Terasa: La Muzeu

Desi ar fi frumos ca toate muzeele sa aiba cate o terasa numita La muzeu, poate in felul asta ar mai atrage public, cea numita astfel se gaseste langa Muzeul Literaturii Romane, unul din mastodontii morti si ingropati ai asa-zisei culturi romanesti.

Terasa, odata numita Cafeneaua scriitorilor, se gaseste in spatele muzeului, sub multi copaci - e o zona placuta, verde si linistita. Locul in sine e un fel de bomba - mobila de terasa e de plastic verde si ieftin, mesele au un strat lejer de praf si urme ale clientilor dinainte. Clientela variaza pe o gama larga, de la cuplul intre doua varste care a iesit sa taca la o bere pana la "urbanii" de noi si pana la mame cu copii... Despre care o sa va povestim ceva imediat.


au si pisica

Meniul? Totul e ieftin ca braga - berea de la 3-4 lei in sus, gustarile calde si mancarurile rar depasesc 10 lei. Bucataria se inchide pe la 7.30-8 seara, asa ca nu va faceti planuri sa luati o cina tarzie La Muzeu.

Daca va ganditi sa beti un cafe frape acolo, mai bine va razganditi. Este acel gen de "frape" facut din prafuri, fara urma de cafea sau lapte, putin mai natural si mai gustos decat petrolul.

Mancarea... doar daca trebuie. Cartofii pareau de ieri, ficateii erau destul de proaspeti. Si motanului i-au placut. Dupa care a vrut vin.

Am recomanda calduros doar produsele imbuteliate despre care stiti ceva. Vorbim la modul ipotetic pentru ca nu credem ca mai trecem vreodata pe acolo. Cel putin nu fara sa ne amintim momentul culminant al serii, pana atunci sustinuta enervant de doi pusti agitati si extrem de urlatori ai unui grup de la o masa alaturata.

Ce te faci cand ai un bebe care trebuie schimbat si esti la terasa/restaurant? Intinzi ziare pe masa vecina si schimbi copilul. Pe masa. In nasul si ochii lumii.

Or fi avand filosofii antichitatii teorii ca homo sum, humani nihil a me alienum puto (sunt om, nimic din ce-i omenesc nu-mi e strain.... sau nu-mi pute, in cazul de fata) si stim cu totii ca si imparatul se duce la buda, dar vreau ca anumite lucruri omenesti sa-mi ramana straine in public. Mai ales scutecul si fundul unui bebelus pe masa pe care poate o sa mananc maine.

Pentru asta si pentru faptul ca nici macar chelnerul nu a avut bunul simt sa o dea pe mami afara in suturi pana la toaleta, nu va recomandam terasa La Muzeu de pe Dacia nr. 12.