Club: El Dictador
Saptamana trecuta am fost la deschiderea oficiala El Dictador, noul club marca El Comandante, al patrulea din Bucuresti, daca nu punem la socoteala si restaurantul La Historia.
Impresionant. Descrierea din invitatie imi construise o imagine interesanta a unor catacombe intortocheate (se afla in subsolul unei case vechi de vreo 150 de ani -zic ei- de pe strada Sf. Dumitru, vizavi de Teatrul de Comedie, in spatele bisericii Sf. Dumitru) decorate in stil industrial... cu un tuseu artistic dictatorial.
foto de presa
Langa barul de la intrare se afla cateva sculpturi masive ale lui Marius Leonte si restul camerelor sunt dedicate cate unui dictator. Gasim pe pereti portrete ale lui Ceausescu, Lenin, Castro, Pinochet, Mao si -natural- Hitler, care are si "onoarea" de a sta in ceea ce se numeste neoficial "sala Hitler". Un amic neamt cu care eram la masa a avut o surpriza auzind expresia, povestindu-ne apoi ca in Germania asa ceva ar fi ilegal. Eh, hazul de necaz, marca nationala, ne permite aici sa facem un club-muzeu al dictatorilor secolului 20.
Pentru ca este intr-adevar un muzeu. Trecand peste portrete, pe toti peretii vezi (ma rog, ar trebui sa vezi, ca e cam bezna) serii intregi de fotografii-documente istorice cu toti dictatorii, la festivitati, parade, intalniri oficiale. Si e mare pacat ca nu sunt scoase in evidenta, luminile nu ajuta defel. Iar fotografiile de presa nu se pun, sunt frumos colorate si luminate. Mai jos (la sfarsit) aveti si ceva mai aproape de realitate :)
foto de presa
Am dat o tura de orizont si ne-a placut ce am vazut. Spatiu mare si locuri berechet - fie la scaune inalte, de bar (cam incomode, e adevarat), fie pe taburete si canapele, la niste "masute" din blocuri de ciment (despre care faceam speculatii daca au fost facute in situ sau daca au fost carate acolo de niste carcasi), acoperite cu sticla fixata in suruburi (doar trei, astfel incat unul din colturi scoate mereu un clinchet cristalin cand pui cotul pe el).
Baile erau si ele curate si -aproape- gata, in nici una dintre ele n-am gasit uscator electric, nici prosoape de hartie. Nu-i ceva ingrozitor sa pleci cu mainile ude (desi nu e prea elegant), dar avand in vedere ca nu exista pic de apa calda (in cam tot Centrul Vechi e problema asta), ai vrea sa iti alini durerea degetelor macar cu un servetel de hartie la temperatura camerei.
Preturile, cat le-am vazut in bezna generalizata, erau medii chiar si pentru Centrul Vechi. La bar trebuie sa te agiti nitel ca sa fii vazut si iti recomandam sa ai marunt la tine. Foarte marunt. E ridicol sa dai tot timpul 10 lei pe o bere care costa 7, fiind chemat "mai tarziu" pentru rest.
foto de presa
Ceea ce insa nu ne-a placut -cel putin mie, care nu-s tocmai genul clubbish- a fost muzica. Seara a inceput excelent, cu muzica de prin anii '30-'40, un swing, un jazz, mai originale, mai cover-uite, tare fain. Pana si Hitler mustacea aprobator (mai putin cand i-au bagat Kalinka, dar si-a revenit dupa Cavalcada Valkiriilor lui Wagner). Dupa ce s-a strans mai multa lume insa, a inceput dezastrul. Mai jos aveti cateva mostre (scuze pentru sunet, cand e total ininteligibil e din cauza ca ne mutaseram in camera cu boxe, unde era absolut imposibil sa ne intelegem).
Suntem convinsi ca muzica nu va fi un impediment in calea umplerii neconditionate a clubului in fiecare seara de weekend, insa am plecat usor dezamagiti -eu, cel putin-, pentru ca am sperat ca atmosfera usor industriala si austera sa se reflecte oarecum si in muzica. Dar daca o reteta se dovedeste de succes, de ce sa o schimbi? Club music ftw.
Mai jos - pozele noastre
Impresionant. Descrierea din invitatie imi construise o imagine interesanta a unor catacombe intortocheate (se afla in subsolul unei case vechi de vreo 150 de ani -zic ei- de pe strada Sf. Dumitru, vizavi de Teatrul de Comedie, in spatele bisericii Sf. Dumitru) decorate in stil industrial... cu un tuseu artistic dictatorial.
foto de presa
Langa barul de la intrare se afla cateva sculpturi masive ale lui Marius Leonte si restul camerelor sunt dedicate cate unui dictator. Gasim pe pereti portrete ale lui Ceausescu, Lenin, Castro, Pinochet, Mao si -natural- Hitler, care are si "onoarea" de a sta in ceea ce se numeste neoficial "sala Hitler". Un amic neamt cu care eram la masa a avut o surpriza auzind expresia, povestindu-ne apoi ca in Germania asa ceva ar fi ilegal. Eh, hazul de necaz, marca nationala, ne permite aici sa facem un club-muzeu al dictatorilor secolului 20.
Pentru ca este intr-adevar un muzeu. Trecand peste portrete, pe toti peretii vezi (ma rog, ar trebui sa vezi, ca e cam bezna) serii intregi de fotografii-documente istorice cu toti dictatorii, la festivitati, parade, intalniri oficiale. Si e mare pacat ca nu sunt scoase in evidenta, luminile nu ajuta defel. Iar fotografiile de presa nu se pun, sunt frumos colorate si luminate. Mai jos (la sfarsit) aveti si ceva mai aproape de realitate :)
foto de presa
Am dat o tura de orizont si ne-a placut ce am vazut. Spatiu mare si locuri berechet - fie la scaune inalte, de bar (cam incomode, e adevarat), fie pe taburete si canapele, la niste "masute" din blocuri de ciment (despre care faceam speculatii daca au fost facute in situ sau daca au fost carate acolo de niste carcasi), acoperite cu sticla fixata in suruburi (doar trei, astfel incat unul din colturi scoate mereu un clinchet cristalin cand pui cotul pe el).
Baile erau si ele curate si -aproape- gata, in nici una dintre ele n-am gasit uscator electric, nici prosoape de hartie. Nu-i ceva ingrozitor sa pleci cu mainile ude (desi nu e prea elegant), dar avand in vedere ca nu exista pic de apa calda (in cam tot Centrul Vechi e problema asta), ai vrea sa iti alini durerea degetelor macar cu un servetel de hartie la temperatura camerei.
Preturile, cat le-am vazut in bezna generalizata, erau medii chiar si pentru Centrul Vechi. La bar trebuie sa te agiti nitel ca sa fii vazut si iti recomandam sa ai marunt la tine. Foarte marunt. E ridicol sa dai tot timpul 10 lei pe o bere care costa 7, fiind chemat "mai tarziu" pentru rest.
foto de presa
Ceea ce insa nu ne-a placut -cel putin mie, care nu-s tocmai genul clubbish- a fost muzica. Seara a inceput excelent, cu muzica de prin anii '30-'40, un swing, un jazz, mai originale, mai cover-uite, tare fain. Pana si Hitler mustacea aprobator (mai putin cand i-au bagat Kalinka, dar si-a revenit dupa Cavalcada Valkiriilor lui Wagner). Dupa ce s-a strans mai multa lume insa, a inceput dezastrul. Mai jos aveti cateva mostre (scuze pentru sunet, cand e total ininteligibil e din cauza ca ne mutaseram in camera cu boxe, unde era absolut imposibil sa ne intelegem).
Suntem convinsi ca muzica nu va fi un impediment in calea umplerii neconditionate a clubului in fiecare seara de weekend, insa am plecat usor dezamagiti -eu, cel putin-, pentru ca am sperat ca atmosfera usor industriala si austera sa se reflecte oarecum si in muzica. Dar daca o reteta se dovedeste de succes, de ce sa o schimbi? Club music ftw.
Mai jos - pozele noastre
© Copyright Metropotam 2006-2012.
Citeste si:
Comixfan: Hipster Hitler
Acum vreo luna am gasit ceva tare cool. Ubercool , ca sa fim in tema. Tocmai se nascuse un site de benzi desenate despre Hitler, hipster avant la lettre, dupa...
Stiri: Marti, 7 iunie, pe scurt
Eruptie solara spectaculoasa. Se asteapta o furtuna geomagnetica . Ei, asta inseamna ca vor aparea mai multe aurore decat normal. Daca nu ar fi ciudat, ar trebui sa fie foarte...
Marfa noua la Hipster Hitler: insigne, calendare, postere si tricouri
Luate separat, nici hipsterul, nici Hitlerul nu ne gadila cu sentimente prea iubitoare, dar combinatia dintre cele doua e cat se poate de simpatica: despre benzile desenate Hipster Hitler v-am...
Lars von Trier scoate un film cu scene reale de sex
Lars von Trier scoate un film cu scene reale de sex - aceasta este stirea care a pus in ultimele zile presa in alerta si a iscat controverse in toata...
#1. Comentariu nou
Ma intreb ce parere au evreii din Romania de salonul Hitler...
#2. penibil
un potential f.bun, ar fi putut da clasa Controlului, sa zicem... f.nasoala chestia cu ideea barului. pana la urma, toti indivizii aia, responsabili directi pentru mai mult de 100 de milioane de victime, sunt ... cum ? idolatrizati ? defaimati ? pusi in valoare pentru nostalgicii comunisti sau pentru actualii nazi-boys ? sau realizatorii au crezut ca simpla expunere a acestora intr-un CLUBduce deja la "degradarea" acestora ? LOL ! ca.aturi de cripto-dictatori ! cat despre muzica si barmani, ce sa zic, Hardila style :(
#3. Comentariu nou
Stii ce se spune...ucizi un om, intri la puscarie. Ucizi mii, nu numai ca nu te baga la puscarie dar iti si inchina baruri.
#4. foarte unic
eu zic ca merita crediul de aface ceva unic in romania poate si in lume.....si cred la multa lume le-ar placea sa se duca intr-un club de asemenea anvergura....nush eu unu merg sa vad cum e si poate imi schimb parerea....bye and have fun:D
#5. Comentariu nou
s-a trezit ioana vorbind..
hitler a fost o mare personalitate in istorie si consider ca merita o camera intr-un bar; oricum nu e singurul mare "asasin" din istorie, de napoleon bonaparte de ce nu se ia nimeni de exemplu?
#6. o porcarie...
...de muzica. Si nu numai. Inca un "club" care promite la intrare, doar ca sa te atraga. Si-apoi iti da mood-ul peste cap in mijlocul noptii, schimband stilul muzical cu 180 de grade. Aici pot incadra si "noul" Barfly (ce-a fost si ce-a ajuns...)
Din pacate lumea nu mai discerne in a frecventa localurile care apar ca ciupercile dupa ploaie. Se merge pe principiul turmei in tot ce apare nou, si in zonele cu mai multe locatii, chiar daca majoritatea iti ofera servicii proaste, mult fum, indiferenta chelnerilor, dar pe bani multi. Totul este comercial la absolut, nu da nimeni 2 lei pe tine ca si client, dar lasa ca dai tu...mult prea mult pentru o sticla de bere, un suc, un cocktail sau o sticla de vin. Ca deh, daca "toata lumea merge acolo", trebuie sa ne aliniem. Eu personal am fost placut surprinsa sa gasesc oameni, muzica, atmosfera, tratatie, preturi si conditii ok in locuri mai putin populare ca E varza si Roadhouse. Si mai e ok pt.ca nu vad si aici acele fetze iesite "cu turma". Dar mirajul "centrului" si al "noutatilor" copleseste si atrage, fara o sustinere calitativa. It's just a "cheap" glamour. Parerea mea...
#7. re....
am fost in EL dictador si....cum pot so spun altfel.....treaba sta asa....este o locatie foarte discreta,muzica intr-un cuvant buna...depinde si ce gen ati place mie imi cam plac de toate inafara de manele...si ca conditi nu pot spune prea multe findca nu am vazut nimik in neregula,cum ar fi suruburile de la masa erau toate:)) era foarte cald....sevirea dupa parerea mea foarte rapida tinand cont ca au fost cam 20 de oameni la bar...si in plus este ospitalitatea angajatilor care sincer sa va spun ma uimit...faptul ca te uimeste in felul in care se misca tot personalul de exemplu era un baiat,picol-ospatar toata noaptea a alergat pe acolo sa curete,sa debaraseze,sa aduca la masa,si credeti-ma am 29 de ani si nam vazut asa ceva in multe cluburi...si am uitat de barmani care adevaru este trebe sa vi cu ceva marunt da sper sa nu loati o decizie pana cand zic eu sa mergeti pana la locul faptei....eu unu zic ca a meritat drumu pana acolo multumesc anticipat!
#8. e ok
mie sincer mi s-a parut ca au o atmosfera care nu se compara cu nimic altceva din Bucuresti, poate doar de afara. nu pot sa spun ca m-a dat pe spate ceva anume, insa combinatia, per total, mi s-a parut foarte ok. nush ce sa zic despre cat de politically correct e toata treaba, insa clubul mi se pare reusit.
#9. New comment
destul de slabut...preturile la bauturi nu s afisate si cand platesti,te rupe.bautura e in mare parte contrafacuta..iar fata care se ocupa cu rezervarile zice mereu ca s ocupate toate mesele pt a obtine bani in plus de la clienti(minim 50 lei pe masa)in loc de 30.cica iti face o favoare daca iti gaseste masa. intr un cuvant,neprofesionisti! muzica e buna!
#10. New comment