Pe terasa de la Motoare

Ce se mai poate spune despre Motoare? Probabil ca nu multe lucruri noi, dar tocmai de aceea am fost acolo. Motoarele fac parte din traseul nostru, fie ca ne place, fie ca nu. Mereu se va gasi un prieten care sa spuna ca are chef sa bea o bere acolo, mereu vei fi cu un grup mare care nu incape pe nici o alta terasa, mereu te vei trezi ca ai batut strazile si n-ai gasit nimic pe gustul tau (si cu locuri libere) si vei concluziona: "hai totusi din nou la Motoare, asta e!".

La inceput te intampina desenele, un oras in miniatura, colorat si viu. Spatiu mare, bere (relativ) ieftina, draft-uri, cartofi prajiti, poate un bacardi, o cafea sau o apa plata. Cred ca cel mai bine Motoarele se definesc totusi prin culori. Lumea e imbracata colorat, peretii nu mai sunt gri, filmele se proiecteaza pe ecranul mare din fata barului, chiar daca sonorul e de cele mai multe ori lamentabil.

Motoarele au devenit un spatiu al categoriei numite plastic urbani. Aici sunt piese alternative de teatru, aici vedem lucrarile de absolvire ale celor de la Film, aici mai vin artisti sa deseneze sau sa faca orice altceva, aici se organizeaza evenimente. De fapt, oamenii sunt de toate felurile, de la urbanii cu saluri in jurul gatului in mijlocul verii pana la corporatistii veniti la o gura de aer la altitudine mare.

Pentru unii dintre ei e o varianta comoda si o terasa la indemana, pentru altii, am auzit, tine de un stil personal. De la Conversi la sandale cu sfoara, de la curele roz si tunsori emo la tricouri cu formatii rock, de la sepci si pantaloni largi la fustite inflorate, de la rochii pana la genunchi puse eventual peste blugi pana la bijuterii africane, la Motoare oamenii sunt de toate felurile.

Unii discuta despre ultimele aparitii editoriale si despre targul de carte, altii despre ipod-uri sau altii despre cresterea traficului unui site. Multi despre scoala, profi, note, absente. Cativa despre afaceri, altii despre concerte. S-ar putea scrie carti cu discutiile pe care le prinzi intre doua sorbituri din berea draft, in timp ce incerci sa-ti gasesti locul pe banca lata de doua palme. Fite, teribilisme, timiditati, toate isi gasesc locul in aglomeratia de la mese. E imposibil sa mergi acolo si sa nu dai peste vreun cunoscut.

Una dintre partile enervante e statul la coada la bar. Nu se aduce bautura la masa, asa ca iti trebuie tenacitate sa faci rost de o bere sau de doua, preventiv. Oricum sunt slabe. Iti vine sa te urci pe scarile care par sa nu se mai termine pe peretii care iti blocheaza vederea. Nu am incercat, dar sunt sigura ca ar veni rapid cineva sa-mi spuna ca nu e voie.

Da, e un loc popular. Pentru unii, asta e un motiv sa strambe din nas cand e vorba sa mearga acolo, pe altii tocmai asta ii atrage. Un englez imi spunea la un moment dat, la o bere tarzie pe la 3 noaptea, ca i se pare extraordinar ca exista astfel de locuri si ca el nu poate sta noaptea pe o terasa, sa asculte muzica si sa zaca intins pe o banca. Bineinteles, motivul principal e legat de frig.

In mod sigur nu e nici cea mai frumoasa, nici cea mai interesanta, nici cea mai de fite, nici cea mai "adolescentina", nici cea mai ieftina, nici cea mai scumpa, nici cea cu serviciile cele mai bune, nici cele mai proaste, nici cel mai "urban" loc cu putinta. Probabil ca se situeaza undeva intr-o zona de mijloc si are darul sa atraga oamenii prin ceva, diferit in functie de fiecare. Unii vin La Motoare sa-i vada pe ceilalti, altii sa fie vazuti, altii ca e sus, pe teatru, altii ca e cool, altii ca probabil gasesc masa. Putin important. Ceea ce conteaza e ca e mereu plina si chiar si cei care o injura, chiar cu motive bine argumentate, esueaza periodic aici pentru o bere.