Vecchio 1812 - restaurant

Vecchio e un restaurant nou in Centrul Vechi, un loc absolut superb si o pata de eleganta in balciul din buricul istoric al Bucurestiului. Vecchio 1812 e locul ideal pentru cine romantice, pentru iesiri fandosite intr-un spatiu decorat la patru ace.

Aflat pe Covaci, cale care ne e tare draga pentru simplul motiv ca arata a strada europeana si pentru ca aici se gasesc multe alte locuri cu staif, Vecchio e un restaurant pe care clar vi-l recomandam. E destul de scump, nu e genul de loc in care sa servesti pranzul in fiecare zi, dar la ocazii nu ezitati sa mergeti aici.

 


Restaurant calduros imbaiat in nuante de alb murdar cu scaune in acelasi ton cromatic, un spatiu invadat de lumina si cu un tavan care iti cere sa stai cu privirea-n sus, Vecchio e o dovada ca decorul chiar iti poate influenta starea. Cand am ajuns noi nici macar nu era muzica, aspect putin ciudat, dar toate elementele de design au reusit sa ne faca sa ne simtim ca-ntr-un adevarat restaurant mediteranean.

Vecchio are si alt motiv de lauda: a aparut mai falnic si mai frumos pe locul Cafenelei Vechi din Bucurestiul de odinioara, o urma de trecut aparuta in 1812 si o mostra a unei arhitecturi impresionante si a conceptului ca istoria e in orice zid din acest oras (vedeti aici cum arata Cafeneaua Veche inainte). Noul restaurant pastreaza din elementele trecutului atat alegerea cromatica, albul, cat si medalioanele renascentiste in relief, plafoanele si semnul de la intrare in care s-a inlocuit doar numele locului modelat in fierul forjat.




Pe langa decor si semnificatie istorica, Vecchio are si niste preparate mediteraneene foarte bune. Noi am testat salata Caesar cu anchois si pui, foarte buna, (in jur de 20 si un pic de lei), cartoful in crusta de sare - un aperitiv inedit, rapanellele cu carne tocata (in jur de 22 lei), pizza prosciutto e funghi, supa minestrone plina de legume si foarte gustoasa. Cam tot ce a trecut prin procesul de degustare a fost delicios, pana si focaccia cu usturoi (10 lei), dar si aperitivele din partea casei, painea cu unt cu mirodenii si masline cu diverse arome si condimente.

Ce-i drept, preturile sunt un pic cam mari (am pierdut bonul si nu va putem spune cu exactitate, dar revenim cu cifre specifice), undeva la medii spre mari, dar portiile sunt generoase si foarte bune astfel incat putem spune ca sumele sunt justificate. 




Chelnerul nostru a fost destul de apatic, aproape ca nici nu l-am simtit pe domnul-2-vorbe-rostite-cu-greu, deci la capitolul servire nu putem spune ca am fost in delir. Dar dupa ce am mancat, la siesta, cand a inceput si o muzica fix pe starea noastra de relaxare, in decorul linistitor, Vechhio ne-a amintit ca e the place to be. Nu tot timpul, ca ce e mult strica buzunarului, dar macar din cand in cand tot trebuie sa-i calci pragul acestui restaurant.

Asadar, daca aveti vreo ocazie speciala in viitorul apropiat, fuga la Vecchio, e frumos tare.