Restaurant: Gara Lipscani
Ca in bancurile cu radio Erevan, Gara Lipscani nu e nici gara, nici direct pe Lipscani si nu e nici chiar restaurant. Este mai degraba un bufet de gara provinciala esuat prin anii '80 in centrul vechi. Gara Lipscani este o carciuma in cel mai curat sens al cuvantului.
Niciodata cand ne-am coborat in gheenele Lipscanilor n-am gasit-o goala. Din 10-15 mese cate are, cel putin jumatate sunt pline. Din cei de la mese, cam un sfert mananca, restul... se magnetizeaza. Stau cot la cot muncitori cu calcaie negre in slapi, vanzatoare de magazin de mirese, studenti, functionari cu staif sau fara... si metropotamul.
Avantajul Garii e ca, fiind la subsol, nu e afectata nici cat negru sub unghiile bucataresei de mizeria santierului de afara. Ba mai mult, are aer conditionat. Asta ar fi o bulina alba, iar cealalta sunt categoric preturile. Ciorba la 3-4 lei, berea la fel, snitel 6-7 lei, garniturile de cartofi 2-3 lei, vodca tot atat, vinurile de la 10 la cel mult 28 lei.
E o bodega unde poti sa mananci si cu 10 lei, iar meniul nu e tocmai sarac: omlete, gustari, paste, pui, vita, porc, snitel, gratar, carnati, garnituri, salate, etc. Meniul este doar sarac cu duhul, pentru ca pe fiecare a doua pagina se gasesc glumite din categoria "Radeti, copii" (cu un real succes pe vremea cand metropotamul avea 8 anisori).
Am zis sa mananci, nu sa mananci neaparat bine. Portiile sunt pregatite in majoritatea cazurilor la 100g, nu sunt deosebit de gustoase (cu exceptia papanasilor, care sunt bunicei) si nici deosebit de bine prezentate. Pe de alta parte este destul de curat, iar serviciul merge la o viteza acceptabila.
Ceea ce te cam darama in mai mult de jumatate de ora petrecuta acolo este atmosfera destul de kitsch-oasa. Lambriuri de lemn natur cu poze cu multe trenuri si locomotive (de unde si numele), cateva reproduceri dupa fotografii de epoca, niste trandafiri de plastic intr-o vaza de sticla de pe vremurile cand bunica era fata mare.
Se aude Radio Romantic, impreuna cu silabele incleiate ale vecinului de masa. Se vede Discovery la tv, deasupra cefei rosii si ridate a vecinului de vizavi.
Si iti vine sa te uiti la ceasul garii intrebandu-te cand o sa auzi suierul trenului care sa te duca acasa, in secolul 21.
Niciodata cand ne-am coborat in gheenele Lipscanilor n-am gasit-o goala. Din 10-15 mese cate are, cel putin jumatate sunt pline. Din cei de la mese, cam un sfert mananca, restul... se magnetizeaza. Stau cot la cot muncitori cu calcaie negre in slapi, vanzatoare de magazin de mirese, studenti, functionari cu staif sau fara... si metropotamul.
Avantajul Garii e ca, fiind la subsol, nu e afectata nici cat negru sub unghiile bucataresei de mizeria santierului de afara. Ba mai mult, are aer conditionat. Asta ar fi o bulina alba, iar cealalta sunt categoric preturile. Ciorba la 3-4 lei, berea la fel, snitel 6-7 lei, garniturile de cartofi 2-3 lei, vodca tot atat, vinurile de la 10 la cel mult 28 lei.
E o bodega unde poti sa mananci si cu 10 lei, iar meniul nu e tocmai sarac: omlete, gustari, paste, pui, vita, porc, snitel, gratar, carnati, garnituri, salate, etc. Meniul este doar sarac cu duhul, pentru ca pe fiecare a doua pagina se gasesc glumite din categoria "Radeti, copii" (cu un real succes pe vremea cand metropotamul avea 8 anisori).
Am zis sa mananci, nu sa mananci neaparat bine. Portiile sunt pregatite in majoritatea cazurilor la 100g, nu sunt deosebit de gustoase (cu exceptia papanasilor, care sunt bunicei) si nici deosebit de bine prezentate. Pe de alta parte este destul de curat, iar serviciul merge la o viteza acceptabila.
Ceea ce te cam darama in mai mult de jumatate de ora petrecuta acolo este atmosfera destul de kitsch-oasa. Lambriuri de lemn natur cu poze cu multe trenuri si locomotive (de unde si numele), cateva reproduceri dupa fotografii de epoca, niste trandafiri de plastic intr-o vaza de sticla de pe vremurile cand bunica era fata mare.
Se aude Radio Romantic, impreuna cu silabele incleiate ale vecinului de masa. Se vede Discovery la tv, deasupra cefei rosii si ridate a vecinului de vizavi.
Si iti vine sa te uiti la ceasul garii intrebandu-te cand o sa auzi suierul trenului care sa te duca acasa, in secolul 21.
Comentariu nou
Ca si cum secolul XXI ar fi ajuns in Bucuresti..:)
probleme la bucatarie
desi atmosfera sa retro e interesanta pentru buricul bucurestiului,
am avut de doua ori 'nenorocul' care devine astfel o emblema de a primi mancare alterata... :(
Comentariu nou
Recent au deschis o "subunitate", tot pe strada Selari, deasupra localului originar. E o atmosfera foarte draguta, muzica relaxanta, preturi deosebit de bune, nu am ce sa reprosez servirii. De ceva timp merg foarte des pe acolo. Papanasii sunt foarte buni, am inteles de la prietenul meu ca ciorba de burta e si ea buna.
Recomand localul :)