Restaurant: I'Ladrino

Metropotamul, satul de vanzoleala din centru, a cerut sa fie dus intr-un restaurant de cartier, dar care sa nu arate a spelunca. Dupa o plimbare prin cartierul minunat (pour les connoisseurs) Iancului, aproape de granita cu Pantelimon, Metropotamul a indicat ca un Dl. Goe de oras care-i pofta pe care o pofteste: un restaurant cu specific italian foarte cochet, I'Ladrino.

I'Ladrino este un restaurant la strada, la parterul unui bloc nou (de birouri, banuim noi) care flirteaza cu trecatorii si se foloseste de design-un atractiv ca sa-si pofteasca oaspetii la masa. Localul este ca un adapost din lemn cu multe flori la pervaz (asta in partea de terasa) si iti da impresia ca asflatul ar trebui desfiintat si in locul lui sa vina malul marii ca sa intregim peisajul mediteranean.



Interiorul este foarte primitor cu pereti in nuante pale si pictati mestereste cu o vita de vie care pare sa se agate de clienti, cu o fantana in care, din fericire, nimeni nu va arunca banuti ca sa li se indeplineasca dorintele si un peisaj dintr-o piateta italieneasca din care, din pacate, lipseste zarva fratilor nostri italieni. Tavanul este impanzit cu panze albe care dau impresia unor valuri la inaltime, un peisaj halucinant pentru clientii cu capul in nori.

Asezat confortabil pe un scaun din lemn cu manere din fier forjat, Metropotamul a rasfoit meniul inainte de a face marea alegere culinara. Primul lucru care i-a sarit in ochi inspectorului urban a fost invazia asiatica printre pastele si multele feluri de pizza. Si preparatele romanesti incercasera un mic atac in meniu, dar asiaticii, mai multi si mai fiorosi au reusit sa se impuna cu prezenta preparatelor chinezesti.



Ni s-a parut destul de ciudata alaturarea mancarurilor italienesti cu cele chinezesti si ne-a cam dezamagit tradarea culinara; pai, ce facem aici, mancam italieneste sau suntem infideli si testam si un pui szechuan?

Metropotamul, baiat parol, nu s-a dezis de la poftele lui si a comandat niste preparate 100% italienesti: pizza, domnule, clasic si bun. Inainte de a trece la impresii despre gusturi si arome, sa-ti spunem ca bunele maniere nu au ajuns si pana la restaurantul de pe Iancului; nu stim exact unde au poposit, cert e ca la I'Ladrino nu am avut parte de cea mai amabila chelnerita si nici de cea mai placuta servire.

Niciun zambet, nicio glumita, nici macar de putina rabdare inainte sa spunem ce vrem nu am avut parte. Pacat de loc si de mancare, I'Ladrino ar fi putut intra fara probleme pe harta oazelor in care sa ne potolim poftele si sa mancam bine.



Cum spuneam, pe masa metropotamului au aterizat doua tipuri de pizza, o salata si niste focaccia cu usturoi. Despre pizza, numai de bine. Blat subtire, ingrediente pe saturate cat sa nu simtim ca mancam aluat gol, pizza deloc fade sau deprimante la gust.

O mentiune pentru cei care nu tolereaza preparatele picante: pizza Diavola chiar este iute, al naibii de iute, nici macar ploaia torentiala de afara nu ne-a putut calma gurile in flacari. Pentru cei cu intoleranta la spicy foods, recomandam pizza carnivore, noi am testat-o si ne-a placut.

Nici salata cu pui nu e de ici de colo, desi am fi vrut sa fie mai mult pui printre frunzele de salata verde si rucola. Focaccia cu usturoi era chiar focaccia, nu paine cu arome sau un aluat fara sens bagat la cuptor si stropit cu niste mirodenii.



Mancarea este foarte buna, portiile destul de mari iar preturile sunt demne de un thumbs up: pizza- intre 13 si 19 lei, pastele- intre 13 si 20 de lei, salatele- intre 8 si 18 lei, specialitatile bucatarului (pui cu trei sosuri/ midii cu fasole)- 15 lei, specialitati din pui si porc- intre 14 si 18 lei, din bucataria chinezeasca- intre 5 (orez simplu) si 16 lei, preparatele din peste si fructe de mare- intre 16 si 45 de lei (biftec imperial: file de somon, de dorada, usturoi, lamaie).

Am sfarsit excursia gastronomica in inima Italiei asa cum se cuvine, ca un italiano vero, si ne-am comandat un espresso care ne-a trezit dupa letargia post hrana buna in miezul unei zile cu ploaie. 

La I'Ladrino ne-am simtit bine: am stat pe terasa acoperita (acel tip de terasa in care doar geamurile sunt scoase; au si restaurant in interior, varianta clasica), la o masa le geam, ne-am ferit de ploaie si am ignorat furtuna, cufundandu-ne in farfuriile noastre cu preparate delicioase.

Ca sa nu mai vorbim mult ca italienii, concluzia despre I'Ladrino este urmatoare: mancare buna si nu foarte scumpa, decor si design foarte simpatic, servire dezamagitoare.

Daca ajungi pe acolo, da-ne un semn si spune-ne daca ti-a placut sau nu.