Radu Dumitrescu a fost la Casa

Saptamana asta avem un bonus la restaurantul saptamanii datorat recomandarii lui Radu, care a fost foarte dragut si a acceptat sa postam articolul lui despre restaurantul Casa pe Metropotam. Multumim frumos Radu!

Fiind insumi un bucatar amator,  il invidiam anul trecut pe Chisu cand am aflat ca si-a deschis un restaurant in care putea sa gateasca chair el, sa experimenteze tehnica gatitului fusion si chiar sa vanda si sa faca bani pe tema asta.

Am aflat insa ca Chisu nu e singurul patron de restaurant care gateste din cand in cand, dar si un prieten vechi care a deschis de curand un restaurant. Mai mult, el o face din placere, pentru prieteni, asa cum probabil as face si eu, un hobby excelent dupa parerea mea, relaxant, rafinat si care ofera satisfactii imediate.  Localul are nume simplu, Casa si  e nemeritat de ascuns in intrarea Spatarului, cu acces din Carol.

La prima vedere, interiorul localului nu atrage atentia dar spre meritul lui, la fel ca o piesa muzicala care iti place abia dupa ce ai ascultat-o de mai multe ori, il placi cu atat mai mult cu cat stai mai mult pe acolo. Usor – usor descoperi mobila la comanda, fabricata fin din fier forjat cu lemn masiv, bar design unicat si lampi create de artisti sticlari.

Dar totul conteaza prea putin, pana la urma, pana la meniu. Neasteptat de stufos… cu influente orientalo-balcanice-romanesti-occidentale, ca o adevarata bucatarie asezata exact la orient colt cu occidentul (adik in Bucuresti, langa zona Mosilor vechi). Oricum, am trecut parca orb pe langa toate preparatele romanesti cu diverse influente, ciorbele, supele salatele diverse si m-am oprit brusc la linia care lipseste asa de mult din meniurile romanesti: pastrama cu plescoi, mamaliga si castraveti murati.

Uhauu! Iata plescoii, in sfarsit! Viva la revolution! Inca un pas spre victoria finala slow food, lansata de colegii de la vinul.ro. Sa fiu sincer nu cred ca se gasesc plescoii chiar in 300 de restaurante in Bucuresti. In fine, carnaciorii erau subtiri ca la carte, crocanti, bine prajiti cu gust perfect de usturoi, exact cat trebuie. De partea cealalta a mamaligii, pe langa castravetii murati gaseai… Pastrama… pastrama de oaie, la tigaie desigur - moale, curata si fina ca un muschi file de purcel de lapte. Ambele delicatese, sarate cat trebuie pentru un spritz perfect, ar trebui puse primele pe nomenclatorul UE al produselor mioritice. Cred ca s-ar bate lejer cu wurst-ul nemtzesc fara complexe!

Si daca deja va ploua in gura si vi s-a facut mare pofta mergeti acum la Casa si delectati-va cu un carnacior! …mergeti infometati…n-o sa regretati (la desert luati neaparat papanasi cu smantana proaspata si dulceata din fructe de padure, sa nu ziceti ca nu v-am spus :-)  Enjoy!)