Restaurant: Club 41

Pe strada Clucerului, aproape de Arcul de Triumf, unde era odata restaurantul Exile (mutat in Dorobanti), s-a deschis acum o vreme la nr. 41 restaurantul Club 41 (a nu se confunda cu Pub 41 din Centrul Vechi).

Am fost intr-o seara de sambata, trecand pe rand pe langa celelalte 6 restaurante de pe strada Clucerului si intrebandu-ne (dupa cina) de ce nu ne-am oprit mai degraba intr-unul dintre ele: Ristorante Il Calcio, Piccolo Mondo, Oliviers, Residence, Jadoo si Beirut.

Club 41 s-a dovedit un restaurant modest in toate aspectele: ambient, prezentare, mancare si serviciu.



Prima impresie, lasata de mobiler si decoratiunile interioare (cateva plante de apartament si niste tablouri inspide cu rama aurie demodata), a fost de locanta adormita prin anii '80 si inca ne-trezita la secolul 21. Fetele de masa pe care inca se mai vedea sclipici de la vreo petrecere recenta, caloriferele reci pe care inghetasera in jardiniere alte plantute nefericite - nici acestea nu au contribuit la inveselirea atmosferei. A ajutat in schimb muzica, un CD fara sfarsit cu Andrews Sisters.

Pe ritmuri de boogie-woogie, am primit meniurile si iar ne-am turtit. Iti poti da seama de nivelul la care se considera un restaurant numai deschizand meniul. In cazul Club 41 acesta avea foile bagate in folii de plastic cu gaurele, iar paginile erau "inveselite" de imagini cu bauturi si mancaruri pixelate si intinse pe langa cuvinte intr-un editor de text elementar.

Preturile erau medii: supe 6-8 lei, salate in jur de 18-20 de lei, urcand pana la 41 de lei (salata cu andive, curmale, pere si nuci), pastele intre 16 si 28 de lei, cateva sortimente de peste, rata (35 de lei), pui (in jur de 25 de lei) si mai multe sortimente de vinuri (in jur de 30 de lei).



Specificul, deslusit dupa prima rasfoire a meniului, a fost declarat cu precadere italian, cu cateva preparate (ciorbe, carnati de oaie) imprumutate de pe la noi si de pe la altii.

Am comandat pentru inceput o supa de rosii si o ciorba de vacuta (dovedita ulterior de vaca in toata firea). Supa de rosii a fost cel mai degenerat exemplar care a stat vreodata in vreun castron sub acest nume. Prezentata fara nici un fel de dichis (o frunzulita de busuioc, o feliuta de branza si mai ales fara crutoane), a avut gust de suc de rosii lungit cu apa. Rosiile erau in schimb autentice, am crantanit indelung semintele lor din "supa".



Felul principal a fost ceva mai reusit: intr-o parte pui si cartofi cu rozmarin, in cealalta gnocchi cu broccoli si sos de branza. Pastele au fost bune, dar cartofii aveau un gust pronuntat de pamant (fierti probabil in coaja?).

Serviciul n-a fost nici el grozav. Desi chelnerita noastra era teribil de amabila (si straina de meleagurile noastre, dupa accent), nu parea sa faca asta de mult timp: lingurile au venit dupa aducerea farfuriilor de supa, iar la paste am primit cutit. La sfarsit am constatat ca supele nu erau trecute deloc pe nota, lucru care nu ne-a bucurat deloc, ci ne-a accentuat impresia generala de neglijenta lasata de intreaga seara la restaurantul Club 41.