B'estfest 2009: Santana
Ora: 21:30
Scena: Rompetrol telecom oops!
Parerea metropotamului: cel mai popular show de pana acum la B'Estfest
Cred ca la concertul Santana a fost cel mai mare public inregistrat de B'Estfestul de anul asta. Si cel mai variat. In mijloc de Charlatans se venea la Romexpo in valuri, ceea ce inseamna ca in corazonul espinado al concetatenilor nostri suma de peste 100 de lei pentru un singur concert in mijloc de criza nu e ceva inaccesibil. Adevarul e ca a meritat fiecare secunda din cele 2 ore de spectacol.
Si spectacol a fost, ca la carte. Cu o sonorizare brici (se auzea bine si din fata, si din spate) Carlos a aparut pe scena cu o trupa marisoara de suflatori, percutionisti, vocali si chitaristi si purtand pe cap, nu palarioara lui legendara, asa cum ne-am fi asteptat, si care se gasea pe nenumarate capete din public (cred ca in zona VIP se primea), ci cu o sepcalie a la Gavroche, clasica si ea.
Daca de la o aparitie live Santana nu te poti astepta decat la perfectiunea prestatiei, buna dispozitie si joaca permanenta cu sunetele, chitara si audienta, de la public nu m-as fi asteptat la o asemenea demonstratie de popularitate. Combinatia muzicala a fost pe toate gusturile: fetele si doamnele au dansat salsa si blues-uri, cuplurile se sarutau pasional sau aprindeau brichete pe solo-urile sfasietor de romantice, iar puiului de rocker ii crestea inima la riffurile caracteristice latin blues-rock-ului.
In ciuda (cam) lungilor piese instrumentale pentru demonstratiile de virtuozitate, publicul nu s-a plictisit defel, toata masa incredibila de oameni miscandu-se mereu, nu la unison, ci fiecare in lumea si armonia lui.
Si apropo de armonie, e intr-adevar fascinant sa urmaresti un chitarist precum Santana, care poate tine cu atata buna dispozitie o seara de spectacol cu rock, cu samba, cu jazz latino si blues si cu motive de chitara clasica. Admirabil si memorabil.
Desi n-am avut placerea (nesperata, de altfel) sa ii auzim pe Gregg Rollie, Rob Thomas sau pe Everlast, vocile care l-au acompaniat pe starul serii au apartinut lui Andy Vargas, o prezenta obisnuita in ultimii ani in concertele Santana, si Tony Lindsay, care mai canta si la trupa de jazz si r&b Spang-a-Lang. Printre instrumentisti s-a aflat si Salvador Santana, care a asigurat pentru concertul tatalui sau partea de clape.
Am ascultat si am dansat printre altele pe Samba pa ti, Into the night, Maria, The way she looks, A love supreme, Black magic woman, Oye como va, Sacalo, Smooth, Corazon espinado si ne-a lipsit tare-tare rau Put your lights on, pe care am tot sperat sa o auzim la bis... care n-a fost.
Nota metropotamului: 10.
N-am apreciat prea mult totusi cum s-au asortat mesajele atat de tintite la corazon despre felul in care ne vom vindeca planeta si mintile, cu dragoste si compasiune... pentru ca 2 lucruri conteaza: dragostea si frica... si hopa, ce cauta George Bush in ecuatie?
Veniti-va in fire, oameni buni, si voi de pe scena care veniti in Europa si strigati fuck George Bush, si voi aia din public, pe care va aprinde chestia asta si aplaudati si fluierati. Cum ar fi daca trupele din Europa si-ar striga peste tot prin America sau prin lume amarul: fuck the Common Foreign and Security Policy sau fuck the European Court of Justice! Americanii s-ar cracana de ras. Fuck the... what?
Mai multe foto in galerie
Scena: Rom
Parerea metropotamului: cel mai popular show de pana acum la B'Estfest
Cred ca la concertul Santana a fost cel mai mare public inregistrat de B'Estfestul de anul asta. Si cel mai variat. In mijloc de Charlatans se venea la Romexpo in valuri, ceea ce inseamna ca in corazonul espinado al concetatenilor nostri suma de peste 100 de lei pentru un singur concert in mijloc de criza nu e ceva inaccesibil. Adevarul e ca a meritat fiecare secunda din cele 2 ore de spectacol.
Si spectacol a fost, ca la carte. Cu o sonorizare brici (se auzea bine si din fata, si din spate) Carlos a aparut pe scena cu o trupa marisoara de suflatori, percutionisti, vocali si chitaristi si purtand pe cap, nu palarioara lui legendara, asa cum ne-am fi asteptat, si care se gasea pe nenumarate capete din public (cred ca in zona VIP se primea), ci cu o sepcalie a la Gavroche, clasica si ea.
Daca de la o aparitie live Santana nu te poti astepta decat la perfectiunea prestatiei, buna dispozitie si joaca permanenta cu sunetele, chitara si audienta, de la public nu m-as fi asteptat la o asemenea demonstratie de popularitate. Combinatia muzicala a fost pe toate gusturile: fetele si doamnele au dansat salsa si blues-uri, cuplurile se sarutau pasional sau aprindeau brichete pe solo-urile sfasietor de romantice, iar puiului de rocker ii crestea inima la riffurile caracteristice latin blues-rock-ului.
In ciuda (cam) lungilor piese instrumentale pentru demonstratiile de virtuozitate, publicul nu s-a plictisit defel, toata masa incredibila de oameni miscandu-se mereu, nu la unison, ci fiecare in lumea si armonia lui.
Si apropo de armonie, e intr-adevar fascinant sa urmaresti un chitarist precum Santana, care poate tine cu atata buna dispozitie o seara de spectacol cu rock, cu samba, cu jazz latino si blues si cu motive de chitara clasica. Admirabil si memorabil.
Desi n-am avut placerea (nesperata, de altfel) sa ii auzim pe Gregg Rollie, Rob Thomas sau pe Everlast, vocile care l-au acompaniat pe starul serii au apartinut lui Andy Vargas, o prezenta obisnuita in ultimii ani in concertele Santana, si Tony Lindsay, care mai canta si la trupa de jazz si r&b Spang-a-Lang. Printre instrumentisti s-a aflat si Salvador Santana, care a asigurat pentru concertul tatalui sau partea de clape.
Am ascultat si am dansat printre altele pe Samba pa ti, Into the night, Maria, The way she looks, A love supreme, Black magic woman, Oye como va, Sacalo, Smooth, Corazon espinado si ne-a lipsit tare-tare rau Put your lights on, pe care am tot sperat sa o auzim la bis... care n-a fost.
Nota metropotamului: 10.
N-am apreciat prea mult totusi cum s-au asortat mesajele atat de tintite la corazon despre felul in care ne vom vindeca planeta si mintile, cu dragoste si compasiune... pentru ca 2 lucruri conteaza: dragostea si frica... si hopa, ce cauta George Bush in ecuatie?
Veniti-va in fire, oameni buni, si voi de pe scena care veniti in Europa si strigati fuck George Bush, si voi aia din public, pe care va aprinde chestia asta si aplaudati si fluierati. Cum ar fi daca trupele din Europa si-ar striga peste tot prin America sau prin lume amarul: fuck the Common Foreign and Security Policy sau fuck the European Court of Justice! Americanii s-ar cracana de ras. Fuck the... what?
Mai multe foto in galerie
© Copyright Metropotam 2006-2010.
#1. Comentariu nou
si pe mine m-a surprins cata lume a fost. dar era sambata, nu ploua, nu era canicula, nu trebuia sa platesti in plus daca aveai abonament (cum va fi duminica, de ex). si oricum, despre santana au auzit si parintii nostri, am auzit si noi, tinerii, fie de la parinti, fie gratie hit-urilor cu rob thomas, everlast, michelle branch etc. erau acolo oameni de toate varstele si natiile. si toti dansau, se simteau bine. foarte fain, asta trebuie sa faca muzica, sa adune oamenii de varste diferite si cu gusturi diferite si sa-i faca sa se simta bine. si da, aveti dreptate la faza cu injuraturi politice sau de orice alt fel pe scena. nu m-am prins. a zis cumva "fuck you, george bush"? el si moby... urat, urat. ntz!
#2. ...
V-au cam scapat multe aspecte aseara. George Bush, apropo, a avut un impact asupra intregilor natiuni implicate in Irak, inclusiv a noastra. Un moment foarte sensibil din concertul de aseara a fost exact dupa ce a amintit el de cativa muzicieni morti nu v-ati mirat de ce nu l-a omagiat si pe Michael Jackson? Probabil pentru ca urmatoarea piesa a fost She's Out of My Life, piesa pe care extrem de putini au recunoscut-o(deh, fara vocale mai greu). Cam scurta asa recenzia voastra, ma asteptam sa acoperiti mai multe aspecte, faptul ca a inceput in forta cu Soul Sacrifice si in acelasi timp pe ecrane era prestatia sa de la Woodstock, sau nu stiu, faptul ca a avut aseara 5 chitari, 2 dintre ele le avea pe el in acelasi timp. Show-ul de aseara a avut de toate pentru toti, pentru mine cred ca a fost cel mai grav concert la care am fost. Se mai puteau scrie si descrie mai multe oricum :)
#3. santana
asa cum ziceam si pe urban : Santana Santana Santana :)
#4. ...
Sa nu mai zic ca a bagat aseara ca adevaratu, 2 ore practic fara oprire, trupa intra dintr-o melodie intr-alta, la unele nici macar nu se mai opreau. Si un lucru foarte frumos care chiar m-a impresionat a fost publicul mai in varsta. Adica pe langa noi pustanii, erau oameni de 30, 40, 50 de ani pe acolo care admirau frumos concertu si probabil isi aduceau aminte cand ascultau casete "sutite" cu Santana prin scoli, licee :D Si ca tot ziceam de public am observat ca au fost si destui de multi straini, ceea este iar extrem de placut, ne aduce aminte de faptul ca inca existam pe harta :D In completarea tracklistului s-au mai gasit si mai multe clasice decat cele enumerate de voi acolo precum Guajira, Soul Sacrifice, Evil Ways sau No One to Depend On, etc. In locul lui Santana as mai fi zis un mare f&*k si pentru Tony Blair si alti dinastia care nu intra in "ecuatie". La nivelul lui si nu numai, chestia asta este mondiala, Bush chiar a fost un rau comun.
#5. scena
Scena Romtelecom, nu Rompetrol
#6. Superb
A fost un concert superb. Nu stiu cand au trecut cele doua ore! Minunat!
#7. @ Smutulica
Hmmm zici ca ti-a placut de publicul mai in varsta?... Ei bine, mie nu! Marea majoritate niste coclituri indignate de pustimea grunge sau de cei mai tineri decat ei care chiar inteleg ce e un festival... S-au vazut clar vremurile sub care au crescut, habar nu au marea majoritate ce inseamna cu adevarat Santana, sau ceea ce numim generic Spiritul Woodstock... O tantina mi-a reprosat ca vorbesc in timpul concertului si mai ales ca nu e nimic de ras, iar un nene care venise cu un scaunel de pescuit se uita urat la cei care treceau pe langa el, probabil ca avea impresia ca cineva o sa ii sperie pestii sau o sa ii incurce liniile de la lansete... Tare de tot! Anyways: respect pentru batranul Carlos!
#8. @Windy
felicitari. eu i-am intalnit doar pe aia prezentabili.
#9. trist
se vede clar ca echipa metropotam nu le prea are cu muzica, si e trist ca sunt singurii care au avut initiativa de a scrie despre fiecare cantare in parte. pe mine santana m-am plictisit, am stat la inceput in fata, la 10 m de scena, apoi m-am retras mai in spate si era la fel de sec. ma indreptam spre iesire cand am auzit notele piesei she's out of my life a lui michael, linia vocala fiind inlocuita cu maiestrie de chitara lui carlos. era mult sa ma astept de la metropotam sa recunoasca piesa :)