Blues Bar: Big Mamou

De pe vremea cand Big Mamou se inhama la placuta si nobila corvoada sa "promoveze stiluri de muzica vitregite, ba chiar hulite, in perioada comunista", au trecut vreo 13 ani. Big Mamou a ramas unul din cluburile de referinta de jazz &. blues, ca marca si nume, nu ca loc, pentru ca si-au schimbat de mai multe ori adresa: la inceput locuiau pe Gabroveni, unde e acum Fire, apoi s-au mutat pe Ferdinand, dupa care blues-ul s-a asezat pe malul garlei, deoarece pe un blues respectabil il trage ata dorului pe maluri, la valuri - Big Mamou este din 2005 pe Splaiul Independentei, la numarul 2 (initial A, apoi B).



Big Mamou nu are nici un mamut dezghetat la intrare si nici macar vreunul cat de mic inauntru, dar Big Mamou are muzici live, blues cu preponderenta. Pe scena lor s-au desfasurat trupe si artisti mari si mici: de la Anca Parghel, A.G. Weinberger, Harry Tavitian, Mircea Tiberian la Blazzaj, Nightlosers, Cyfer's Sin, OCS, Adi Manolovici si multi, multi altii.



In ciuda desfasurarii impresionante de trupe, Big Mamou cam stramba nasuri. Consumatorul, chiar daca este un aficionado al blues-ului, are de ce se plange: spatiu mic, inghesuit, mese mici si ele, la concerte se foloseste ultimul centimetru patrat pe care se poate strecura un scaun, fum ca-n iad, aer - ioc, sonorizarea te lasa ametit de cele mai multe ori. In mijlocul serii se intampla sa nu mai poti comanda nimic de la bar pentru ca... nu mai au pahare, toate sunt imprastiate pe la mese. 

Cu toate astea, in Big Mamou stau clientii precum puricii in blana mamutului preistoric: la inghesuiala si la cald, multi, veseli si facand scandal. In sensul bun al comparatiei. Pentru majoritatea nu pare sa conteze ca trebuie sa ridici 6 oameni ca sa te duci la bar, nu conteaza ca stai cu spatele la scena, pentru ca asa ai prins scaunul, nici ca trebuie sa sari 5 mese si 20 de scaune ca sa ajungi la toaleta.


atmosfera mai aerisita la Electric Storytellers, pe care i-am vazut acum cateva luni

Ei bine, conteaza de fapt. Big Mamou ar fi o chestie grozava, daca si-ar rezolva cumva problema spatiului sau daca n-ar incerca sa ingramadeasca un numar cat mai mare de oameni, in detrimentul confortului acestora.

Incaperea, varuita rosu si luminata violent de spoturi colorate, e pitoresc decorata cu steagurile sudiste: Crucea Sudului Confederat, steagul statului Alabama, al Texasului, cu postere si alte simboluri made in US, de preferinta deep South. Are si arbori "genealogici" ai bluesului si jazzului, pe care nu le poti distinge insa in penumbra decat daca te ridici pe varfuri si iti lipesti nasul de sticla.



Mobilierul e groaznic de incomod - mesele rotunde, metalice si miiiici, scaunele neconfortabile, rabatabile si muuuuulte. Dupa spartul targului si al concertelor, incep sa se plieze scaunele si sa se stranga mesele, pe masura ce dispar clientii. O senzatie de petrecere la care gazda nu stie cum sa te trimita acasa mai repede, prin apropo-uri evidente.

Desi are preturi mici si muzica buna live, desi atmosfera se incinge intotdeauna, nu e totusi un loc prea prietenos. Cerem o noua schimbare de adresa, mai blues-lover friendly, cu pahare suficiente, si o scena mai mare, si loc de dans, si aer. Si... lose the bloody chairs.

Big Mamou: Splaiul Independentei 2B, telefon: 0744 520 149, 0724 671 108