Pub La Muse
Acum cateva seri metropotamul a fost la lansarea oficiala a pub-ului Ursus La Muse de pe Lipscani. Din invitatie nu ne facuseram prea multe iluzii - Ursus, regele berii, bere populara, fotbal... inca vreun sports pub, ne gandeam, cu televizoare cat peretele pentru meciuri si cu aerul tipic de wannabe pub. Am avut insa o surpriza: La Muse e orice, numai un sports bar nu.
Pub-ul (sau mai degraba clubul) Ursus e tematic, iar povestea principala e filmul. De la intrare te intampina portretele in marime naturala (si chiar mai mari) ale Sofiei Loren, Fred Astaire, Clark Cable, Marilyn Monroe, apoi cuplurile Travolta-Newton John si Taylor-Burton. Cam cliseic, ni s-a parut noua (Marilyn e in poza clasica a rochiei ridicate de vant, iar Grease si Cleopatra sunt oldies, goldies, dar niste icoane cam uzate deja).
Sa ii spunem mai degraba old school? Tema pub-ului pare sa fie cinema-ul american din perioada primei jumatati de secol 20 (plus-minus vreo decada). Scena este inconjurata de un brau de beculete tipice scenelor de musichall sau cinema, perdelele grele de pe pereti sunt luminate pe alocuri de reflectoare rosii, iar locul respira o atmosfera retro si high class.
Ideea unui club tematic, pe film, ne-a placut, dar ne pare rau ca s-au restrans la niste imagini de enciclopedie americana si nu s-au aplecat si asupra cinema-ului european (sa nu mai zicem de cel romanesc). Zau daca un Ursus nu aluneca mai bine cand il ai deasupra capului pe Colea Rautu in tinerete, pe Calboreanu, pe Dem Radulescu sau pe Toma Caragiu.
In locul lor, ne-am multumit cu ochii alunecosi ai lui Liz Taylor, am comandat un (evident) Ursus si l-am ascultat pe Mihai Bonca (senior brand manager) povestindu-ne cate ceva despre pub si scopul sau in viata. Scop care este cat se poate de artistic: de luni pana miercuri vom avea spectacole de muzica si teatru (scheciuri cu Malaele, jazz cu Marius Mihalache), joi e seara de coveruri cu trupa Friends (pe care poate ii stiti din Coyote Cafe), iar in serile de weekend foaia se schimba spre pop si rock.
Are o capacitate de 500 de persoane (200 locuri la masa)... si doar cate o cabina la toalete. Mobilierul e elegant, cu canapele de piele si velur, chelnerii sunt si ei imbracati frumos, ca si barmanii de altfel, un pic retro si cu meloane pe cap.
In meniu am gasit preturi maricele (dar probabil ca pana acum v-ati dat seama ca la Muse nu e tocmai o carciuma studenteasca):
- beri: Ursus, Grolsch, Redd's, Miller, Perroni, la preturi care incepeau de la 7 lei (Ursus la 0.4) si urcau spre 8-9 lei.
- cocktailuri nealcoolice de fructe: 12-15 lei
- cocktailuri & long drinks: in jur de 17 lei
- ceai: 10 lei
- cafele, multe-multe cafele
- vin: 15 lei paharul, de la 100 de lei in sus sticla.
Seara a continuat cu un scurt (din fericire) recital cu trupa Friends, care, asa cum am precizat, canta coveruri. Am spus din fericire si pentru ca repertoriul lor se concentreaza pe aceleasi piese oldies care "rup" toate cluburile din Centrul Vechi (Grease, Nah Neh Nah, Walk of Life, samd). Dar, din reactiile publicului, se pare ca suntem noi cusurgii. Vorba unui alt cantec, they just can't get enough si Grease ramane un hit la care se danseaza pe mese acum si-n vecii vecilor, oricine l-ar interpreta.
Dupa Friends, a venit Malaele cu poantele si momentele lui clasice, care au amuzat sala vreo jumatate de ora, apoi... noi am plecat, desi seara promitea sa continue cu Directia 5 dupa miezul noptii.
Vom reveni cu mai multe impresii de La Muse si dupa o seara "obisnuita" de club, imediat ce intra in circuitul de going out. Ceea ce se intampla deja de cateva zile. Daca va cautati inspiratia, La Muse e pe Lipscani, la parterul teatrului Tanase / sala Rapsodia.
Mai jos si cateva fotografii furnizate de organizatori, facute inainte de aparitia invitatilor:
Pub-ul (sau mai degraba clubul) Ursus e tematic, iar povestea principala e filmul. De la intrare te intampina portretele in marime naturala (si chiar mai mari) ale Sofiei Loren, Fred Astaire, Clark Cable, Marilyn Monroe, apoi cuplurile Travolta-Newton John si Taylor-Burton. Cam cliseic, ni s-a parut noua (Marilyn e in poza clasica a rochiei ridicate de vant, iar Grease si Cleopatra sunt oldies, goldies, dar niste icoane cam uzate deja).
Sa ii spunem mai degraba old school? Tema pub-ului pare sa fie cinema-ul american din perioada primei jumatati de secol 20 (plus-minus vreo decada). Scena este inconjurata de un brau de beculete tipice scenelor de musichall sau cinema, perdelele grele de pe pereti sunt luminate pe alocuri de reflectoare rosii, iar locul respira o atmosfera retro si high class.
Ideea unui club tematic, pe film, ne-a placut, dar ne pare rau ca s-au restrans la niste imagini de enciclopedie americana si nu s-au aplecat si asupra cinema-ului european (sa nu mai zicem de cel romanesc). Zau daca un Ursus nu aluneca mai bine cand il ai deasupra capului pe Colea Rautu in tinerete, pe Calboreanu, pe Dem Radulescu sau pe Toma Caragiu.
In locul lor, ne-am multumit cu ochii alunecosi ai lui Liz Taylor, am comandat un (evident) Ursus si l-am ascultat pe Mihai Bonca (senior brand manager) povestindu-ne cate ceva despre pub si scopul sau in viata. Scop care este cat se poate de artistic: de luni pana miercuri vom avea spectacole de muzica si teatru (scheciuri cu Malaele, jazz cu Marius Mihalache), joi e seara de coveruri cu trupa Friends (pe care poate ii stiti din Coyote Cafe), iar in serile de weekend foaia se schimba spre pop si rock.
Are o capacitate de 500 de persoane (200 locuri la masa)... si doar cate o cabina la toalete. Mobilierul e elegant, cu canapele de piele si velur, chelnerii sunt si ei imbracati frumos, ca si barmanii de altfel, un pic retro si cu meloane pe cap.
In meniu am gasit preturi maricele (dar probabil ca pana acum v-ati dat seama ca la Muse nu e tocmai o carciuma studenteasca):
- beri: Ursus, Grolsch, Redd's, Miller, Perroni, la preturi care incepeau de la 7 lei (Ursus la 0.4) si urcau spre 8-9 lei.
- cocktailuri nealcoolice de fructe: 12-15 lei
- cocktailuri & long drinks: in jur de 17 lei
- ceai: 10 lei
- cafele, multe-multe cafele
- vin: 15 lei paharul, de la 100 de lei in sus sticla.
Seara a continuat cu un scurt (din fericire) recital cu trupa Friends, care, asa cum am precizat, canta coveruri. Am spus din fericire si pentru ca repertoriul lor se concentreaza pe aceleasi piese oldies care "rup" toate cluburile din Centrul Vechi (Grease, Nah Neh Nah, Walk of Life, samd). Dar, din reactiile publicului, se pare ca suntem noi cusurgii. Vorba unui alt cantec, they just can't get enough si Grease ramane un hit la care se danseaza pe mese acum si-n vecii vecilor, oricine l-ar interpreta.
Dupa Friends, a venit Malaele cu poantele si momentele lui clasice, care au amuzat sala vreo jumatate de ora, apoi... noi am plecat, desi seara promitea sa continue cu Directia 5 dupa miezul noptii.
Vom reveni cu mai multe impresii de La Muse si dupa o seara "obisnuita" de club, imediat ce intra in circuitul de going out. Ceea ce se intampla deja de cateva zile. Daca va cautati inspiratia, La Muse e pe Lipscani, la parterul teatrului Tanase / sala Rapsodia.
Mai jos si cateva fotografii furnizate de organizatori, facute inainte de aparitia invitatilor:
© Copyright Metropotam 2006-2012.
Citeste si:
Pub & restaurant: James Joyce
In piata Valter Maracineanu de langa Cismigiu la nr. 1-3 se schimba des locatarii, nu si locul. Pub-ul numit mai demult Karola, apoi Raymond's e azi, fara prea multe schimbari...
Pub: La Scinteia rugbista (Bucuresti)
Asta iarna trecuseram pe La Scinteia si-l gasiseram inchis. Tare rau ne-a parut, ne placea carciuma comunista, unde ascultam muzica rock si mancam parizer pe ziar . Iata insa ca...
Pub: Happy Pub
Cand afara e urat si ploua si e putin mai frig decat ar trebui sa fie in luna mai, adica la o aruncatura de bat de vara, iar moralul este...
Pub: Bordello's
Tocmai cand credeam ca centrul vechi se prabuseste sub greutatea atator litri de bere, iata ca a aparut un nou bar. Maricel, branduit cu Guinness inca de la intrare -...
Pub: The Dubliner
The Dubliner este... The Dubliner. Si ca atare se intampla unele lucruri care ar putea sa se intample doar intr-un irish pub care indrazneste sa faca referire la celebra capitala...
Fuel the city
#1. hainele personalului
#2. hainele personalului
Hainele purtate atat de personal cat si de o parte din persoanele aflate la conducerea clubului au fost realizate la o comanda speciala de catre designerul Cristina Cernei, cea care detine magazinul Fusion by Cernei (plasat vis-a-vis de La Muse) si despre care ati mai scris si voi pe site:)
#3. La Muse - bun-gust si atmosfera de exceptie
Unul dintre pub-urile bucurestene care intr-adevar merita vizitate mai mult de o singura data. Locatia este absolut superba, incepand cu tablourile-colaj retro si termninand cu efectele de lumina. Diferitele tipuri de locuri - mese cu scaune, canapele de piele sau canapeaua mare - sunt extrem de comode si bine amplasate, ca sa nu mai vorbim de design-ul foarte bine ales. All in all la capitolul aspect vizual La Muse incanta privirile prin decoratiunile, design-ul si culorile sale, cu adevarat un loc pentru cei cu simt artistic.Bauturile sunt cam la aceleasi preturi ca si in alte cluburi si puburi mai rasarite - daca vreti chestii mai ieftine incercati Laptaria lui Enache sau alte locatii de genul -, pornind de la 8 lei o bere parca si ajungand pana la 18 lei pentru cockteilurile cunoscute care, oricum, respecta mult mai bine retetele originale decat cele oferite in alte locatii.Muzica este absolut superba, cel putin pentru gustul meu, un amestec foarte inspirat de oldies oarecum, de la The Connels si pana la soft rock, pastrandu-se insa in limitele unui sentiment de confort si putina nostalgie(nu o sa auziti muzica moderna, metal sau chestii de genul). Nu am apucat inca un spectacol in La Muse, dar cel putin din cate am vazut nu duc lipsa de o scena si sisteme de lumini si sonorizare bune, iar artistii mentionati deja de Metropotam merita ascultati.Toaletele sunt foarte curate, iar acelasi bun gust intr-ale amenajrilor interioare se observa si aici.On the down side as preciza ca trebuie avut grija la plata notei, deoarece unui prieten i s-a intamplat sa nu i se returneze restul, asa cum ar fi normal. Si trebuie mentionat faptul ca grupul nostru este format din persoane care lasa bacsisul de 10% care se percepe obligatoriu in alte state europene, dar neaducandu-ni-se restul ni s-a luat triplu. Deci cu alte cuvinte aveti grija sa lasati cat vreti voi bacsis, nu sa si-l ia ei singuri, nu avem inca o lege precum alte tari europene care sa faca bacsisul obligatoriu,
#4. este o porcarie
ca si design, da, jos palaria. dar restul este o mare porcarie. au un meniu fix. nu pot comanda ceai seara (ok, si daca ma doare gatul sau am pofta de un ceai?); au in meniu de toate, dar nimic. am comandat o bere, nu aveau marca respectiva; am comandat alta, nici pe aia; a 5-a oara cand am cerut o bere am nimerit ceva ce aveau. nu mi-a spus de la inceput ma nene ma, nu avem aia aia si aia. in fine. servire proasta. am asteptat 10 minute sa imi aduca nota de plata in conditiile in care eram in fata barului si mai erau 3 mese in tot localul. deci, nu, a inceput bine, dar se termina prost.referitor la bacsis, si eu am patit acelasi lucru - mi s-a "uitat" restul, care era de 30 de lei. sa fim seriosi, un bacisis de 30 de lei lasi atunci cand esti servit regeste. nu la un pub de pe lipscani cu pretentii. NU RECOMAND DELOC.
#5. Eu personal nu recomand.
Pacat de locatie si de design care sunt de apreciat.Nu recomand chiar deloc, am fost tratat execrabil fara nici un motiv.Poate pentru ca nu eram imbracat de la Cernei sau pentru ca iubita mea nu avea tinuta semnata de Bote?! Habar nu am de ce, pacat, locul promitea multe. Oricum, cred ca ar trebui sa-si puna un anunt la intrare de genul : "Localul nostru isi permite sa selecteze clientela dupa criteriile cele mai absurde".