Bestfest 2008: Stereophonics
Scena: Clicknet
Ora: 19:00 (15 minute intarziere)
Parerea metropotamului: why, God, oh why??
Pentru multi dintre cei care au venit anul acesta la Bestfest (cu precadere in ultima zi), daca intreg festivalul ar fi fost un tort urias, atunci Stereophonics erau categoric cireasa de pe el. O cireasa dulce, de iulie, mai ales ca formatia a avut si sesiune de autografe inainte de concert.
Asa ca la ora 6 si jumatate deja toata lumea se inghesuia in fata scenei, o mare de oameni comparabila cu cea de la concertul Alanis Morissette. Sunetistii trupei se tot invarteau pe scena si de fiecare data cand cineva depista cate o particica din Kelly Jones se isca un val de aplauze si urlete. Din pacate, abia la 7 s-a dat drumul cantarii, cei 3+1 membri ai trupei aparand pe scena fara nici o introducere.
Piesele au sunat, de la inceput la sfarsit, excelent. Pe "Maybe tomorrow", Kelly ne-a demonstrat, ramanand singur cu chitara pe scena, ca are o voce incredibila si un timbru inconfundabil. Cu o atitudine de semizeu coborat printre muritori (cu care de altfel fanii sunt obisnuiti), a schimbat, de-a lungul concertului, cam cinci chitari - daca le-am numarat bine - si a fost in deplin control atat asupra publicului, cat si asupra scenei. Iar "Dakota", ramasa la sfarsit, a fost cantata aproape de la cap la coada de formatie impreuna cu publicul, ce astepta piesa asta inca de la inceputul concertului.
In afara de "Dakota", din playlist au mai facut parte: "A Thousand Trees", "Have a Nice Day", "Maybe Tomorrow", "My friend", "It Means Nothing", "Traffic" sau "Just Looking".
Cu toate astea, unul dintre cele mai asteptate concerte al festivalului ne-a lasat cam cu buza umflata. Si nu suntem foarte convinsi ca vina apartine trupei. Cu totii ne asteptam la un show fain - a fost o cantare extraordinara (din punct de vedere al interpretarii pieselor), insa nepiperata cu artificii care sa arunce in aer publicul, asa cum au facut Kaiser Chiefs. Ne-am intrebat de ce.
Primul motiv ar fi ora. Stereophonics meritau de departe o seara numai a lor, in care sa aiba ocazia sa demonstreze ce pot, in locul unui concert pe timpul zilei, limitat temporal de alti artisti.
Buba numarul doi: sonorizarea. La scena Clicknet s-a auzit, la aproape toate concertele, toba mare ingrozitor de tare, ceea ce a estompat oarecum bassul si restul instrumentelor. Iar in ansamblu totul era prea incet, comparativ cu concertele de la ora 22:00 din fiecare seara. Sa fie intensitatea sunetului proportionala cu ora? Pentru ca pe cei de la Kaiser Chiefs nu i-a acoperit in nici un caz publicul, cum s-a intamplat la "Dakota".
Si, in final, in ciuda unei echipe proprii de tehnici care teoretic trebuie sa se ocupe de tot (de la acordarea instrumentelor pana la carat amplificatoare), Kelly tot a trebuit sa isi acordeze singur chitara pe scena inainte de minunatul moment de pe "Maybe Tomorow". Nu stim a cui era responsabilitatea asta, noi tragem doar concluziile.
Iar la final, din cauza intarzierii de la inceput, trupa nu a mai avut timp de bis. Ne-au aruncat in brate "Dakota" si au zis: "Asta e ultima noastra piesa. Ne vedem data viitoare", insa publicul a sperat si a mai ramas in fata cateva minute dupa plecarea trupei. Hm... parca-parca ne trezeste niste amintiri neplacute de anul trecut, nu?
Concluzia: concertul a fost fain. S-a cantat bine, desi voiam mai mult, si ne-ar fi placut si piese mai vechi precum "Plastic California", ori, de pe "Language. Sex. Violence. Other" - "Lolita". Insa prezenta lui Kelly Jones & co. nu ne-a ridicat parul pe ceafa, asa cum ne asteptam, ba mai degraba ne-a induiosat putin, mai ales cand il vedeam cum tot acordeaza chitara, usor jenat ca treaba asta i se intampla pe scena, fix inaintea unui moment solo. Daca ar fi fost restul trupei pe scena, lucrurile stateau diferit, fiindca in mod normal, in astfel de momente, formatia distrage atentia publicului printr-o improvzatie.
Pacat. Asteptam cu interes primul lor concert adevarat in Romania.
Nota metropotamului: Ioana - 9 (salvati de vocea paradisiaca a solistului - ah, si cat imi doream sa le dau 10!), Diana: 8. Kelly may be hot dar nu dau note pe ochi frumosi. :) Total: 8,5
Vezi mai multe foto in galerie
Ora: 19:00 (15 minute intarziere)
Parerea metropotamului: why, God, oh why??
Pentru multi dintre cei care au venit anul acesta la Bestfest (cu precadere in ultima zi), daca intreg festivalul ar fi fost un tort urias, atunci Stereophonics erau categoric cireasa de pe el. O cireasa dulce, de iulie, mai ales ca formatia a avut si sesiune de autografe inainte de concert.
Asa ca la ora 6 si jumatate deja toata lumea se inghesuia in fata scenei, o mare de oameni comparabila cu cea de la concertul Alanis Morissette. Sunetistii trupei se tot invarteau pe scena si de fiecare data cand cineva depista cate o particica din Kelly Jones se isca un val de aplauze si urlete. Din pacate, abia la 7 s-a dat drumul cantarii, cei 3+1 membri ai trupei aparand pe scena fara nici o introducere.
Piesele au sunat, de la inceput la sfarsit, excelent. Pe "Maybe tomorrow", Kelly ne-a demonstrat, ramanand singur cu chitara pe scena, ca are o voce incredibila si un timbru inconfundabil. Cu o atitudine de semizeu coborat printre muritori (cu care de altfel fanii sunt obisnuiti), a schimbat, de-a lungul concertului, cam cinci chitari - daca le-am numarat bine - si a fost in deplin control atat asupra publicului, cat si asupra scenei. Iar "Dakota", ramasa la sfarsit, a fost cantata aproape de la cap la coada de formatie impreuna cu publicul, ce astepta piesa asta inca de la inceputul concertului.
In afara de "Dakota", din playlist au mai facut parte: "A Thousand Trees", "Have a Nice Day", "Maybe Tomorrow", "My friend", "It Means Nothing", "Traffic" sau "Just Looking".
Cu toate astea, unul dintre cele mai asteptate concerte al festivalului ne-a lasat cam cu buza umflata. Si nu suntem foarte convinsi ca vina apartine trupei. Cu totii ne asteptam la un show fain - a fost o cantare extraordinara (din punct de vedere al interpretarii pieselor), insa nepiperata cu artificii care sa arunce in aer publicul, asa cum au facut Kaiser Chiefs. Ne-am intrebat de ce.
Primul motiv ar fi ora. Stereophonics meritau de departe o seara numai a lor, in care sa aiba ocazia sa demonstreze ce pot, in locul unui concert pe timpul zilei, limitat temporal de alti artisti.
Buba numarul doi: sonorizarea. La scena Clicknet s-a auzit, la aproape toate concertele, toba mare ingrozitor de tare, ceea ce a estompat oarecum bassul si restul instrumentelor. Iar in ansamblu totul era prea incet, comparativ cu concertele de la ora 22:00 din fiecare seara. Sa fie intensitatea sunetului proportionala cu ora? Pentru ca pe cei de la Kaiser Chiefs nu i-a acoperit in nici un caz publicul, cum s-a intamplat la "Dakota".
Si, in final, in ciuda unei echipe proprii de tehnici care teoretic trebuie sa se ocupe de tot (de la acordarea instrumentelor pana la carat amplificatoare), Kelly tot a trebuit sa isi acordeze singur chitara pe scena inainte de minunatul moment de pe "Maybe Tomorow". Nu stim a cui era responsabilitatea asta, noi tragem doar concluziile.
Iar la final, din cauza intarzierii de la inceput, trupa nu a mai avut timp de bis. Ne-au aruncat in brate "Dakota" si au zis: "Asta e ultima noastra piesa. Ne vedem data viitoare", insa publicul a sperat si a mai ramas in fata cateva minute dupa plecarea trupei. Hm... parca-parca ne trezeste niste amintiri neplacute de anul trecut, nu?
Concluzia: concertul a fost fain. S-a cantat bine, desi voiam mai mult, si ne-ar fi placut si piese mai vechi precum "Plastic California", ori, de pe "Language. Sex. Violence. Other" - "Lolita". Insa prezenta lui Kelly Jones & co. nu ne-a ridicat parul pe ceafa, asa cum ne asteptam, ba mai degraba ne-a induiosat putin, mai ales cand il vedeam cum tot acordeaza chitara, usor jenat ca treaba asta i se intampla pe scena, fix inaintea unui moment solo. Daca ar fi fost restul trupei pe scena, lucrurile stateau diferit, fiindca in mod normal, in astfel de momente, formatia distrage atentia publicului printr-o improvzatie.
Pacat. Asteptam cu interes primul lor concert adevarat in Romania.
Nota metropotamului: Ioana - 9 (salvati de vocea paradisiaca a solistului - ah, si cat imi doream sa le dau 10!), Diana: 8. Kelly may be hot dar nu dau note pe ochi frumosi. :) Total: 8,5
Vezi mai multe foto in galerie
© Copyright Metropotam 2006-2012.
Citeste si:
Muzica: Stereophonics
Despre Stereophonics probabil ca stie cate ceva cam toata lumea care are deja in buzunar un bilet la B`ESTFEST . Trupa inseamna in primul rand Kelly Jones si Richard Jones...
Stereophonics, Miss Platnum si Deluka la B'Estfest!
Comunicat de presa: STEREOPHONICS Membrii Stereophonics, Kelly Jones, Richard Jones si Stuard Cable, si-au inceput cariera in Marea Britanie in 1992, initial sub numele...
Interviu: Stereophonics
Stereophonics vor fi prezenti la Bucuresti in cea de-a treia zi a festivalului B'estfest , adica pe 6 iulie. Si, pentru se numara printre trupele noastre favorite ce...
Album: B'estfest Compilation - volumul 1
Va place B'Estfest-ul, nu-i asa? Regretati cand se termina si-l asteptati cu nerabdare pe cel din anul urmator? Le povestiti prietenilor ce concerte tari au fost? Daca ati...
Weekendul asta
In ciuda vremii frumoase care a indemnat la plimbat prin parc si/sau leneveala weekendul asta am apucat sa mergem la CERF si sa vedem doua filme. Primul film este Crash , filmul de Oscar ce noi am suspectat ca si-a luat premiile pentru motive de political correctness pentru ca discuta despre...
Fuel the city
#1. Greseala din partea autorilor articolului
Imi pare rau sa spun asta, dar nu stiu cat de bune au fost ceasurile voastre. Stereo a intrat la fara 10, pt ca eu am ajuns la Romexpo la fara 20, si mi-a luat vreo 5 min sa ma dumiresc pe unde tre sa ajung, si cand am ajuns la scena unde cantau ei, in mai putin de un minut au aparut, si era cam fara 10, deci vreo 3 -4 min de intarziere, nu un sfert de ora. Si by the way, concertul a fost super, pt ei am venit in ultima seara (si pt Manu Chao:P), si Kelly a cantat super...mai vreau!!!!!!!