B'estfest 2009: The Charlatans

Ora: 20:15
Scena: Ciuc
Parerea metropotamului: Where the f**k  is Darth Vader? I can't see him!

Pentru cei de la The Charlatans, faptul ca au cantat chiar inainte de Santana a fost, deopotriva, un noroc si un ghinion. Ghinionul lor a fost ca oamenii deja se imbulzeau in fata scenei Romtelecom, in ideea ca vor prinde un loc mai bun daca se duc acolo cu o ora mai devreme. Prin urmare, in fata scenei Ciuc publicul era extrem de rarefiat.



Mai mult, pe tot timpul concertului englezii au primit feedback serios doar din partea celor 20-30 de fani din fata, care sareau si dansau cu si mai mult chef, avand in vedere ca nu trebuia sa se inghesuie (printre acestia, era si o parte formata din vecini de-ai nostri bulgari, care se simteau atat de bine, incat au reusit sa creeze un cerc de jur imprejur, mai ales dupa ce le-au turnat berea in cap celor care stateau pe langa ei). The Charlatans au fost aplaudati si de cei care ii urmareau din fata scenei alaturate, insa nici pe departe asa cum s-a intamplat pana acum la trupele ce au cantat in intervalul lor orar la B'estfestul de anul acesta.

Pana la urma, in ciuda celor douazeci de ani de experienta si zece albume pe care le au la activ, ei nu au ajuns totusi foarte cunoscuti in Romania, nici macar dupa ce au deschis concertul Rolling Stones din 2007. In plus, au dat publicului impresia unui sictir generalizat, ca si cand abia asteptau sa coboare de pe scena, iar publicul, la randul lui a reactionat cu acelasi sictir.


 

Vocalistul Tim Burgess a fost singurul care a iesit cat de cat in evidenta, asa cum era si normal, insa ceilalti au ramas undeva in spate, cu niste priviri plictisite. Si nici Burgess nu s-a strofocat prea tare. In afara de legatura intima pe care o avea cu microfonul, pe care cand il agita ca pe o sabie Jedi, cand ca si cum s-ar fi antrenat pentru un concurs de spart lemne, si de un moment in care s-a asezat pe vine si a gesticulat putin spre public, n-am detectat nicio tentativa de a comunica in vreun fel cu oamenii care erau in fata.

Parea, pur si simplu, obosit. Plictisit. Na, poate era mahmur, sau poate atitudinea asta facea parte din show (la fel ca tunsoarea lui, care ne-a amintit de personajul asta). Daca e asa, ne pare rau, dar au fost prea subtili pentru noi.



Pe de alta parte, muzical vorbind, prestatia lor a fost foarte buna. Piesele sunt catchy, amintesc putin de Oasis (desi, cronologic vorbind, The Charlatans au aparut inainte de formatia fratilor Gallagher), au versuri faine si ne placeau. Tocmai de aceea ne-am asteptat la mai mult de la ei atunci cand am avut ocazia sa ii vedem live (cine vrea termen de comparatie, sa se uite aici). Ok, poate nu era nevoie de atatea artificii ca la Franz Ferdinand, dar macar asa, putin efort.

De ce a fost totusi un noroc ca au cantat inainte de Santana? Pentru ca ar fi putut sa cante inainte de Motorhead :)

Din setlist: You Cross My Path, Bad Days, Telling Stories, Blackened Blue Eyes, Oh, Vanity, The Only One I Know, The Misbegotten, One To Another, North County Boy, This Is The End, Sproston Green.

Nota metropotamului: Ioana - 7 (Muzica faina e si in mp3 player. La festival vii pentru concerte.)





Mai multe foto in galerie