Restaurant: Pescarul

Probabil multa lume a trecut pe langa restaurantul Pescarul aproape zilnic, intrebandu-se doar din cand ce e oare inauntru. Eu am facut asta cam toata facultatea. Din afara, locul nu pare foarte atragator, din cauza jaluzelelor verticale, specifice mai ales spatiilor de birouri, a cortinei rosii cu sigla Coca-Cola, ca de crasma de provincie, si poate si a amplasarii in plina strada - Pescarul e un loc pe langa care treci, nu unul in care te opresti. Iar de multe ori treci chiar fara sa te uiti.

Cum arata insa locul privit dinauntru? La intrare te loveste o atmosfera greoaie, scortoasa, de ani '70. Peretii sunt decorati cu trofee de vanatoare si desene naive, mesele stau imbrobodite cu servete rosii, 'nationale', si cu servetele in pahare. Iar chelnerii... chelnerii fac parte dintr-o specie nu tocmai rara, denumiti de obicei 'ceausisti', desi pe multi varsta nu-i recomanda ca atare. Dar au un soi de omniprezenta suparatoare, mult peste limita de a fi atenti, si o politete inghetata, cel putin atunci cand nu esti 'de-al casei'. Noi nu eram, desi am mai vizitat locul in cateva randuri.

Prima data am fost cu un grup destul de numeros, propasit aici din initiativa lui Calin Torsan; mancarea venea, bauturile curgeau, conversatia era in toi, si doi lautari ne-au cantat o varianta prescurtata (pe masura onorariului, probabil) a binecunoscutei melodii 'Trenule, masina mica'. A doua oara eram in trecere cu o prietena si ne-am gandit sa bem o cafeluta - era ieftin si la strada si, mai ales, aproape de zona in care aveam treburi. Doamna care a venit sa ne ia comanda s-a cam incruntat vazand ca nu vrem decat doua cafele, insa, cum locul era destul de gol, a consimtit pana la urma sa ni le aduca, cu o mica precizare: deci le beti repede si plecati, ca aici e restaurant, nu bar. Asa ca am plecat chiar inainte sa le bem.

Acum am revenit tot din motive de proximitate, fara resentimente si, in schimb, cu pofta de mancare. De la masa puteai privi strada si oamenii care treceau pe aici fara sa se uite. De altfel, jaluzelele ascund interiorul restaurantului (categoria I), asa ca, in afara de ferestre, nu e mare lucru de vazut. Dinauntru insa observi placut forfota trecatorilor, din care te bucuri ca te-ai smuls pentru o gustare, fara sa pierzi pulsul. In afara de clientela de varsta a doua si a treia, prin local mai trec (in drum spre toaleta) si baietii de la paza, care-si fac veacul next door, si precupetii cu gablonzuri, covrigi sau dvd-uri, veniti tot de alaturi. Iar clientela era destul de numeroasa, lucru nu tocmai neobisnuit, avand in vedere ca era ora pranzului. Mancarurile veneau repede, scrumierele se schimbau rapid, chelnerii isi faceau loc cu lejeritate printre mese.

Muzica avea darul sa sporeasca atmosfera usor rasuflata (unii ar spune 'cu patina') a locului, fiindca nu am auzit decat hituri din anii '80. Poate era un radio care mergea pe Europa FM, nu sunt sigur. In tot cazul, fondul sonor se desfasura in surdina, prin urmare nu era deosebit de suparator. Destul cat sa acopere conversatiile de la mesele din jur, care sunt sigur ca nu m-ar fi putut interesa. Cum spuneam, media de varsta a clientilor era destul de ridicata.

Mancarea a venit, cum am fost asigurati, destul de repede. Si nu parea facuta dinainte - am comandat o portie de cascaval pane a la parisienne (9 ron), un snitel de porc cu cartofi prajiti (naturali, nu congelati) si una de somn cu cartofi natur (19 ron). Chelnerul a avut inspiratia - destul de rar intalnita prin localuri - sa ne aduca abia la sfarsit cafelele, desi le comandaseram din prima. Ne-au prins foarte bine atunci - in special cafeaua turceasca (5 ron), bine facuta, cu zatul asezat pe fundul cestii. Am fi putut ghici in el, daca ne pricepeam.

Oferta din meniu era destul de variata - ciorbele aveau preturi incepand cu 5 ron (bors pescaresc) si urcau pana la 15; preparatele din carne la gratar, tigaie, cuptor si alte device-uri se incadreaza intre 15 si 35 de ron; salatele sunt cam 10 ron, deserturile nu trec de 10, berea e intre 4 si 7 ron, iar bauturile racoritoare costa 4 ron. Dupa cum spune si numele locului, sunt de gasit numeroase produse pescaresti si diferite specii de pesti.

Am avut ceva ghinion cu bucata de somn din care am reusit cu greu sa aleg ceva carne, asta dupa ce am inlaturat o bucata mare de grasime si un os gros cat o teava de doi toli jumate. Cu siguranta nu a fost o alegere prea inspirata si nu o recomand nimanui. Cascavalul, in schimb, a fost gustos (dar putin cam uleios) - probabil era facut dintr-un tip de cascaval 'de renume', gen Rucar sau Dobrogea. Sau asa imi place sa cred. 

Cred ca, de dragul unei mancari bune, la un pret ok si intr-o locatie centrala, si-ar putea face curaj sa treaca pragul Pescarului si mai multi oameni; pe vremuri, am auzit, veneau aici multi studenti, in cate o fereastra sau dupa ore. Dupa avantajele enumerate, poate ca si decoratiile de pe pereti isi vor pierde din stridenta kitschoasa si ar putea deveni oarecum pitoresti. Pescarul isi are locul lui printre restaurante de tip Casa universitarilor sau 133.

Restaurantul Pescarul
Bd-ul Nicolae Balcescu
Telefon 212 95 61