Restaurant: Bagdad

Bagdad e un restaurant arabesc deschis nu demult pe Calea Grivitei, imediat dupa cimitirul Sf. Vineri. Am fost saptamana trecuta si ne-a placut cum nu ne-a mai placut demult un restaurant.

E mic, are doar 45 de locuri, dintre care 35 sunt in zona publica (incaperea principala) si 10 in separeul din spate. Nu exceleaza la capitolul design interior, dar daca il comparam cu un clasic in viata al restaurantelor arabesti din Bucuresti (Naser, adica), e net superior. E curat, are fete de masa albe si apretate, servetele la discretie, vesela din acelasi serviciu. Gresia de pe jos luceste, are cateva tablouri si imagini pe pereti (de un gust discutabil, dar cat se poate de pitoresti in context).

Apropo de pitoresc, a fost prima oara cand am apreciat televizorul de pe perete, care mergea pe diverse posturi de muzica arabeasca. Am ascultat atat pop de la MTV Arabia, cat si cantece arabesti in stilul clasic, si ne-au placut.

Preturile sunt medii, iar meniul este foarte variat. Il gasiti in intregime pe site-ul lor, lucru util si pentru faptul ca fac livrari acasa (comanda minima este insa 100 de lei si, cum sunt abia in perioada de testare a acestui serviciu, livrarile se fac deocamdata doar in sectorul 1).

Mancarea a fost excelenta. Am comandat o supa de linte si o salata fatush pentru inceput. Supa a fost delicioasa, mai ales in combinatie cu nelipsitul bol de "crutoane" din lipie prajita. Fatushul a fost si el bun, dar intr-un castron mult prea mic. Nu ne-a deranjat cantitatea, ci faptul ca vasul era prea plin, astfel incat era cam greu sa sapi pe-acolo fara sa darami toata constructia de legume si lipie.


supa de linte (8 lei) si fatush (9,5 lei)

Am continuat cu un platou rece cu mezze clasice: humus, babaganuj, mutabal (variatiuni de salata de vinete), doua chiftelute de falafel si doua pateuri sambusek cu branza (22 de lei).

Am apreciat insa eronat cantitatea (in grame) si greutatea (caderea libera in stomac) si am cerut un platou mare, care din pacate s-a dovedit un pic cam prea mare pentru doua persoane.

Afundati in deliciile de pe platou si in painica samoon (lipia irakiana care venea fierbinte si umflata din cuptor, turtindu-se direct in cosulet), am uitat ca am comandat si felul principal (in restaurantele arabesti de fapt mereu apreciem gresit comanda).

Astfel incat, cand au venit si fateh-ul cu carne de vita, si kebap-ul de pui, am cam intrat in panica. Fateh-ul a fost extrem de gustos, dar greu (se face din naut fiert, lipie prajita, chimen, ulei de susan, unt si carne de vita) si dupa jumatate de castron am capitulat, din pacate.


fateh cu carne (13 lei) si kebap cu orez si legume (20 de lei)

Cand am inceput sa ne jucam cu mancarea in farfurie, semn ca indicatorul ajunsese in zona rosie "full", ne-am felicitat reciproc pentru ca nu comandaseram si desert. Numai ce am terminat cu felicitarile, ca pe masa a aparut o farfurioara cu doua tipuri de desert, din partea casei. Cu privirea pe jumatate recunoscatoare, pe jumatate fixa din cauza spaimei ca nu putem jigni "gazda" lasand desertul acolo, ne-am luptat eroic si am mancat si o portie decenta de desert (eram atat de panicati ca nu-l vom putea termina, ceea ce de fapt s-a si intamplat, incat am si uitat sa intrebam ce mancam acolo).

Serviciul a fost in regula, nu am asteptat prea mult sa vina mancarea (e adevarat ca nici nu erau prea multe mese ocupate) si n-am avut a ne plange de nimic.

O nota despre specificul arabesc al restaurantului: nu veti gasi in meniu bauturi alcoolice (au in schimb un ayran cu menta foarte bun), nici (evident) carne de porc, iar carnea de vita sau miel provine din macelarii musulmane. Nu accepta deocamdata plata prin card, dar intentioneaza sa introduca in curand si acest serviciu. In schimb au wireless.

Concluzia este ca trebuie sa mergeti la Bagdad. Mancarea e tare buna, preturile sunt moderate, iar locul este curat si ingrijit, o sa va placa. Nu uitati nici de optiunea de livrare acasa.