Restaurant: Sarpele Roz
Vazand acum cateva luni un afis urias in Piata Victoriei care anunta deschiderea restaurantului Sarpele Roz, recunosc ca m-a cam umflat rasul la acest nume. Asta insa pentru ca nu stiam ca Sarpele Roz e inrudit - sau mai degraba mosteneste - stilul, atmosfera, muzica si muzicieni fostului restaurant, mare locanta boema a anilor '90, Sarpele Rosu, a carui poveste, de la inceput la sfarsit, o puteti afla din inregistrarea video de aici si articolul de aici.
Daca la Sarpele Rosu ii gaseai adesea pe Gheorghe Dinica, Stefan Banica si Stefan Iordache, iar pe scena pe Nelu Ploiesteanu si, ocazional, impreuna cu tatal sau, Marius Mihalache (adolescent atunci, azi unul dintre cei mai apreciati tambalagii), la Sarpele Roz ii regasesti pe aceiasi doi din urma si, chiar fara sa stii povestea, iti spui "ce bine s-ar fi potrivit aici Dinica si Iordache". De altfel Marius Mihalache este unul dintre cei direct responsabili pentru recrearea atmosferei de la Sarpele Rosu in urmasul sau, Sarpele Roz (despre acest subiect si in interviul de aici).
Dar despre atmosfera o sa va convingeti singuri cand o sa ajungeti acolo. Nu se pune problema sa aveti grija cand mergeti, ca sa alegeti o seara cu muzica live, pentru ca asta se intampla tot timpul. Ca e Marius la tambal, ca e Nelu la microfon, ca-s cantece tiganesti, muzica veche romaneasca, muzica de pahar, lautareasca sau ca iti canta Cornelia Catanga ori Mira, la Sarpele Roz ai mereu muzica live.
Intrarea s-ar putea sa te deconcerteze putin - e in complexul numit Marul de Aur, unde era odata clubul PAT si alta data restaurantul Istria. Covor rosu, coloane romane, copacei cu ghirlande de lumini si o firma uriasa roz deasupra usilor de termopan alb - simti cu kitsch-ul ti se insinueaza pe la picioare. Ca un... sarpe. Din fericire, cand intri, se schimba situatia. Esti scapat repede de haina care e dusa la garderoba si condus la masa.
Restaurantul e decorat in acel stil prietenos si care permite orice extravaganta - maruntisuri, vechituri, antichitati, toate adunate pe pereti, pe rafturi, presarate, ca in carciumile in care clientii de seama sunt ca din familie, cu multe fotografii in care ii zaresti cel mai adesea pe Ploiesteanu si pe Mihalache.
Vine meniul - alta supriza de proportii. Fiecare meniu se gaseste intr-un exemplar din revista Minerva Literara Ilustrata (supliment de duminica al ziarului Minerva, 1909-1914). Noi am avut un numar din 1912 si altul din 1913 si, cum Metropotamul se topeste dupa lucrurile vechi, am fost mai intai destul de impresionati, apoi de-a dreptul amuzati frunzarind revistele (imaginile le puteti vedea mai mari in slideshow-ul de la final):
Meniul e bogat, cum se cuvine unei asemenea locante romanesti. Incepe cu gustari (icre, vinete, zacusca, sorici, slaninuta, carnati si multe altele), apoi te pofteste la ciorbe (de burta, de vacuta, de fasole), apoi incepe nesfarsita defilare a felurilor principale: somon, biban, somn, calcan, dorada, crap (speram ca nu erau koi-i din acvariu), pui, rata, vita, porc - la gratar, la tigaie, la garnita, impanate sau umplute.
Preturile nu-s defel mari, lucru care - recunoastem - ne-a mirat un pic (pentru imaginea completa puteti consulta meniul online, pe site-ul restaurantului, aici). Am apreciat si faptul ca in schimbul celor 25 de lei pe post de contributie pentru artisti (un fel de bilet) primesti un "couvert" minim pe post de bun venit - un toi cu tuica, paine cu untura si sare.
- stanga: couvert la castronel. E cam... aseptic sa vezi untura in castron de portelan, arata mai bine adusa direct pe paine, desi e probabil mai bine sa ii lasi clientului libertatea de "ungere", dupa gust
- dreapta - acvariu cu crapi japonezi koi
Serviciul ni s-a parut admirabil. Discret, rapid, corect (mai putin sensurile de servire si debarasare, dar pe acestea nu le mai cunoaste deja nimeni si probabil sunt considerate o pedanterie desueta), fara insistente de tipul "vai, n-ati mancat tot, nu v-a placut?", amabil si cu un minim de implicare cand ni s-a recomandat sa alegem cutare vin in loc de ce intentionaseram noi.
Mancarea a fost foarte buna, de la gustari pana la desertul glorios:
- sorici (6 lei) si zacusca de peste (11 lei);
- o ciorba absolut minunata (si deasa) de fasole, cu afumatura si tarhon (9,5 lei)
- rata pe varza calita, cu mamaliga (35 de lei) - frageda si buna in interior, dar cu "soriciul" putin cam bine facut
- papanasi pe care i-am declarat unii dintre cei mai buni papanasi din istoria noastra de metropotami mancatori de papanasi (11,5 lei)
Muzica a fost si ea pe placul nostru - muzica veche romaneasca cu taraf si Cornelia Catanga. In pauze, ramanea stilul, dar muzica se muta in boxe, la un nivel numai bun cat sa te auzi cu comesenii.
Daca va sunt pe plac mancarea romaneasca, daca nu sunteti vegetarieni (ati avea ce sa mancati, dar ar fi pacat sa va distrati doar cu ceva paste ori cartofi cu salata), daca va place muzica romaneasca veche si daca va sunt pe plac si tarafurile care iti canta la ureche (recunoastem ca noua nu prea ne e comod lucrul asta, cum am mai precizat odata), daca ai chef de o seara lunga la un pahar de vorba si de vin, restaurantul Sarpele Roz e locul unde sa te duci.
Recomandarea noastra: daca vreti sa mergeti in weekend sa faceti rezervare cu o zi-doua inainte, e plin.
Mai multe imagini mai jos:
Daca la Sarpele Rosu ii gaseai adesea pe Gheorghe Dinica, Stefan Banica si Stefan Iordache, iar pe scena pe Nelu Ploiesteanu si, ocazional, impreuna cu tatal sau, Marius Mihalache (adolescent atunci, azi unul dintre cei mai apreciati tambalagii), la Sarpele Roz ii regasesti pe aceiasi doi din urma si, chiar fara sa stii povestea, iti spui "ce bine s-ar fi potrivit aici Dinica si Iordache". De altfel Marius Mihalache este unul dintre cei direct responsabili pentru recrearea atmosferei de la Sarpele Rosu in urmasul sau, Sarpele Roz (despre acest subiect si in interviul de aici).
Dar despre atmosfera o sa va convingeti singuri cand o sa ajungeti acolo. Nu se pune problema sa aveti grija cand mergeti, ca sa alegeti o seara cu muzica live, pentru ca asta se intampla tot timpul. Ca e Marius la tambal, ca e Nelu la microfon, ca-s cantece tiganesti, muzica veche romaneasca, muzica de pahar, lautareasca sau ca iti canta Cornelia Catanga ori Mira, la Sarpele Roz ai mereu muzica live.
Intrarea s-ar putea sa te deconcerteze putin - e in complexul numit Marul de Aur, unde era odata clubul PAT si alta data restaurantul Istria. Covor rosu, coloane romane, copacei cu ghirlande de lumini si o firma uriasa roz deasupra usilor de termopan alb - simti cu kitsch-ul ti se insinueaza pe la picioare. Ca un... sarpe. Din fericire, cand intri, se schimba situatia. Esti scapat repede de haina care e dusa la garderoba si condus la masa.
Restaurantul e decorat in acel stil prietenos si care permite orice extravaganta - maruntisuri, vechituri, antichitati, toate adunate pe pereti, pe rafturi, presarate, ca in carciumile in care clientii de seama sunt ca din familie, cu multe fotografii in care ii zaresti cel mai adesea pe Ploiesteanu si pe Mihalache.
Vine meniul - alta supriza de proportii. Fiecare meniu se gaseste intr-un exemplar din revista Minerva Literara Ilustrata (supliment de duminica al ziarului Minerva, 1909-1914). Noi am avut un numar din 1912 si altul din 1913 si, cum Metropotamul se topeste dupa lucrurile vechi, am fost mai intai destul de impresionati, apoi de-a dreptul amuzati frunzarind revistele (imaginile le puteti vedea mai mari in slideshow-ul de la final):
Meniul e bogat, cum se cuvine unei asemenea locante romanesti. Incepe cu gustari (icre, vinete, zacusca, sorici, slaninuta, carnati si multe altele), apoi te pofteste la ciorbe (de burta, de vacuta, de fasole), apoi incepe nesfarsita defilare a felurilor principale: somon, biban, somn, calcan, dorada, crap (speram ca nu erau koi-i din acvariu), pui, rata, vita, porc - la gratar, la tigaie, la garnita, impanate sau umplute.
Preturile nu-s defel mari, lucru care - recunoastem - ne-a mirat un pic (pentru imaginea completa puteti consulta meniul online, pe site-ul restaurantului, aici). Am apreciat si faptul ca in schimbul celor 25 de lei pe post de contributie pentru artisti (un fel de bilet) primesti un "couvert" minim pe post de bun venit - un toi cu tuica, paine cu untura si sare.
- stanga: couvert la castronel. E cam... aseptic sa vezi untura in castron de portelan, arata mai bine adusa direct pe paine, desi e probabil mai bine sa ii lasi clientului libertatea de "ungere", dupa gust
- dreapta - acvariu cu crapi japonezi koi
Serviciul ni s-a parut admirabil. Discret, rapid, corect (mai putin sensurile de servire si debarasare, dar pe acestea nu le mai cunoaste deja nimeni si probabil sunt considerate o pedanterie desueta), fara insistente de tipul "vai, n-ati mancat tot, nu v-a placut?", amabil si cu un minim de implicare cand ni s-a recomandat sa alegem cutare vin in loc de ce intentionaseram noi.
Mancarea a fost foarte buna, de la gustari pana la desertul glorios:
- sorici (6 lei) si zacusca de peste (11 lei);
- o ciorba absolut minunata (si deasa) de fasole, cu afumatura si tarhon (9,5 lei)
- rata pe varza calita, cu mamaliga (35 de lei) - frageda si buna in interior, dar cu "soriciul" putin cam bine facut
- papanasi pe care i-am declarat unii dintre cei mai buni papanasi din istoria noastra de metropotami mancatori de papanasi (11,5 lei)
Muzica a fost si ea pe placul nostru - muzica veche romaneasca cu taraf si Cornelia Catanga. In pauze, ramanea stilul, dar muzica se muta in boxe, la un nivel numai bun cat sa te auzi cu comesenii.
Daca va sunt pe plac mancarea romaneasca, daca nu sunteti vegetarieni (ati avea ce sa mancati, dar ar fi pacat sa va distrati doar cu ceva paste ori cartofi cu salata), daca va place muzica romaneasca veche si daca va sunt pe plac si tarafurile care iti canta la ureche (recunoastem ca noua nu prea ne e comod lucrul asta, cum am mai precizat odata), daca ai chef de o seara lunga la un pahar de vorba si de vin, restaurantul Sarpele Roz e locul unde sa te duci.
Recomandarea noastra: daca vreti sa mergeti in weekend sa faceti rezervare cu o zi-doua inainte, e plin.
Mai multe imagini mai jos:
© Copyright Metropotam 2006-2012.
Citeste si:
Pets: Serpi
Probabil ca serpii nu sunt tocmai primul lucru la care se gandesc majoritatea oamenilor cand spun "animale de companie", dar desi iubitorii de caini si pisici sunt mai numerosi decat...
Evenimente de Valentine's Day in Bucuresti (2012)
Valentine ' s Day isi face loc din ce in ce mai insistent in calendarul sarbatorilor de iarna-primavara si deja sperie buzunarele si intentiile barbatilor, si asa presati de saptamana...
Magazin: Frogs
Ati vazut cumva prin oras o broasca roz? Pe pereti, pe treceri de pietoni sau pe asfalt? Ei bine, nu e vorba de nici o campanie...
Expert Cafe, cafenea retro in Cotroceni
Pe una dintre strazile cartierului vechi si elegant Cotroceni se gaseste o cafenea mica si cocheta, cu mai multa personalitate decat toate cafenelele din centrul Bucurestiului - Expert Cafe ,...
Crocodilul din muzeu
Pe strazile din New York circula legenda urbana a crocodilului din canal. Bucurestenii i-au intrecut pe New Yorkezi. Noi avem un crocodil intr-un muzeu. Si nici macar nu este un...
Fuel the city
#1. Foarte frumos
Intr-adevar este un restaurant in care merg cu drag , este superb tot
#2. Timp liber
Am petrecut o seara de neuitat in acest restaurant, superb si delicat. Servirea ireprosabila unde doar in grecia am mai intalnit.
#3. de neuitat
am fost si eu la sarpele roz in urma unui concurs organizat de ei,sincer a fost o seara de neutat si sigur vom reveni cu drag
#4. Cel mai frumos restaurant descoperit intamplator!
Am fost zilele trecute din greseala eram pe la victoriei cu manifestantii :) si am cautat sa mananc ceva in zona,am vazut un afis mare cu Nelu Ploiesteanu la gang BCR si am intrat..... atmosfera era minunata din pacate nu aveau mese (era sambata) totul full dar am stat putin si m-am uitat canta o trupa de muzica tiganeasca gen Mahala RAI Banda nu stiu exact sa va zic cum se numeste dar atmosfera era super.Am facut rezervare pt maine seara deoarece este ziua mea si am inteles ca va canta Maria Buza.Interesante variantii ale arisstilor ce concerteaza acolo.O sa va tin la curent.
#5. minunat
este un loc foarte frumos cu mancare si atmosfera excelenta
#6. pentru cine stie sa se distreze
nu am gasit in tot Bucurestiul un loc la fel, o atmosfera atat de frumoasa! eu i-am gasit pe facebook si tot vedeam ca au tot felul de evenimente, am ajuns la plezneala dar nu regret nicio secunda. este absolut minunat totul. pentru cine nu a fost: recomand! sa mergeti macar o data si va asigur ca o sa reveniti. valabil cel putin in cazul meu, acum sunt "de-a casei" :)
#7. Foarte frumos
super super super eu sunt innebunita dupa locurile boeme cu taditie
#8. nu va recomand acest restaurant
am fost aseara la acest restaurant,in parte si datorita comentariilor pozitive de aici.
- cand am ajuns la restaurant, inainte sa trecem de usa, in fata era un chelner, care normal, nici nu a salutat si ne-a trantit si usa in nas
- ne-a servit un chelner tanar care facea pe istetul (demult nu am mai vazut, desi stiu ca era la moda intr-o perioada, vorbea numai in diminutive (I hate), vazand ca sunt si straini la masa, evident ca a incercat sa ne determine sa comandam ce ne sugera
- MANCAREA ESTE SUB ORICE CRITICA (daca nu ma credeti,verificati pe propria piele):un platou de aperitive cu mancare cu gust prost,de vechi,cantitate mica.comandasem mai multe vegetale, nu a adus pt ca nu avea.la felul doi, am luat ceva cu care nu puteau da gres:ceafa de porc cu cartofi prajiti( portia este cat o jumatate de palma si cu,hai sa zic,vreo 10 bucatele de cartofi).A avut gust de ranced sau prajit intr-un ulei ars.am cerut o salata mixta, am primit o salata de varza intr-un bol minuscul.Am luat papanasi la sfarsit,iarasi, am mancat mai buni in alte parti. Din punct de vedere al mancarii a EXECRABIL.
- muzica: era o formatie live,care canta niste romante, fara sa impresioneze
am plecat cu gust amar din acest restaurant. si la propriu si la figurat.
masa a costat 500 ron (cu o sticla de vin in principal).
dvs decideti daca vreti sa tentati experienta, eu nu va recomand.
o zi buna tuturor!
#9. Sarpele Roz
Eu am fost aseara la terasa si sincer draga Ana, portile sunt suficiente! Nu vreau sa fiu rautacioasa dar cred ca stomacul tau este foarte mare :)). Portile sunt ok mancarea este buna si atmosfera pe masura+ ca sunt foarte multe vedete ceea ce este un plus pt orice restaurant.Eu nu cred ca se mai aduna atata lume(terasa era full) daca era mancarea atat de proasta!
Sau poate ai avut ghinion...cine stie!