Club Mojo, Brit Room & lounge

Unde era odata Backstage (Gabroveni 14), e acum Mojo. Si bine l-au botezat - asupra metropotamului a avut un efect fulgerator, cu toate cele trei etaje ale sale, cu peretii plini de coperte de discuri, cu reflectoarele colorate, cu meniurile in forma de chitara electrica si cu muzica diferita pe etaje. Ne-a placut realmente foarte mult.

Cum spuneam, are trei niveluri. Cel de la mijloc, parterul, e cel care se vede din strada, si desi mai trecusem pe acolo, o simpla privire aruncata inauntru nu imi daduse nici macar un sfert din imaginea de ansamblu - se vedeau un bar si-o scara.



Odata intrati, am adulmecat putin in jur, am observat ca la parter nu parea sa se fumeze (in consecinta nu era nimeni), si am mers la etaj. Am inhatat o masuta de langa scena si ne-am delectat cu atmosfera din jur - multa pustime, aici se sta la taclale, acolo se joaca carti, iar muzica... ne-a facut sa radem sincer, pentru ca DJ-ul era in dispozitie de early 90's - am ascultat vreo ora numai hiturile nemuritoare ale banchetelor clasei a IV-a. Ne-am distrat.



Cateva vorbe despre meniu: o oferta bogata de cocktailuri la 15 lei (noi am incercat un Red Corvette, cu pepene), bere (nefiltrata, Holsten, 8 lei, Guinness 14, altele tot in jur de 8), vinuri intre 30 si 40 de lei sticla sau 7 lei la pahar.

Era si o mica scena, cu cateva microfoane, iar pe ecrane rulau texte de karaoke... ignorate in momentul respectiv de clientela care urmarea o seara chill.



Plecand relativ satisfacuti de descoperire, am observat ca cineva tocmai disparea pe o scara spiralata spre subsol. Am bagat nasul curios de metropotam si am gasit jumatatea cealalta de Mojo, The Brit Room, un club grozav, din specia aia care cam lipseste pe la noi - spatiu de stat in picioare, spatiu de sprijinit berea pe tejghea, spatiu de stat jos la masa si scena pentru concerte.



Designul interior se asorteaza cu cel din lounge, de sus, aceleasi masute rotunde, personalizate cu nume si logo-uri de trupe, postere inramate pe pereti... Singura posibila obiectie la adresa spatiului de jos este fragmentarea lui de catre arcade si piloni (problema similara cu geografia clubului Fire, de pe aceeasi strada, sau cu cea din Iron City), ceea ce ar putea fi un impediment in calea unei bune perspective vizuale la concerte sau chiar in calea unei acustici perfecte. O sa ne facem insa o parere clara odata cu prima vizita la un concert acolo.