Paul - braserie (Universitate)

Ca sa-i radem in nas vremii cenusii si insipide de afara, ne-am refugiat intr-un loc pe langa care treceam mereu, privind de afara inspre dulciurile frumos colorate. "Wooow, vreau si eu aici!", auzeam trecatorii care ocheau produsele de dincolo de traditionalele vitrine negre de la Paul.

Povestea Paul a inceput in Franta anului 1889. In toamna lui 2011, Paul a poposit si la Universitate, deschizandu-si aici usile pentru cine nu ajunge in Dorobanti sau Baneasa. Adevarul e ca... functioneaza. Chiar daca te indrepti zilnic spre metrou, cu pasi grabiti, e imposibil sa nu-ti sara in ochi fericirea oamenilor care stau la mese si se infrupta din bunatati frantuzesti.



Pacat ca, de dincolo de geamuri, senzatia e diferita. Primul lucru care nu ne-a placut la Paul a fost faptul ca oricine trecea pe strada putea sa vada exact ce si cat mananci, daca aveai ghinionul sa te asezi chiar la mesele "buclucase". Asa ca ne-am mutat intr-o alta incapere, mai micuta, si bine am facut. Ne-au placut candelabrul si tablourile supradimensionate, precum si scaunele moi, atat de diferite fata de cele inalte si incomode de la patiserii sau fast food-uri.

Bineinteles, nu am facut asta inainte de a comanda. Eram destul de indecisi, ceea ce ne-a facut sa apreciem mult rabdarea doamnelor care vindeau. Ne-am fastacit putin, dar ni s-a parut interesanta afisarea numelor produselor in franceza. Erau traduse si in romana, intr-o paranteza mica-mica, pentru clientii care nu au nici in clin, nici in maneca cu francofonia.



La masa am fost serviti prompt, insa am fost dezamagiti ca sandvisul si tartele nu erau incalzite. Poate ar fi fost frumos sa fim intrebati cum le dorim, dar poate trebuia sa specificam noi, asa ca nu cautam nod in papura. Nici n-am avea cum, caci din momentul in care am gustat fragezimea sandvisului (14,5 lei) si savoarea tartei cu branza si ciuperci (11,9 lei), am fost cuceriti. Blatul era proaspat si bun, iar ingredientele ni se topeau in gura.



Am fost putin dezamagiti insa de uscaciunea bradutului cu topping de zahar, altfel foarte eye-candy (4,9 lei). Nici faimosul pain au chocolat nu ne-a convins ca merita sa ignoram oferta de croissanturi de la chioscuri (care costa numai 2 lei) si sa cheltuim, in schimb, dublu (4,2 lei). Am incercat si placinta cu branza. Ne e un pic rusine sa ii spunem asa, insa numele e pe masura gustului, care nu ne-a impresionat. Sa fim sinceri, ne-am fi asteptat la o tarta asemanatoare cu un cheesecake, insa placinta era aerata, deloc dulce si cam fara gust.



Insa diferenta au facut-o produsele care nu pot fi cumparate de peste tot.

Am incercat tarta cu rubarba (11,9 lei) si am ramas placut surprinsi de gustul ei dulce-acrisor. Era aromata si fresh, cu un gust specific si delicios. Cu acelasi entuziasm trebuie sa vorbim si despre celebrele macarons (12,5 lei), care desi costa foarte mult, merita toti banii. Le-am incercat pe cele cu fistic si ciocolata, dar nu ne-am mai fi oprit. Papilele noastre gustative implorau sa fie rasfatate asa in continuare. Limonada de la Paul costa 13,9 lei, iar iaurturile sunt 6,9 lei.



Cat despre ambianta, ne-am simtit ca-n micul Paris din micul Paris, caci la Paul, ca intr-o adevarata braserie pariziana, ne-am delectat doar cu melodii din tara unde branza nu lipseste din nimic. :) Printre altii, i-am auzit pe Joe Dassin, Zaz, Vanessa Paradis, Edith Piaf si Patricia Kaas. Gingasia melodiilor nu se prea potriveau insa cu domnul de la paza, pe care l-am fi preferat mai retras si mai discret, in armonie cu finetea localului.



Per total insa, ne-am intoarce oricand aici pentru un desert savuros. Nu prea des, pentru ca preturile putin cam piperate de la Paul ar goli mult prea repede buzunarele lacomului Metropotam. :)

Voi ati fost acolo? V-a placut?