barmaniada 2010http://metropotam.ro/La-zi/2010/09/art4481250762-In-cautarea-celui-mai-rapid-barman-la-Barmaniada-2010/Barmaniada, competitia ce cauta cel mai bun, cel mai rapid si cel mai talentat barman din Romania, a inceput ieri cu prima etapa de Speed Service. 30 de barmani din diferite colturi ale tari, dar predominant din Cluj si Bucuresti, s-au intrecut in Tonka Soul Cafe pentru a servi cat mai repede sase cocktailuri si doua sticle de bere.
Competitia a inceput la ora 19.00, iar clubul fremata de nerabdare. Participantii la concurs, imbracati in tricouri albe, incercau sa-si stapaneasca emotiile si sa fie cat mai calmi, pentru ca odata pe scena sa nu fie distrasi de nimic si sa se poata concentra pe indeplinirea provocarilor. Miza era mare deoarece fiecare etapa Barmaniada isi rasplateste castigatorii, cu premii intre 150 si 400 de euro.
Daca pentru a servi doua beri nu iti trebuie mult antrenament, pentru a pregati in cel mai scurt timp doua bauturi long drink, un martini, o bautura frozen, un iced tea si un multi liquer, iti trebuia cel putin o memorie foarte buna, dincolo de agilitate.
Participantii se intreceau intre ei, dar si cu castigatorul de anul trecut al Barmaniadei, Marjan Kukuneshoski, care detinea recordul de 1 minut si 36 de secunde. Daca in cele doua minute in care se pregateau, barmanii pareau relaxati si zambitori, de cum li se citea comanda deveneau foarte seriosi, jonglau cu sticlele, aruncau cu cuburi de gheata si chinuiau lamaile ca sa scoata un timp cat mai bun.
Nu a fost o demonstratie de talent, cat de indemanare. Si oricat de rapizi ar fi fost si oricat de bine se descurcau sa schimbe sticlele si shaker-ele intre ele, trebuiau sa impresioneze juriul format din Tug Van Den Berg (co-fondator World Flair Association), Daniel Rotea (barman si trainer profesionist) si Laurentiu Achim (somelier) si prin respectarea retetelor si metodele de preparare a bauturilor.
La jumatatea serii, concurentii au luat o mica pauza si in lumina reflectoarelor au urcat doi barmani specialisti in flair, care au incantat audienta cu jongleriile si trickurile lor. Daca pana atunci sticlele treceau prea repede prin fata ochilor publicului si erau simple unelte, in mainile lui Tom Dyer (campion mondial de flair) si Alex Sowe s-au transformat in obiecte magice, se invarteau ca un titirez, sareau de colo, colo si zburau prin aer, sub privirile si controlul vigilent al celor doi.
Competitia s-a reluat dupa acest moment si lucrurile au revenit la normal. Barmanii incercau sa dea tot ce au mai bun, iar publicul isi incuraja preferatii cum putea mai bine. Acum, unii au fost intr-adevar foarte rapizi - Sergiu Biris din Cluj a terminat intr-un minut si 21 de secunde, in timp ce altii au decis sa fie foarte corecti in realizarea cocktailurilor si depaseau lejer 2 minute. Printre concurentii de aseara se numara si doua fete, care si-au masurat puterile cu ale baietilor.
Castigatori au fost trei baieti, Marjan Kukuneshoski (Make) care a luat locul 3, iar Mihai Tarcea (Cluj, El General) si Aurel Talpau (Bucuresti, Interbelic) au iesit la egalitate de puncte. Competitia insa nu s-a incheiat, Barmaniada mai are inca patru etape - Barista, Mixologie, Somelier si Working flair & Exhibition.
Mai multe fotografii in galerie Mai multe informatii despre Barmaniada 2010 ]]>2010-09-01T09:04:00+00:00La ziGinaPeninsula vs. restul lumiihttp://metropotam.ro/La-zi/2010/08/art5172358105-Peninsula-vs-restul-lumii/
Peninsula este un produs unguresc si nu se sfieste sa se pozitioneze ca atare, atat prin trupele (multe) unguresti din line up, cat si prin propaganda interesul acordat de ministrii prezenti pe la festival prin timpul zilei (Kelemen Hunor, Marko Bela sau Laszlo Borbely - ultimul dansa de zor la concertul Phoenix).
Sora mai mica a Sziget-ului din Budapesta, Felsziget (Peninsula) are parte de organizarea misto de la Sziget, de un loc de desfasurare similar cu insula Obudai si de aceeasi limba (neoficiala). Mai are si o parte (mai mititica) din line up. Spre exemplu, pentru ca ne place sa ne uitam admirativ in curtea vecinului, ce-a avut Obudai-szigetul dar n-a avut Mures-felszigetul anul asta:
- Iron Maiden (dar au venit la Cluj imediat dupa Sziget), Nina Hagen, Kasabian, Muse, Fear Factory, Superbutt, Ill Nino, The Hives, Children of Bodom, Madness, 30 Seconds to Mars, Papa Roach, Oi Va Voi, UB40, Mahala Rai Banda.
Dar pe de alta parte Szigetul dureaza o saptamana si are vreo 15 scene (inclusiv muzeu si teatru in aer liber), pe cand Peninsula are vreo 4 zile, cu 4 scene. Szigetul e insa cu 10 ani mai batran in experienta si renume (se tine din '93 incoace), iar Felszigetul are doar 7 anisori.
Motivul pentru care ne place atat de tare Peninsula nu este insa (numai) muzica, ci atmosfera si organizarea, la un nivel pe care nici un alt festival din Romania nu-l atinge inca. Ne place foarte mult si publicul de la Peninsula, stie sa se simta bine la concerte si sa faca o super atmosfera. Si atmosfera o dau de multe ori si concertele mici, descoperirile spontane cand treci pe langa o scena si-ti suna ceva foarte, foarte bine.
Locul
Peninsula se tine in nordul orasului, pe lunca Muresului, langa complexul de agrement Mures, aka complex Week-End si se intinde cale de vreo 20 de minute bune de mers pe jos dintr-un capat in altul. Sa va aratam (am urcat in nacela de bungee jumping ca sa vedem cat de mare e Felszigetul):
1: zona de camping 2. scena Kiss 3. cortul electro aka Freedom Music Arena
- pista de karting pe dreapta
- zona de balaceala cu caiac si tiroliana pe stanga
- zona de "arte si sport" (pictura, graffiti, sportulete urbane, peretele de escalada, film, magazinase cu bling-bling-uri de festival) 4. scena Ciuc
- zona de mancare, unde se insira terasele una langa alta pana departe, la intrare 5. zona principala, unde se vede doar terenul de paintball si o jumatate din perimetrul unde se adunasera ONG-urile si asociatiile studentesti
- continuarea mai jos cu o zona de distractie si chilling out
- scena principala cu terenul aferent (Jumatate zgura - jumatate iarba, dupa preferinte. Noi ne-am declarat pro-iarba)
- scena e flancata de alte terase, corturi si cortulete cu mancare si bautura.
Facilitati
- pentru camping am platit 20 de lei/cort pentru toata durata festivalului, nu pe noapte.
- am avut acces cu masina pana in camping (15 lei).
- existau dusuri cu apa rece cand era cald afara si fiarta cand era frig, dar ar mai merge niste imbunatatiri serioase, e cam rudimentar ce se intampla acolo.
- toalete sunt peste tot, curatate, parfumate si dotate cu hartie in fiecare zi.
- pe alocuri, destul de des plantate, se gasesc rezervoare de apa potabila. Din pacate sistemul de plasare (pe pamant, nu pe pietris) nu era foarte inspirat si mai toate erau inconjurate de o baltoaca noroioasa, facand accesul la ele cam... innamolit.
- o imensa bulina alba pentru containerul cu prize unde iti puteai incarca bateriile. Nu pe ale tale, pe ale telefonului, camerei video, periutei de dinti, fiecare ce avea in dotare. Contra cost, 3 lei incarcatul.
- acelasi container era si locul unde puteai lasa in pastrare, tot contra cost (5 lei), lucruri de valoare (un laptop, un rucsac voluminos). Inca o bulina alba.
- am avut parte si de o cabina de presa cat se poate de decenta, cu calculatoare, internet wireless si prize. Cam neincapatoare, dar i-am apreciat foarte mult existenta.
- hot spot-uri erau de altfel mai multe, pe toata zona de festival.
- ne-a placut tare ca la Peninsula restrictiile sunt mai putine ca la alte evenimente de gen: poti intra cu mancare/bautura, poti intra cu aparat foto oricat de mare, cu camera video, cu catel, cu bicicleta, nu te controleaza nimeni si-n pantofi, nu este desfasurarea de forte (jandarmi, politie) ca la alte festivaluri.
Mancare si bautura
Aproape ca n-am stat la nici o coada (depindea si de tine sa-ti faci timing-ul in functie de programul de concerte, e adevarat). Ca si la Sziget, Peninsula e plina de corturi, cortulete, terase si dughene de unde poti sa cumperi de la un kil de ceapa si un parizer (pentru conservatori) pana la gulas, tocana, supa, varza cu ciolan, clatite, gyros, falafel, hamsii, hamburgeri, langos (au, stomacul!...), gogosi, bere, vin, Jagermeister, palinka, long drinks si cocktailuri.
Preturi? Studentesti. Pe o masa nu dadeai mai mult de 15 lei, si asta daca exagerai un pic. Un sandvis (mare) era 5 sau 7 lei, o portie de gulas 10 lei, ciorba 6 lei , un langos urias cu branza 5 lei, micul 2 lei, iar un gyros maricel 15 lei. Berea (cu preponderenta Ciuc) era 4 lei cutia de 0.5.
Distractii
Marea problema a festivalurilor pe baza de camping este cum sa tii oamenii ocupati in timpul zilei. Desi mai modest decat la Sziget (unde nu am reusit sa ne plictisim 7 zile cat am stat acolo), Peninsula ofera absolut de toate:
- sport: catarare, karting, tir cu arcul, bungee jumping, caiac, tiroliana, fotbal, paintball
- magazine: tricouri, insigne, carti, muzica, jucarele
- jocuri, boardgames, poi-poi, fusbal
- film (proiectii TIFF)
- evident, muzica, pe 4 scene diferite, unde se perinda fara incetare de la 5 dupa-amiaza si pana pe la 1-2 noaptea tot felul de trupe si artisti.
Si acum vrem dezbatere. Haideti sa adunam la un loc toate lucrurile bune vazute prin alte locuri, sa vada si organizatorul roman cum se face un festival brici. Care pe unde ati mai fost, ce lucruri v-au placut, unde si de ce?
Pana cand va vine o idee, uite ce a vazut metropotamul la Peninsula 2010: Vineri (27 august) Sambata (28 august) Duminica (29 august) Pozeeeee (multe) ]]>2010-08-31T15:15:00+00:00La ziCristina PetrescuStiri: Marti - Pe scurthttp://metropotam.ro/La-zi/2010/08/art2645706102-Stiri-Marti-Pe-scurt/au discutat cu Basescu despre problema remanierii. Mai bine puneau problema emigrarii.
- s-ar putea ca pe 15 septembrie toti bugetarii sa intre in greva. Sa ne pregatim de acum parapantele de traversat orasul.
- pe EVz gasiti un interviu foarte interesant cu unul dintre fondatorii The Pirate Bay. Hai, nu va faceti ca nu stiti despre ce e vorba.
- laptopul NX 90 trebuia sa fie lansat la Bucuresti. A fost furat. Logic, nu?
- ce o fi cu Streinu Cercel de nu prevede o noua apocalipsa? Cica virusul West Nile nu va provoca epidemie, desi doi oameni au murit in Romania.
- uite drobul, nu e drobul - italienii se tem ca romii expulzati din Franta se vor muta la ei.
- Ilie Sarbu e noul lider al parlamentarilor PSD. Nici o legatura cu ginerele Ponta.
- angajatii Ministerului de Interne vor fi disponibilizati in functie de numarul de abateri. Sa vedeti ce draguti o sa fie de acum inainte. ]]>2010-08-31T15:14:00+00:00La ziCristina FoarfaComixfan: Peanizleshttp://metropotam.ro/La-zi/2010/08/art5929363745-Comixfan-Peanizles/Peanizles (via SCC), un webcomic in care copiii sunt copii si glumele sunt glume bune (cam 90% din timp, restul fiind doar amuzante).
Personajele principale sunt Chuck B, un fel de baietas de suburbie, cel mai bun prieten al sau Mingus, Succotash, sportivul grupului, si Grace, o fetita cu un simt al umorului cel putin sarcastic. Bine, toti sunt sarcastici si ironici, ca orice copii care nu sunt la curent cu ultimele reguli de corectitudine politica, curajosi si cu vise marete, desi imposibile vazute prin ochii unui adult.
Daca va plac glumele usurele, copilariile si referintele legate de cultura pop, atunci trebuie sa urmariti Peanizles. Este actualizat aproape zilnic, cel putin asa pretinde, si este online din iulie 2009. Il puteti urmari aici.
Primii la care am ajuns, profitand de faptul ca eram la Targu Mures pentru festivalul Peninsula, a fost echipa Nakatatawa sau "ursul al de zboara", cum se mai zice prin Ardeal.
Am vorbit cu Monica si cu Vlad chiar la Peninsula, amandoi fiind voluntari la cortul StudCard, facand lobby pentru Reducatorul (de preturi), cardul de reduceri pentru studenti. Si am stat la palavre despre cum a luat nastere ideea ursului zburator...
Cum stateau Ovidiu, Monica, Vlad si Alin chillin' la Cafeneaua 74 (din Targu Mures) si se gandeau la cate-n luna si in stele, dar mai ales la ce forma interesanta ar putea sa dea "avionului" lor, lasand deoparte idei conventionale precum felia de pizza sau avionul in forma de picatura, cuiva i s-a aprins beculetul: "Da' ce-ar fi, mah, sa facem o blana de urs care zboara?!". Si asa i-a ramas numele.
De fapt numele oficial este Nakatatawa, si se leaga de aparitia echipei pe platforma de lansare si de show-ul lor, care va arata (mai mult sau mai putin) asa:
schita de "avion" plus echipa, asa cum a fost ea trimisa la Flugtag
Realizarea ursului zburator le-a dat ceva de lucru. Au ales drept material de baza polistirenul, pe care s-au apucat sa-l sculpteze pentru a-i da forma de oarecum urs si au polizat la el cu flexul, cu joagarul (vezi video), cu orice au avut la indemana. Din fericire, baietii au maini dibace la mestereala si lucrul a mers struna. Iar nimic nu se compara cu distractia care deriva din lucrul cu polistirenul: in urma sculpturii a ramas un munte de zapada artificiala cu care s-au batut, in care au sarit,... pe care au mancat-o gainile de prin curtea "santierului".
Daca baietii au maini dibace la constructie, Monica e responsabila cu partea artistica. Mai precis ei ii revine sarcina de a-l face frumos pe urs (care va avea si aripi, deocamdata in constructie) si de a nu-l lasa in erm... polistirenul gol. Monica se va ocupa de realizarea blanii de urs. Nu se va duce la vanatoare, ci se va aseza la masina de cusut (are deja un plan de bataie pentru o blana artificiala cat mai realista).
Mai urmeaza problema spinoasa a realizarii capului de urs (pe care am avut-o si noi la capul de metropotam), dar suntem convinsi ca echipa din Targu Mures va gasi o solutie simpatica (sau dramatica, deoarece vor sa urmeze exact "specificatiile" din schita de mai sus :-).
Apoi mai au de realizat coregrafia show-ului, fata de care sunt foarte increzatori si spun ca va fi punctul forte al aparitiei lor (ne-au povestit ce intentioneaza sa faca, dar nu va divulgam, am promis sa ne tinem gura, ca sa nu stricam surpriza).
Iar apoi, inainte de Flugtag (19 septembrie), isi vor pune in masina atat ursu' al de zboara, cat si un grup considerabil de prieteni care sa le faca galerie si... pe-aci ti-i drumul spre Bucuresti, la Dambovita!
Va recomandam sa le vizitati pagina de Facebook pentru a-i vedea in actiune in cateva videoclipuri, iar daca vreti sa aruncati un ochi la alte echipe dintre cele 44 inscrise la Flugtag anul asta, o puteti face aici.
Echipa Nakatatawa este formata din Vlad Moldovan, Monica Vasilache, Ovidiu Codarcea si Alin Popa
]]>2010-08-31T13:00:00+00:00Flugtag 2010Cristina PetrescuStiri: luni, 30 august, pe scurt http://metropotam.ro/La-zi/2010/08/art8173769246-Stiri-luni-30-august-pe-scurt/Maine se anunta cod galben de ploi si vijelii in mai toata tara.
]]>2010-08-30T13:14:00+00:00La ziGruiaMetropotam la Urban Adventure: supravietuire fun in orashttp://metropotam.ro/Recomandari/2010/08/art3663596215-Metropotam-la-Urban-Adventure-supravietuire-fun-in-oras/Life after Work, ne-au invitat la un quest urban prin Centrul Vechi. S-a desemnat persoana din redactie care sa fuga prin oras si sa duca la bun final misiunile pregatite de organizatie si asa am ajuns eu la aventura in jungla urbana.
Ne-am intalnit cu mic cu mare in parcul Coltea, si cand spun cu mic cu mare ma refer la oameni de toate varstele care venisera sa se intreaca in probele de foc scrise negru pe alb pe foiletonul de concurs. S-au format echipele, fiecare cu un lider de turma imaginar sub forma unui personaj din desene animate. Astfel am avut echipele Batman, The Mask, Scooby Doo, Sailor Moon si echipa din care am facut si eu parte, Mickey Mouse.
Am primit foile cu probe, ni s-au dat indicatiile si aparatul cu care urma sa pozam si sa filmam tot ca sa aducem dovezile la baza. S-a setat cronometrul si a inceput aventura prin Bucuresti. Echipa Mickey Mouse nu a parasit locul de intalnire (Parcul Coltea) chiar asa repede. A ramas acolo ca sa-si faca strategia de atac, prioritizand si pregatind scheme pentru fiecare proba. La primul contact cu obstacolele, am zis ca nu putem sa facem multe si ca sunt destul de grele. Dar noi zicem ca ne-am descurcat, nu de alta, dar am luat premiul I.
Am ales sa incepem cu ceva lung, dar fun. Trebuia sa ne urcam pe un piedestal si sa imitam un personaj din desene animate.Cum Mickey Mouse nu e atat de spectaculos si nu aveam ce sa facem 10 minute cu el, am ales sa redam scena din Shrek cu Donkey- stresantul care tot intreaba "are we there yet?". Pare fun, dar e al naibii de lung. Imagineaza-ti ca timp de 10 minute trebuie sa inventezi cantecele si sa intrebi daca "am ajuns odata la destinatie, pentru numele lui Dumnezeu".
Spre norocul nostru nu am avut cine stie ce public, chiar daca eram la Coltea, acolo pe scena. Tot in parc am gasit si 2 fete pe care le-am convins sa cante o melodie din Bucurestiul vechi. La proba aceasta se puncta si originalitatea interpretarii si ca sa vezi o nefacuta, alesele noastre aveau si o trompeta, deci da, sigur am punctat bine aici.
Cand lucrurile incepusera sa devina fun si simple, am primit un telefon de la organizatori, lucru care ne-a trimis direct intr-un film in care noi eram spioni in misiune si tot noi trebuia sa gasim "bomba" la indicatiile unui lunatic care vorbea in ghicitori. Stiam raspunsul la ghicitoarea: "cafeneaua care poarta numele unui pictor care dupa ce s-a impuscat a fumat o pipa", dar aici, la Van Gogh, trebuia sa-l gasim pe baiatul cu un catel pe piept si sa luam urmatoarele indicii. L-am gasit si ne-am alimentat cu noi intrebari si ghicitori numai bune de deslusit.
Fiecare proba indeplinita trebuia imortalizata intr-o poza sau intr-un filmulet. Asadar ne-am pozat la Van Gogh (un citat al pictorului), la hanul lui Manuc (negustor turc plus hotel), la biserica Sf. Anton (cu harul lui Dumnezeu...de la Padova).
Am parasit Centrul Vechi pe unde era sa ne rupem membrele si am pasit in confortul magazinului Unirea. Aici am incerat sa convingem diversi comercianti sa ne lase sa facem poze cu ochelari de soare, si aceasta una dintre probe. Am tot auzit nu, nu, nu, pana cand am gasit un magazin cu oameni foarte amabili si mai permisivi.
Aici ne-am facut de cap si am strans puncte bifand trei probe: poza cu toti membrii cu ochelari de soare, poza in care fetele din echipa trebuiau sa fie imbracate in baieti si baiatul din echipa in fata, dar tot aici am filmat si scena arestarii, proba cu multe puncte in care un politist/ jandarm trebuia sa-si foloseasca bulanul si duritatea calcaroasa ca sa avem o sceneta cat mai veridica. Multumim domnului in uniforma pentru talentul actoricesc.
Am ramas in Unirii unde am facut si proba cu bancul intr-un lift in care sa fie si alti oameni, si proba invelirii unui membru al echipei in hartie igienica astfel incat sa semene cu Venus din Milo, am facut rost si de un cappuccino free pe care i l-am suflat in fata unei colege, am reprodus si o scena dintr-un film in care am implicat si oamenii din Micul Paris- am ales scena din Titanic in care Rose coboara pe scari, Leo o asteapta in capat si pornesc ei agale spre catastrofa.
Am adus putin haos in Unirii si deja eram cei patru ciudati care alergau de colo colo si aveau pretentii bizare: ne faceti o poza, vreti sa auziti un banc, ne filmati si pe noi, aveti un sul de hartie igienica- nu am gasit, dar am gasit servetele dintr-acelea de industrie la sul imens si am gasit si un patron foarte prietenos care ne-a imprumutat mormanul de hartie.
Am parasit magazinul Unirii pentru ca mai aveam doar 5 minute in care sa ajungem la Old City si inca mai aveam niste probe nebifate: pe drum am incercat sa gasim un bon de taxi de fix 2 lei- ne-am chinuit ce ne-am chinuit, dar am reusit doar performanta de 1,99 ron, de 2 lei nici ca voia sa auda aparatul. Tot pe drum am cumparat si un cadou pentru alta echipa.
Deja aveam multe puncte in desaga, dar ne-a parut rau ca nu am gasit o persoana a carei zi sa fi fost ieri, ca nu am cules o insecta vie pe care s-o aducem la baza, ca nu ne-am pozat la roza Vanturilor in piata Sf. Gheorghe, fotografie in care sa fim cat mai departe de sol. Pe langa acestea am mai ratat probele in care trebuia sa facem un balon imens din guma de mestecat si trebuia sa ajungem la sotronul de la Bragadiru si sa convingem un trecator sa se joace cu noi.
Din 16 probe am facut doar 11 iar din cele 4 extra am facut doar 3. Dar numerele nici ca mai contau; odata ce am intrat in vria cautarii nici ca mai contorizam punctele. Din competitie am dat-o in pura distractie plina de adrenalina, alergatura, impulsuri catre creier si rezolvarea unor enigme in aparenta simple.
Urban Adventure este o competitie care pune in miscare diverse rotite: cele ale creierului, ale corpului, dar dezgheata si lenevia din oameni si alunga sictirul celor care cred ca orasul asta e plictisitor, monoton sau degeaba.
Si pentru ca prea fuseseram old-school si am alergat prin oras fara sa avem legatura cu tehnologia (mai putin momentele in care chiar trebuia sa dam un Google search pentru verificare, traiasca netul pe mobil), la baza a trebuit sa facem prezentari frumoase in Power Point si apoi sa trecem la impresionarea tuturor. Echipa Mickey Mouse, mica si agila a reusit sa castige si ma bucur ca am facut parte din acest joc si chiar din echipa invingatoare.
Urban Adventure este o alternativa foarte simpatica si antrenanta de a petrece timpul prin oras. Nu ai timp sa stai si sa te relaxezi, dar nebunia alergarii prin oras este foarte tare si chiar merita incercata. Recomandam sa participi si tu la urmatoarea aventura bezmetica prin Bucuresti si sa redescoperi orasul si sa gasesti oameni la fel de misto ca cei pe care i-am intalnit noi.
P.S: ne pare rau ca nu avem poze de la probe si de prin toate cotloanele, dar nu toata lumea si-a dat acordul publicarii lor, asa ca nu ne permitem sa urcam fotografii de la quest-ul de ieri. ]]>2010-08-28T15:33:00+00:00RecomandariIrinaStiri: vineri, 27 august, pe scurthttp://metropotam.ro/La-zi/2010/08/art6538366307-Stiri-vineri-27-august-pe-scurt/temperaturile vor scadea cu 12 grade.
- Directorul CFR si-a dat demisia. Nu este vorba de o demisie de onoare, ci de una aparuta in urma faptului ca acesta a fost trimis in judecata pentru o frauda de 700.000 de euro.
