Restaurant libanez: Sindbad

Deschis acum nici doua saptamani, Sindbad (libanez) arata bine pe Lipscani, nu departe de amicul Saray (turcesc). Daca la inceput ne-am bucurat nespus vazand nu unul, ci doua restaurante din aceeasi arie gastronomica deschizandu-se pe Lipscani, dupa ce am fost la amandoua, bucuria ne-a mai trecut. Saray e un restaurant corect, dar fara vino-ncoace, iar Sindbad e cam scump, desi are un mare plus la design interior.

 
In imagini - salonul din fata; mai exista o incapere in spate, ceva mai micuta, dar mai frumusica, avand pe pereti un tapet cu modele de inspiratie arabeasca.

mise-en-place-ul (care nu este de fapt en place cand te asezi) se afla pe niste "sub-farfurii" colorate (ca sa traducem prutenian), al caror model difera de la masa la masa.

Lasand acum "aparentele", deloc neimportante, cum e totusi mancarea?

Meniul ofera pe prima pagina un asortiment larg de mezze, adica de gustari reci si calde, printre care obisnuitele humus, babaghanouj, moutabal, branza haloumi, muhamara, pastirma, la preturi intre 10 si 20 de lei (16 lei humus cu carne si muguri de pin, 20 de lei haloumi, 17 lei pastrama, samd).

Felurile principale sunt diverse, atat de specific libanez, cat si international (inclusiv peste si fructe de mare, pe langa carne de pui, vita si oaie, acestea din urma gasindu-se si in varianta "tartar" libaneza, kibbeh). Preturile sunt marisoare, intre 30 si 45 de lei, si se mentin asa si la deserturi (desertul Sindbad costa 16 lei, un orez cu lapte 13 lei) si la bauturi.

La acest din urma capitol trebuie sa precizam ca in meniu se gasesc si bauturi alcoolice, din care am retinut o selectie marisoara de vinuri (al caror pret incepe pe la 45 de lei sticla si creste considerabil), spirtoase libaneze de anason (arak) si beri la niste preturi asortate cu zona (e.g. 9 lei Heineken la 0,33 sau 7 lei Ursus, tot la 0,33l).

Cina noastra a aratat in felul urmator:


Salate: fatoush (13 lei) si taboule (14 lei), cu un exces de zeama de lamaie, care le-a facut cam acre.

Supa de linte (12 lei), foarte buna, cu "crutoane" din lipie prajita si Shish tauk de pui (29 de lei), bun, dar cam scump pentru cantitatea oferita.

Dreapta: manakish cu branza (13 lei), teribil de gustos si de usor, vi-l recomandam. Manakish este un fel de lipie mai groasa, comparabila cu blatul de pizza, daca vreti, pe care se poate pune branza, carne sau spanac.

Painea casei (4 lei), foarte buna, proaspata, calda si frumos prezentata; desert: orez cu lapte si fistic (si inca ceva foarte aromat, am banuit cardamom), 13 lei, iarasi un pret mare pentru castronelul primit.

Ceai de fructe (15 lei ceainicul) si caffe latte (11 lei)

TOTAL (doua persoane care au mancat 2 salate, 1 supa, 2 feluri principale, 2 deserturi si nu au baut nimic alcoolic): 137 de lei.

Cateva buline albe, negre si alte precizari:

- 15 lei pentru un ceainic de ceai de fructe (vreo 4 cescute, cu indulgenta) e un pret cam mare.

- salatele au fost amandoua acre si ne-am gandit ca e de datoria noastra sa semnalam situatia chelnerului. Ca sa ne "indulcim", am primit din partea casei un desert clasic cu nuci, miere si fistic pe ceea ce parea a fi iaurt, dar care s-a dovedit o crema groasa si aromata (iarasi, parca am simtit cardamom). Bulina alba si pentru gest, si pentru preparat.

- caffe latte-ul, daca trebuie sa aiba 200ml, sa stea in pahar de 200ml. Daca avem un pahar mai mare, vezi imagine mai sus, e inestetic si meschin sa il umpli doar pe trei sferturi. Nu e ambrozie, e apa cu cafea si lapte.

- serviciul a fost foarte placut, amabil si rapid, pana spre sfarsit, cand am asteptat cam mult (desi restaurantul tocmai se golise) atat dupa desert, cat si dupa nota de plata.

- o bulina foarte mare si alba se duce si la toaleta, cu un design interior pe tipicul intregului restaurant.
 

Concluzia despre restaurantul Sindbad: bun, dar prea scump. L-am incercat, ne-a placut, dar atunci cand vom vrea sa mancam mancare arabeasca, ne vom uita in lista si vom alege dintre atatea si atatea alte locuri, unde mancarea e la fel de buna, dar preturile mai mici.

Adiacent subiectului trebuie sa remarcam inca o data ca Centrul Vechi devine din ce in ce mai batator la ochi o ocazie de jecmaneala a publicului, care tace si inghite (la propriu si la figurat).

Cand mergeti la Sindbad, sa ne spuneti si noua cum v-a placut.