Restaurant: Chelsea

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+

Chelsea is there for the taking. A rich area, food, women, gold. My men have come a long way for this. I say we take Chelsea now! It could be London next...

Asa cum spunea si patronul, Chelsea nu este un loc foarte cunoscut, pentru ca este situat intre doua bariere. Deoarece pe strada Jules Michelet se afla ambasada Angliei, strada este blocata la ambele capete de blocaje facute din blocuri mari de beton, bariere si paznici (jandarmi sau politisti sau, cine stie, trupe speciale) inarmati pana-n dinti si atenti la tot ce se intampla in jurul lor si al ambasadei.

Daca cumva te afli pe aceasta strada cu un aparat foto la vedere, vei auzi cum manusile din piele ale paznicilor (sau ce or fi ei) scartie in timp ce stransoarea in care isi tin "kalasurile" devine mai ferma, iar privirile mai incordate, fixate pe tine si pe aparatul foto. Daca indraznesti sa faci o poza pe acea strada, o sa agiti toti oamenii in uniforme, care o sa vina alergand spre tine pentru a te anunta ca este interzis si ca trebuie sa stergi ce e pe aparat in fata lor.

Cunoscand aceste lucruri, ma indrept spre Chelsea Bistro and Cafe si nu ma simt deloc in largul meu. La gat mi se balangane un aparat foto si deja simt in spate privirile gardienilor. Cum o sa reactionez daca in acest moment imi va suna telefonul? Si, mai important, cum vor reactiona ei?

Panica, intr-un fel nejustificata, ma face sa o iau la fuga si sa intru gafaind in Chelsea Bistro and Cafe. Imi trag sufletul, discut cateva minute cu patronul, apoi ma asez la o masa.  

Atmosfera este perfecta pentru a ma relaxa. Locul nu este aglomerat, exista in permanenta una sau doua mese libere. Muzica este data incet, oldies, ai impresia ca se aude de undeva de departe, insa indeajuns de tare incat sa poti identifica piesele.

Asta e un lucru bun. Daca ar fi mai tare, ar trebui sa zbieri ca sa te intelegi cu persoana de langa tine sau cu chelnerita, iar daca ar fi prea incet ar fi iritant si frustrant deoarece nu ai putea sa iti dai exact seama ce anume se aude in fundal.     

Fotoliile si canapelele sunt confortabile, adanci, moi si la inaltimea perfecta pentru a nu te apleca prea mult atunci cand mananci.

Chelsea este o aglomerare de obiecte vechi si interesante. Pe pereti sunt tot felul de tablouri expresioniste, suprarealiste etc., unele kitchoase, dar care, facand parte din aceasta ingramadire de obiecte de varste si din culturi diferite, iti starnesc interesul, te fac sa te intrebi care e povestea acestei statui sau acestui tablou cu geamul spart care pare a fi o combinatie ciudata intre Dali si Balasa?

Aranjate in acest fel, dau impresia unei instalatii. (ex: o narghilea, o statueta budista, un fel de masina de scris si un fier de calcat cu carbuni ruginit)     

Meniul este un fel de oglindire a decorului din restaurant, adica este de o diversitate destul de mare. Il rasfoiesc atent, selectand cateva mancaruri interesante: Bruschetta al pomodoro'con ton (8 RON), Cartof englezesc (9,8 RON); desi cam tarziu pentru un mic dejun, iau in considerare si Omleta Chelsea din 3 oua cu cabanos, sunca, cascaval, rosii, ardei gras, ceapa (9,5 RON), imi mai face cu ochiul si o supa mai ciudata, Consome mikado - supa clara, coniac, sos Worcester si fructe de mare (7,5 RON), apoi Penne al quatro formaggi (29 RON) sau Buffalo wings (17,8 RON), sau Saltimboca a la romana, desi cam scump (35,8 RON)...

Nu reusesc sa ma hotaresc, asa ca imi iau o pizza Chelsea (18,5 RON) cu diametrul de 32 de cm (imensa); cred ca este una dintre cele mai mari pe care le-am mancat in Bucuresti.     

Trebuie sa ma hotaresc si la o bautura si am de ales intre: Kinley la 250ml (5,5 RON), Urquell Pilsner la 330ml (8,5 RON) sau un Tuborg draft la 400ml (5,5 RON). Comand un Tuborg draft.

Un espresso costa 6,5 RON, un cappuccino 7,5 RON, dar sunt destul de agitat, asa ca nu am nevoie si de cofeina in organism.     

Pana sa mi se aduca comanda, patronul s-a oferit sa imi arate intregul local, adica si terasa, care era pustie deoarece afara incepuse sa ploua, si incaperea pentru nefumatori. In zona destinata nefumatorilor am intalnit aceeasi aglomerare de antichitati - pasiune a patronului.

Locul arata diferit, lipseau canapelele sau fotolile, ele fiind inlocuite cu scaune si mese, lipsea si barul, acesta fiind amplasat in camera fumatorilor.    

Tot aici se afla si unul dintre obiectele preferate ale proprietarului: un arlechin din bronz facand echilibristica pe un monociclu. Mi-a mai aratat cateva obiecte spunandu-mi si povestea lor, unele gasite, altele achizitionate.

M-am intors la masa mea. Aici ma astepta o pizza imensa, pe care nu credeam sa o pot manca in intregime. Dar am reusit, deoarece era foarte buna. Blatul nu era nici prea crocant, dar nici moale si necopt, asa cum se intampla prin alte locuri. Sosul nu era ketchup de la supermarket, ci un sos facut chiar din rosii, si condimentat cu busuioc si piper, iar toate ingredientele erau prezente din abundenta pe blatul de 32 de cm.

Serivrea a fost buna, nu mi-am facut nervi asteptand, dar nici nu mi-a fost adusa prea repede, pentru a-mi trezi suspiciuni in legatura cu prospetimea...

Desi poate un pic cam scump si izolat, Chelsea are mancare buna si locul in sine este foarte interesant de vizitat, macar pentru obiectele dinauntru (in aceasta privinta mi-a adus aminte de alt loc in care ma simt intotdeauna bine: Pardon Cafe).




5 comentarii

Restaurant: Chelsea
aciduzza
#1 -

Comentariu nou

Scopul - final- al vizitei dvs. era cunoscut patronului? Numai asa imi explic 'bunatatea' de pizza pe care ati primit-o! Prinzul pe care l-am luat acolo acum vreun an de zile, intr- zi de toamna (la fel de neplacuta ca mincarea de la Chelsea), mi-a lasat o cu totul alta amintire. E adevarat, eram un simplu consumator printre atitia altii!

Restaurant: Chelsea
dragos
#2 -

da

si eu am o experienta proasta cu mancarea la chelsea, de prin primavara parca. daca tin bine minte, in meniu aveau inclusiv shaorma, ce m-a frapat avand in vedere ca atat in londra cat si in nyc chelsea e cu totul altceva.

bref, impresia finala pe care mi-a lasat-o a fost de fast food cu mancare proasta intr-un loc aranjat ok-ish.

Restaurant: Chelsea
Dana
#3 -

nu

Nu stiu ce sa zic, noi am mancat decent, de fiecare data cand am fost la Chelsea. E drept, in vara supa de rosii cu Gorgonzola e mult mai buna si bag mana in foc numai din rosii proaspete, pe cand iarna se poate sa mai fie indoita si cu ceva bulion..Cartoful englezesc e si el bun, iar portiile sune generoase. Nu va pot da mai multe informatii despre preparatele din carne, pentru ca nu am incercat, insa partenerul meu a fost tot timpul multumit.
O singura bila neagra le-am dat intr-o dupa-amiaza cand, desi eram singurii in restaurant au refuzat sa dea muzica mai incet motivand ca..tatal patronului se joaca la muzica????

Restaurant: Chelsea
stingo
#4 -

Hm

Mâncarea e bună, dar am două obiecţii: nu există secţiuni pentru nefumători iar chelneriţele/ospătăriţele sunt mereu plictisite şi n-au niciodată rest. Dacă le spui că asta nu e problema ta, se bosumflează şi pleacă în căutare de rest parcă înjurându-te printre dinţi.

De acord şi cu aciduzza: când faci un review al unui local, nu-i prezinţi patronului scopul vizitei, e la mintea cocoşului...

Restaurant: Chelsea
Alexandru
#5 -

Sau nu

Primul aspect care ridica semne vertiginoase de intrebare asupra aptitudinilor redactorului de a realiza cronici de restaurante consta in faptul ca el alege sa comandande pizza intr-un RESTAURANT?!?!?! Pizza este prin definitie o mancare de duzina, cum Dumnezeu poti sa ai pretentia sa faci o cronica pe metropotam in aceste conditii. Daca sunteti din aceia care considera ca puiul shanghai, saorma si pizza sunt mancaruri de bun augur, trebuia sa ne anuntati de la bun inceput. Acum ca am epuizat acest subiect, haideti sa abordam un altul: dimensiunea. Lasand la o parte specificatiile din paranteza ale unor pizerii bucurestene care trec o pizza cu blat de 30cm ca fiind pentru 2-3 persoane (am vazut asta chiar recent undeva, desigur c-am izsbucnit brusc in ras), din punctul de vedere a unei persoane care mananca nu neaparat mult, nu e mimoza de la solar, pentru salata de varza nu serveste drept o masa intreaga si are 70 kg la circa 1,75, declar ca o pizza de 30 cm e ok. Insa de aici si pana a spune ca una de 32 cm e cea mai mare pizza, vai draga, am crezut ca n-o voi putea termina, e cale lunga. Nu cred ca sunt singurul care am terminat pizza de 40cm in contextul in care eram foarte infometat. Insa, pizza nu mananc intr-un restaurant, e un preparat pe care-l consum rar tocmai pentru ca a fost, este si va fi unul de duzina. La mai mare, dom' redactor, ar trebui sa invatati de la Cristi Roman (cel cu blogul PAPA BUN).

Pentru a posta trebuie sa fii logat.

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

d'ale zilei...

Ai spirit civic?
|Rezultate|Alte sondaje

Descopera