Parcul Bordei din Bucuresti - o istorie zbuciumata si un prezent verde si linistitor

Din nefericire, Parcul Bordei are o istorie destul de incalcita si zbuciumata. Chiar inainte sa fie infiintat, in 1932, principala banca din regat, Marmorosch, Blank & Co, a intrat in faliment iar terenul a fost vandut primariei cu 16 mil lei, enorm pentru acele vremuri. Suprafata tranzactionata a fost de 13 ha, din care 3,3 urmau sa fie pentru totdeauna utilitate publica. Inaugurarea a fost facuta in prezenta regelui in 1938.

In anii 80 accesul in parc era interzis pentru ca in apropiere se afla locuinta lui Ceausescu si astfel, neglijat, parcul nu mai arata la fel de bine, acesta fiind si un motiv de scandal in anul 2003.

Dar lucrurile au luat o intorsatura ciudata, atunci cand omul de afaceri C. Constanda a cumparat de la un tert drepturi litigioase si a devenit proprietar pe teren, iar cu putin sprijin din partea autoritatilor l-a transformat in proprietate privata. Ce dorea sa faca acolo? Un complex rezidential de lux.

Probabil va amintiti momentul in care locuitorii din Bucuresti s-au opus acestei initiative iar dupa dezbateri parlamentare aprige in 2008, zona a redevenit proprietate publica, C. Constanda primid in schimb Satul Francez.

Imediat dupa acest episod, statul a alocat de la buget 0,5 mil euro (la final s-a ajuns la suma de 2.7 mil euro) pentru amenajarea lui. S-a refacut aproape tot: gazonul, aleile, bancile, stalpii de iluminat, sistem de irigatie si locuri de joaca pentru copii.

Pentru cei care nu stiau, desi parcul a revenit municipalitatii, exista inca doua enclave private: 5000 mp spre Str. Turgheniev vandut de Constanda unor ucrainieni si 1500-2000 mp de pe Bd. Beijing.

Ni s-a parut intotdeauna ciudat faptul ca toata lumea alege sa mearga in Herastrau si foarte putini trec sa viziteze unul dintre cele mai linistite si curate parcuri din Bucuresti, pentru care multa lume s-a luptat sa ramana in "viata".

Desi l-am vizitat si la pranz si seara, si-ntr-o zi de toamna, si-ntr-o zi de vara, parcul este tot timpul aproape gol, cu toate ca are cateva puncte de atractie chiar frumoase.

Inca de la intrare afli ca in parc nu ai voie cu catei (si nici cu biciclete sau role) si asta e bine intr-un fel, pentru ca, din nefericire, foarte putini stapani de caini strang in urma animalelor de companie, iar rezultatul acestui comportament nu arata foarte bine intr-un parc public. Avem animale, stim ce zicem.

Bancile de sus sunt amplasate foarte bine, iti poti imagina foarte usor cum ar fi sa-ti bei cafeaua sau chiar sa-ti iei micul dejun in parc uitandu-te la copacii verzi si bucurandu-te de soarele diminetii.

Te poti plimba linistit pe aleea principala si poti trage cu ochiul la broscutele testoase care stau la soare sau la pestii care cersesc mancare cu gurile deschise. Pe insulita poti sta de vorba cu paunii, cam neprietenosi, sau cu lebedele albe si negre pline de gratie.

Sunt butuci asezati langa apa, pe care poti poposi si sta la discutii interminabile cu prietenii sau iubitul/a. Nu te deranjeaza nimeni, paznicul te va vizita de cateva ori, probabil sa se asigure ca nu faci prea multa galagie sau mizerie, insa nimic mai mult.

Pentru cei care cred in povestile de alta data, le putem spune ca in parc se afla si un izvor tamaduitor. Se spune ca un securist angajat la paza vilei lui Ceausescu a declarat ca s-a vindecat de gastrita hiperacida cu apa din acest izvor. Un alt reportaj spune ca pilotii italieni, in escalele lor la Otopeni, vin sa bea apa de aici.

Din nefericire, bucurestenii stiu foarte putine lucruri despre acest izvor. C. Bacalbasa scria in 1882 faptul ca oamenii, care veneau la iarba verde cu vin in damigene, plecau cu ele pline de apa de izvor.

Ieri, cand l-am vizitat noi, izvorul nu arata foarte ingrijit, asadar nu ne-am incumetat sa bem apa de acolo.

Trecand insa peste acest aspect, noua ne place in Bordei pentru ca nu exista muzica, nu exista chioscuri, nimeni nu incearca sa-ti vanda nimic.

In Parcul Bordei poti merge cand ai nevoie de liniste, cand vrei sa citesti si sa te bucuri de natura. Pentru ca, da, au reusit sa pastreze locul verde si perfect pentru un oras atat de plin de galagie si oameni agitati.