Dolce Cafe, terasa, bar si lounge

Acum cateva zile, stand pe terasa pub-ului Shelter, ne uitam cu interes la terasa de vizavi, de la Dolce Cafe, pe unde pluteau pe farfurii niste prajituri ademenitoare... pe care le programasem aseara, asortate cu un pahar de sangria si o racoare incerta in arsita mocnita a Centrului Vechi.

Dolce Cafe e inca o terasa-bar deschisa vara asta pe Selari, vizavi de Crama Domneasca (cu terasa de vara intinsa in fata Atelier 35) si de relativ noul pub Shelter.

Afara are vreo 5 mese, inghesuite pe podetul minuscul de lemn, mese dintre care una blocheaza intrarea pe terasa si alta - una din usile barului. Inauntru speram ceva aer conditionat, am dat de sauna, am ramas afara.



In interior arata totusi foarte bine, in ciuda caniculei. Mobilier tip lounge, mese joase, canapele si taburete (si ele cam inghesuite), fotografii retro din Bucurestiul vechi, iar sus, la etaj, odata tolanit intr-un pes, ca un emir scapatat, nici n-ai mai simti furnicarul de afara.

Cand am primit meniul ne-am dus glont la prajiturile visate. N-aveau decat "cheese cake" (8 lei) si omniprezenta Marlenka (tot 8 lei), prajitura traditionala... "armeniana?". Marlenka a fost buna si proaspata, prajitura cu branza isi cam traise traiul si regret ca a trebuit sa moara in farfuria mea. Blatul era inca in viata, dar branza era in stadiu avansat de mumificare, in ciuda sosului destul de fresh de fructe de padure.



Intr-adevar, aveau si sangria, buna si rece, cu fructe proaspete (10 lei). In meniu am mai gasit vin la pahar (7 lei, aveau doar alb) tot felul de cocktailuri, cafele si sandvisuri (toate cam 12 lei) si ceva sortimente de bere, intre 5 si 10 lei.

Muzica ne-a cam plictisit, canta impersonal un post de radio, daca si-ar personaliza putin fundalul sonor ar fi si mai placut acolo. Ca la mai toate carciumioarele de pe Selari, una din strazile unde inca se mai circula cu masina (desi tot centrul vechi se poate parcurge in vreo 6-7 minute cu piciorul), atmosfera de terasa e stricata la minut de cate un SUV care navigheaza precum o camila greoaie prin hartoapele strazii, fortand trecatorii sa se striveasca de ziduri ca sa le faca loc...

Si apropo de faptul ca trecatorul ar merge el pe trotuar daca l-ar avea, un nene usor cherchelit se poticneste in coltul terasei (mergea prin drum), si intr-o sclipire de luciditate ii pica fisa ca e ceva putred in situatia asta. Ce cauta terasa in strada? Drept pentru care ii trage un perdaf bietei chelnerite pe motivul incalcarii grosolane a intimitatii drumului public. Dreptatea era pe undeva la mijloc, iar daca Centrul Vechi ar fi pana la urma definitiv inchis autoturismelor, am avea toti mai mult loc, si pe trotuare, si in drum... mai putin pe strada Smardan, care din acceptabila, cum era cand o pavasera, anii trecuti, s-a transformat intr-o imensa si hiper-aglomerata terasa.


stanga: harta Hollywoodului, "paradisul si infernul stelelor de cinema"; dreapta: o harta foarte reusita a Centrului Vechi



Dolce Cafe:
Selari 28
Program: 08-01