Restaurant libanez - Piccolo Mondo

Cum ne uitam noi prin lista metropotamului de restaurante libaneze, am remarcat ca lipseste cronica unuia dintre cele mai apreciate restaurante cu acest specific, Piccolo Mondo. Stiam si de ce l-am evitat pana acum - nu ale renumele unui restaurant prea ieftin. Cum nu este insa un motiv sa ocolesti la infinit un restaurant care de atata vreme se mentine in topul preferintelor bucurestenilor in materie de mancare libaneza, am fost, in cele din urma.

Nimic din experienta de aseara nu ne-a facut totusi sa vrem sa revenim la Piccolo Mondo, incepand cu preturile mari, portiile modeste si terminand cu serviciul neglijent, in dezacord cu aspectul pretentios al locului.

Am mancat la terasa, bucurandu-ne de ultima caldura a toamnei, in aroma placuta de narghilea de la masa vecina. Pe un perete, in spate, se proiectau videoclipuri cu muzica arabeasca de la Arabica TV. Bulina alba pentru atmosfera si decor.



Terasa este construita si ea in stilul oriental al interiorului restaurantului, iar candelabrele si suporturile de plastic de pus pe masa sub farfurii ne-au adus aminte de designul interior de la Sindbad, restaurantul deschis primava aceasta pe Lipscani (imagini aici, in cronica). Cautand pe generosul internet posibila legatura intre cele doua, am gasit si o explicatie; apartin intr-adevar aceluiasi grup.



Destul de incantati de atmosfera, am trecut la fapte - sa mancam! Meniul ne-a dezvaluit un specific arabesc, asociat si cu cateva feluri internationale, inclusiv pizza. De notat ca se serveste si alcool (de altfel, putine sunt la noi restaurantele halal, care nu servesc deloc bauturi alcoolice). Preturile erau intr-adevar considerabil mai mari decat la alte restaurante din aceasta arie gastronomica, ceva mai mari chiar si decat cele de la Sindbad, spre exemplu, care ni s-a parut de cand l-am vizitat un restaurant scump.

Serviciul a dat-o in bara de la inceput si asa a tinut-o pana la sfarsit. Berea comandata (Heineken draft - 10 lei) a venit dupa vreo 10 minute, odata cu supa de linte.


supa crema de linte, supa crema de ciuperci - 16,5 lei fiecare

Supa, asa cum stiu probabil 2% dintre chelnerii bucuresteni, se serveste prin partea dreapta a clientului. Prin dreapta a si venit. Doar intamplator, am decis mai tarziu. Tot prin dreapta a venit insa si farfuria cu crutoane, care a urmat o diagonala pe sub nasul meu pana in partea stanga a farfuriei, lasand sa cada pe genunchii mei doua crutoane de pita. Noroc ca nu-s unsuroase. Ah, stai, ba sunt.

Supa a fost o banala supa de linte, care a costat 16,5 lei, cam cat costa la plafar o punga de 0,5 kg de linte. Asijderea si supa de ciuperci, si la acelasi pret.

Lahme bajeen-ul (cunoscut si sub numele turcesc de de lahmacun, pita cu carne), a venit gata rece, in ciuda faptului ca era mentionat in meniu la "specialitati libaneze pregatite la cuptor de caramida". Nu se specifica si cand erau pregatite. Cu toate acestea a fost gustos si a fost cam singurul fel care a avut un raport decent intre pret, cantitate si rezultatul culinar. Shish taouk-ul de pui (frigarui obisnuite) a venit cu cateva fire de cartofi prajiti, cu o portie modesta si cu pretul de 36 de lei.


lahme bajeen cu carne si cascaval - 17 lei; shish taouk - 36 de lei


pita calduta (4,5 lei) si salata fatoush (13 lei) sunt singurele la care nu am avut nici un comentariu

Dupa fiecare fel de mancare masa a fost debarasata cu intarziere, iar scrumiera a ramas aceeasi toata seara.

Comandaseram si apa minerala. Dupa supa a venit, nu apa, ci intrebarea: "Apa minerala o mai doriti sau nu?" Dupa o privire interzisa din partea noastra, i-am raspuns ca da, o dorim, de aceea am cerut-o. Probabil nu am fost suficient de convingatori. Nu am primit-o pana la sfarsitul mesei.

Din fericire nu s-a aflat si pe nota de plata, care ne-a aratat suma de 134 de lei pentru doua supe, doua feluri principale, o salata si trei beri. Oricare ar fi parerile altor clienti, noua ni s-a parut experienta insuficient de satisfacatoare, din toate punctele de vedere, si ne-a convins sa nu mai mergem si a doua oara la Piccolo Mondo.