Restaurant libanez Al Wady

Restaurantul libanez Al Wady (Lebanese cafe & restaurant) s-a deschis de vreo luna pe Calea Dorobantilor, vizavi de ASE, in casa opulenta unde a avut odata sediul ambasada Croatiei si mai recent a fost si restaurantul La Blanca.

O asemenea mostenire arhitecturala, discreta precum o venerabila doamna care isi etaleaza toate bijuteriile si fardurile, e greu de manevrat astfel incat sa iasa totul cu gust. Drept pentru care prima impresie pe care ne-a lasat-o restaurantul Al Wady, pasind prin intrarea monumentala a vechiului conac, a fost a unei opulente desuete, greoaie si obositoare, fara macar a avea un aer retro, ci lustruita tipator.

foto de pe pagina de Facebook a restaurantului

Din fericire am fost inghesuiti la o masuta de doua persoane, la adapostul unui colt de camera si al unei perdele bogate de organza, astfel incat impresia apasatoare s-a mai diminuat.

Avand in vedere ca restaurantele libaneze au in Bucuresti preturi peste medie, ne asteptam ca la Al Wady sa gasim preturi combinate cu Dorobanti colt cu Piata Romana, pe scurt, eram siguri ca ne vom goli buzunarele acolo.

N-a fost asa, preturile sunt in regula luand in considerare toate aceste aspecte. Salatele - 15 lei, supele - 10, felurile principale intre 20 si 30 de lei, ceva mai sus pentru preparatele de vita.

Singurele care depaseau nivelul modic al preturilor erau vinurile, la 60, 80, 130 de lei sticla (vinuri in mare parte romanesti si cateva chiliene). Nici berile nu erau prea ieftine: Tuborg, Carlsberg, Holsten la vreo 9 lei, si Corona la vreo 20, parca.

Era seara, cam tarziu, cand am ajuns noi la Al Wady, astfel incat am mancat usurel, oricat am fi vrut sa incercam makanecii (carnaciori libanezi), arayes-urile (lipii-placinta) frigaruile sau platourile cu meze.

Ne-am rezumat la o portie de sambusek (pateuri cu carne), o salata fatoush si o portie de orez cu migdale, stafide si carne de vita. Totul a fost bun, dar castigatorul serii a fost orezul cu bob lung, parfumat si condimentat, presarat cu stafide aurii si cu cubulete de carne de vita prajita, alaturi de care am comandat si un ayran minunat, aromat cu menta.

sambusek - 18 lei; fatoush - 15 lei

orez cu migdale si stafide - 16 lei; ayran cu menta - 8 lei

Gasesti si narghilele la Al Wady (27 si 30 de lei), care ne-au parfumat jumatate de seara la masa de langa noi, unde se vorbea arabeste. Cealalta jumatate de seara se ciripise frantuzeste, de la alta masa. Strainilor pare sa le placa Al Wady, care arata intr-adevar exotic, intr-un fel est-european-mijloc-oriental, deoarece conacul cam tipator e inmuiat cu cateva decoratiuni arabesti: o tabla de arama cu sclipiri stinse, un ceainic de arama lucios si rosiatic, un set elegant pentru cafea la nisip...

Serviciul a fost prompt dar cam neprietenos, am pus asta pe seama noutatii in bransa a chelneritei noastre, care era la un moment dat dascalita de seful de sala cum sa faca mise-en-place-ul la o masa vecina. Nu ne-am suparat, am remarcat doar.

Ar mai fi de mentionat faptul ca restaurantul Al Wady are si terasa in curtea care da inspre Dorobanti, dar nici acel spatiu nu ne-a atras prea mult; cel mai tare ne displace intr-un asemenea ambient pretentios de casa boiereasca brandingul ostentativ, care se regaseste atat pe frontispiciul cladirii, cat si pe umbrelele de gradina apartinand unei marci de bere.

Altfel, noi am avut o experienta buna (desi scurta) la Al Wady, vi-l recomandam. Asteptam si experientele voastre, deoarece rare sunt locurile in care parerile sa nu fie impartite.

Fotografiile noastre le puteti vedea mai mari in galerie, iar cele de pe pagina de Facebook a restaurantului, aici.