Cafenea: Picasso

"Arta reprezinta eliminarea a orice e nenecesar", spunea Picasso.

Pe acest principiu se prezinta si cafeneaua Picasso, de la coltul Strazii Franceze cu Calea Victoriei. Nimic nenecesar... si arta. Elegant, stilat, putin cubism, pe alocuri bizar, un pic de art nouveau.



Peretii sunt semnati de pictorul Costin Craioveanu, care expune acolo din anul 2005. Poate va amintiti de portretele de acum vreun an, care reprezentau diverse staruri de film, iar daca mergeti acum o sa gasiti lucrari compozite, cu lemn, metal, sticla si... blanita artificiala (cel putin asa arata de la distanta).


"Culorile, ca si trasaturile fetei, se schimba odata cu emotiile."

In Picasso culorile, ca si ambientul, raman, indiferent de ce aduci inauntrul tau: un rosu intim stins, un galben de ceai, un bej cald de pamant.

Apropo de intimitate, cafeaua poate avea doua gusturi in Picasso. Depinde pe ce stai. Daca te afunzi intr-un fotoliu de la geam si te uiti afara (acum doar la transeele din strada), are gust de dimineata la soare; daca te asezi pe un scaun de fier forjat, are gust tare de pauza de pranz, bauta pe fuga.


"Exista doar doua tipuri de femei: zeite si presuri."

Zeitele lui Picasso sunt acum pagini de meniu, ceea ce nu le stirbeste demnitatea cubica si privirea plana de pe aceeasi parte a nasului.

Pe langa cafele (5-7 lei) mai putem sta cu ochii pe pereti si nasul intr-o sticla cu bere (6-7 lei), intr-un pahar de whisky sau bourbon (12-13 lei), ne putem lungi cu un cocktail (13-15 lei) sau putem sa fim scurti si directi ca un shot de tequila (10 lei).

Ce credem noi ca lipseste cafenelei Picasso, un loc placut mai ales in noptile inzapezite de iarna, cand au vin fiert, este (recunoastem cu jena filosofiei trecute prin stomac) ceva de mancare: un sandvis, o briosa, un quiche, un biscuit. Precum vulpea si strugurii, credem ca e bine totusi ca acestea nu exista si ca la un moment dat trebuie sa mai si pleci de acolo, altfel probabil n-am mai gasi niciodata locuri libere in Picasso.

Mai multe poze in galerie.