La Muzeu, terasa-restaurant unde bei si mananci cu scriitori si pictori

Locul despre care urmeaza sa va povestim, este cunoscut sub mai multe nume: La Muzeu (varianta oficiala), Carciuma literaturii sau La Scriitori. Situat chiar in spatele Muzeului Literaturii, intre Bulevardul Dacia si Ambasada Fratei, terasa-restaurant este un taram de vis care ascunde, in spatele scaunelor si a meselor de plastic, o adevarata istorie a artistilor din Bucuresti.

Noi am mai scris despre acest spatiu in 2006 (citeste cronica) si in 2008 (citeste cronica). Si pentru ca am prins gustul teraselor cu iz comunist, dupa ce am mers zilele trecute la Casa Universitarilor (citeste cronica), ne-am gandit sa revizitam terasa La Muzeu, varianta din 2013.

Din inlantuirea de evenimente pe care o sa v-o povestim nu lipsesc Tanti Lili, doamna care lucreaza aici dintotdeauna, o pictorita, un pictor-scriitor si mancarea copilariei: snitel & cartofi prajiti.

Preturi

La restaurant poti veni incepand cu ora 10, sa servesti micul-dejun. Ai de ales intre omlete (5-6 lei), gustari reci (telemea, cascaval, sunca - 6 lei), iar daca "aterizezi" la pranz, poti sa iti comanzi ciorbe (legume, porc, vacuta, burta, 6-11 lei), preparate din pui si porc (15-20 lei), mici (2.5 lei) sau meniul zilei (se schimba in fiecare zi, 15 lei sau 19 lei).

Garniturile costa intre 4.5 lei (cartofi natur) si 6 lei (cartofi prajiti) iar la desert aveti de ales intre papanasi, clatite sau inghetata (4-6 lei).

Preturi mici, cum ziceam, care se pastreaza si la bere: 4.5 lei o halba sau diverse sortimente (Bergenbier, Ursus, Silva, Becks) intre 5-7 lei.

Daca ajungeti, ca noi, dupa ora 19 va trebui sa o intrebati pe doamna Lili 2 lucruri:

1. Bucataria mai e deschisa?

2. Ce mancare mai aveti?

Noi am primit urmatoarele raspunsuri: "Da. Snitel cu cartofi prajiti si salata.", la care am adaugat o carafa de vin alb (13.5 lei) si o apa minerala (4 lei). Bine, hai, si o Silva bruna (7 lei), ca sa fim in ton cu vecinii nostri de masa.

Mancarea - snitel 14 lei, cartofi prajiti 6 lei, salata asortata 7 lei

Chiar daca ne-am zis ca o sa gustam putin sa vedem cum e, ne-am trezit ca am lasat farfuria goala. Da, cam asa a fost de bun.

Portia de salata a fost cam mare pentru noi, am mai lasat in farfurie, insa am fost tare fericiti de legumele "cu gust", atat de rare in ultima vreme.

Ca sa nu mai ziceam de combinatia cartofi prajiti-snitel-rosii-ceapa, care ne-a activat amintiri din copilarie. Am mancat cartofi ca la mama acasa, taiati inegal, prajiti mediu. Deliciosi. Iar snitelul a fost crocant si deloc gretos. Vom reveni sa testam pranzul, caci suntem curiosi daca si ciorbele au gustul "acela", ca atunci cand eram mici.

Servirea

Sansele sa fiti serviti de tanti Lili sunt de...100%. Din cate am inteles, aceasta doamna draguta, care nu pare sa oboseasca vreodata, desi se ocupa de toata terasa, este "de-a locului" dintotdeauna. Nu am intrebat-o de cati ani este aici, insa am tinut minte cand ne-a povestit ceva "de acum 18 ani", din aceeasi terasa La Muzeu.

Chiar asa, o parte din cei care vin aici, sunt acei clienti vechi care aleg sa isi bea berea si sa stea la povesti pana noaptea tarziu...de ani de zile. Am avut parte de povesti cu scriitori, pictori, jurnalisti. Dar despre asta - putin mai incolo.

Comanda a venit repede si nu am intampinat vreo problema.

Atmosfera

Fara muzica. Scaune si mese din plastic. Dar stiti ceva? Nici nu e nevoie de mai mult ca sa va simtiti bine, o sa va dati singuri seama de asta, imediat ce ii veti trece pragul.

Mai tineti minte cand comentam la scoala nuvela lui Eliade "La tiganci"? Si marcam momentul trecerii in "alta lume"? Exact asta am simtit, pe pielea noastra, cand am intrat pe terasa.

In primul rand, copacii, vegetatia si izolarea de strazile circulate sunt un mare plus.

In al doilea rand, sansele sa va intalniti cu diversi artisti precum scriitori, sculptori, pictori sunt...tot de 100%. Un obisnuit de-al locului ne-a spus "Aici vin multi studenti de la UNArte sau regizori, in cautare de subiecte pentru filme sau scenarii. Nu trebuie decat sa te uiti in jur sau sa ciulesti urechea la masa de langa. Da' nici macar! Vin ei la tine la masa cu povestile lor."

Cum am intrat, am vazut, pe partea stanga o masa mare cu oameni care vorbeau zgomotos. Nici nu ne-am asezat bine, ca unul din ei a venit la noi la masa si, fara sa ne dam seama, a inceput o conversatie legata de tineri, artisti, culori ciudate de par, vise. Ca intr-un vis.

La scurt timp, o pictorita ne-a povestit ca poetul Paul Daian isi vopsea barba verde. Apoi, ne-a aratat 2 tablouri, pictate de ea. Costau 50 de lei bucata "cat sa imi acopar si eu materialele folosite."

Sursa foto 1, 2 (poetul Paul Daian)

Am stat ce am stat si la masa noastra a aparut un domn, cerandu-ne, politicos, o tigareta. A plecat. Dupa 10 minute, ne-a intrebat daca se poate aseza cu noi la masa. Prima lui replica a fost: "Va rog! Nu vreau sa aud cuvantul "dumneavoastra"!" Am aflat ca e pictor si scriitor. Ne-am intins la povesti, pana ni s-au golit paharele.

Am trecut prin mai multe subiecte, unele extrem de personale, altele legate de arta, de sculptori, am ajuns si la bancuri cu Bula, ca si cand am fi fost prieteni de o viata.

Ajunsi acasa, l-am cautat pe google si ne-am minunat sa descoperim carti publicate, expozitii prin tara si prin strainatate si aparitii la tv.

Per total, ne-am simtit ca la un carnaval, ca la un balci, ca intr-un vis. Numai ca toate acestea au avut loc in realitate, in centrul Bucurestiului, intr-o seara memorabila de miercuri.

Concluzia

Adevarul este ca, daca nu am fi avut martori, ne-am fi trezit in aceasta dimineata si am fi pus la indoiala tot ceea ce v-am povestit.

Asadar, mergeti la terasa-restaurant La Muzeu, ca sa petreceti o zi ca in filme. Mancarea este proaspata, gustoasa si accesibila, bautura - ieftina, iar atmosfera - de neegalat.

Vedeti mai multe poze aici.