Cafe-bar: Orient Cafe din pasajul Vilacrosse

Nu stiu cum de pasajul Vilacrosse a atras atata orient in U-ul sau murdar si decrepit, dar cu siguranta pitoresc. Pe o latura e Pekin-ul, restaurant chinezesc, flancat de Nirvana si de Valea regilor, cafeneaua egipteana cu cel mai vechi renume in specificul oriental, iar pe latura cealalta, chiar langa restaurantul Ana Rustic, se lafaie iar Egiptul in Orient Cafe.

Treceam pe langa ea des, ma luau de nas aromele narghilelelor parfumate, dar nu intrasem niciodata. Probabil nici nu o sa mai intru, ca e jale inauntru.



Niveluri: 3.
La parter, barul si 1-2 mese, la care zac apropiatii barmanilor, intr-un dolce si papagalicesc far niente.
La etaj, cafenea cu fotolii negre, parchet scartaitor, desene rupestre de un kitsch... piramidal (deh, inspiratia).
La subsol: lounge cu canapele albe, firide luminate si aceleasi desene (nu mi-e clar daca cineva a vrut sa faca nitel misto de mitologia egipteana, dar vaca baltata pe post de... zeita Bat?! e foarte amuzanta. La nivel de pictura naiva, desigur).



Meniul arata bine si era facut destul de ingrijit.
- vinuri: 30 lei
- long drinks & cocktails: 13, 16 lei
- cafele: 5-8 lei
- bere: 5-10 lei
- narghilele (cu arome de fructe, menta si trandafir): 12 lei



Ne-a placut ca in meniu am gasit si o scurta poveste a narghilelei: cum se numeste in diverse culturi (shisha, hookah, nargila) si cateva sugestii pentru eticheta servirii si folosirii ei. Nici clientela, nici chelnerii nu pareau sa dea doi bani pe asta, dar noi am apreciat informatia.

Serviciul a fost prost: chelnerii par adunati cu arcanul si ii doare-n cot de faptul ca sunt la serviciu, nu la crasma: discutia vesela din spatele barului depasea pana si caraiala fufelor de langa noi, scrumiera ni s-a schimbat cand dadea pe afara. Chelnerul ne-a adus comanda, apoi n-a mai calcat pe acolo, iar cand un "picolo" a venit sa debaraseze, gasind o sticla de plastic pe jumatate plina, a azvarlit-o jos, la bar, direct de la balustrada.



Ambient: catastrofal. Sus nu era muzica, dar am avut parte de vreo trei grupuri guralive ca niste cotofene care par sa fie clientela permanenta a barului, reprezentanti ai acelei categorii de oameni numiti neutru pokemoni, agarici sau luzeri si mai putin neutru cocalari si pitzipoance.


Cafea cu hell (6 lei), excelenta

Jos se schimbau putin datele problemei: exista muzica (arabeasca, pe care am fi vrut sa o ascultam si noi), iar clientela era pe trei sferturi compusa din arabi, care se distrau linistiti, lucru evident, dat fiind specificul cafenelei. N-am inteles totusi de ce la nivelurile superioare era plin de fite false de cartier.

Toaleta a fost tot cu bulina neagra: cuvantul de ordine ar fi jegoasa (capac stropit galben, vas stropit maro). Pe usa ni se serveau cateva frumoase sfaturi (oamenii sunt totusi bine intentionati) despre conduita acolo unde si imparatul se duce singur: sa nu ne urcam cu picioarele pe capac (si cu asta am rezumat calitatea clientelei), sa tragem apa (incepeam sa ma intreb daca nu cumva oamenii care vin aici sunt picati direct din fundul desertului) si mai ales sa ne spalam pe maini dupa. Am apreciat sfatul, mai ales ca nu exista sapun la chiuveta.

Concluzia? Daca va arde buza dupa o narghilea, o cafea cu hell si ceva muzica arabeasca, nu va pasa de servicii, jegul omniprezent si va place kitsch-ul egiptean, Orient Cafe e locul, dar eventual jos, la subsol.