Restaurant: Casa Bucur

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+
Tropotind pe la piata Natiunile Unite, cu limba scoasa pana la genunchi si tarandu-se ca o camila deshidratata prin praful de pe strada Operetei, metropotam vede verde in fata ochilor: o oaza!

f
Casa Bucur:"hotel, restaurant crama, restaurant classic, sport bar"

Plin de puteri si sperante noi, metropotam isi indreapta rapid cravata, suge burta si marsaluieste demn ca beduinul spre Casa Bucur. Fenteaza o caruta de decor, un butoi ghiveci cu brad si... cat pe ce sa lesine de placere: fata morgana intruchipata! Separeuri imprastiate discret pe sub copaci, bancute verzi, umbra, liniste, o fantana!

Slobozind (in gand) urletul de lupta, metropotamul da binete si se aseaza la o masa, sub care aluneca putintel, pentru ca banchetele sunt invelite in plastic, sa nu se... sa nu le... sa fie protejate. Imediat ii apare sub nas si un meniu. Si de aici intoarcem foaia. Din "1001 de nopti" ajungem la tot atatea cosmaruri.

Vreo 2 minute am clipit nedumeriti cu ochii in meniu. Nu ne venea sa credem ca in mijloc ce codru des la Bucuresti exista preturi asa de mici. Aproape nimic nu depasea 20 de lei si majoritatea erau cel mult 15 lei. Meniu foarte bogat (ciorbe 4-6 lei), salate (8-12 lei), mancaruri traditional romanesti (exemplu: ciolan afumat cu garnitura - 12 lei?!), porcarii si vitelarii la frigare, in protap, la gratar, in toate felurile si pozitiile posibile, cu garnitura, cu salata, tipic romanesc, in sensul ospatului de 3 zile si 3 nopti terminat apoteotic intr-un colebil.

Metropotam se hotaraste si, cuminte, asteapta.

10 minute mai tarziu, dupa semne repetate, apare chelnerul. Cu un meniu.
- Buna ziua, cu ce va pot ajuta?
- ?! Pai, daca puteti si-aveti posibilitate, asa sa v-ajute... as vrea sa mananc!! O salata...
- N-avem. Verde. Deloc.

Mirajul de la inceput se transforma din ce in ce mai rapid intr-un anti-trip somatic a la Brave New World. Metropotamul isi schimba rapid alegerea catre un alt tip de salata si, cuminte, asteapta.

10 minute mai tarziu i se aduce o inghetata.

r

Sau cel putin asa a crezut. A fost prima oara cand am mancat salata de cruditati la cupa de inghetata si cu lingurita. Fara oliviera, fara fata de masa, fara servet sau table mat si deja fara chef.

In timp ce plescaia cu lingurita dupa telina, metropotamul trage cu ochiul si in jur. Ceva nu era cuser. Dupa cateva ocheade se lamureste: era singurul de pe toata terasa care numara sub 45 de primaveri. Restul clientilor il reprezentau doamne elegante si bine crescute tip functionar public si barbati tip nea Gigi de la scularie iesit la o bere cu baietii.

5 minute mai tarziu metropotam vrea nota de plata. Discret, asa cum a invatat in cei 7 ani de-acasa, face un semn chelnerului, apoi, cuminte, asteapta.

jh
N-am avut rabdare sa incercam si serviciile terasei ne-restaurant

10 minute mai tarziu vine chelnerul cu mainile-n buzunare.
- Doishpe lei!

Metropotam intinde cam deconcertat banii, ca la piata, asteptandu-se sa primeasca si o sacosa cu castraveti.

Concluzia: terasa restaurant are potential din cauza locului - casa este un conac foarte frumos si care pare ingrijit, iar gradina chiar e racoroasa si linistita. Preturile sunt foarte mici. Strica tot serviciul delasator. Am fi zis ca teoretic nu-ti alegi clientii, dar la chelner prost crescut, nici public bun nu trage.



Nici un comentariu inca

Pentru a posta trebuie sa fii logat.

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

d'ale zilei...

Ai spirit civic?
|Rezultate|Alte sondaje

Descopera