Restaurantul Saptamanii - Naser

Unele restaurante sunt apreciate pentru atmosfera, altele pentru serviciul impecabil si altele pentru mancare. Naser, unde am fost azi, face parte dintre ultimele (si nici nu aspira la primele categorii).

Naser (= "triumfator" in araba) este o carciumioara arabeasca de vizavi de Piata Domenii, unde nu te duci pentru loc si ochi, ci pentru gust si filosofia stomacului plin si pentru specialitatile arabesti.

In bucataria arabeasca nici o banala salata nu are acelasi gust ca cea facuta acasa. Indiferent de salata. Si ca sa ne convingem inca o data, am comandat salata de verdeturi si salata de vinete, adica tabouleh si babaganoush (7 lei).

Au venit insotite de o stiva mare de sferturi de lipie si de muraturi (singurele care aveau un gust familiar). In tabouleh ingredientul principal este patrunjelul, teoretic o planta aromatica buna de condimentat. Tocat marunt, amestecat cu bulgur (un fel de grau), cu menta, cu rosii, cu putina ceapa si lamaie isi depaseste conditia ingrata de buruiana pentru ciorba.

Felul doi a fost la polul opus fata de salatele usurele de la inceput: am comandat kebab de oaie (16 lei) si fate cu carne (14 lei). Daca de la kebab stiam la ce sa ne asteptam, fate nu mai gustasem.

Se prajesc bucatele de lipie (pana ajung rasucite, aramii si crocante ca soriciul de purcel), se pun pe fundul castronului in strat generos, se amesteca cu boabe de naut, pasta de susan, se acopera cu iaurt si deasupra se aseaza carnea tocata rumenita. Asta am depistat studiind in profunzime minunatia de mancare care a aterizat pe masa in fata mea. Probabil mi-au scapat o groaza de ingrediente. Foarte-foarte bun, dar greu.

Dupa un pahar cu airan cu menta am capatat curaj si putin suflu pentru desert. Cataif (fara frisca), dar cu multa nuca si miere. Ucigator. De bun.

In afara de fate, pe care -daca nu ma inseala memoria- nu l-am mai vazut cred nici la Harmattan, nici la Beirut, nici la Four Seasons, am mai gasit in meniul de la Naser cateva feluri de mancare care nu sunau nici macar vag familiar: mutabal (tot un fel de salata de vinete, cu usturoi si suc de rodii), musabaha (naut cu susan) labne (asta am mai vazut ici-colo) si am regasit kebele (pe care nu le-am mai incercat o data, desi au fost bune la Beirut) si placinta arais.

Preturile nu sunt mari (salatele toate 7 lei, restul felurilor nu depasesc decat ici-colo 15-16 lei), dar nici pretentiile nu sunt ridicate. Mobilierul e cam vechi si obosit, vesela desperecheata, decorul este ... de un bun gust discutabil, iar servirea e putin cam lenesa si in dorul lelii. Dar e buna mancarea, asa ca nu bagam in seama.

De retinut: daca atunci cand intrati aveti impresia ca ati gresit locul si ca ati dat peste o alimentara, nu va intoarceti din drum, ala e locul. Si la iesire faceti o escala in bacanie, pentru niste bunatati din bucataria arabeasca pentru gatit acasa.

Restaurantul e pe str. Dumitru Zosima, nr. 86, si e deschis pana la 10 si jumatate seara.