Bar: La gara'n pub

La gara'n pub este un adevarat iceberg: are o incapere mica la suprafata si trei destul de mari pe dedesubt. Cu toate ca este asezat exact la intrarea in complexul Polizu si este de multe ori populat de studenti, nu este nici pe departe un bar studentesc, ba dimpotriva. Preturile nu sunt de colo, atmosfera pare destul de exclusivista si daca stai o ora-doua la o bere intr-unul din “compartimente” nu te poti abtine sa nu te intrebi unde dispar toti afaceristii in costume, cu laptopurile pe umar, care intra dar apoi dispar cu desavarsire.

Cand intri ai impresia ca este un barulet fara mari pretentii, deoarece in prima incapere in care intri sunt doar cateva mese si o tejghea. Dintr-un perete de caramizi rosii iese o locomotiva cu aburi (care imi aminteste intr-un mod straniu de metroul din Speed, care la un moment dat iese la suprafata), iar pe peretele de alaturi, doua instantanee din Bucurestiul de alta data inramate. De altfel, tema orasului interbelic (sau de dinaninte de Primul Razboi Mondial) este destul de repetitiva in bar, mai ales prin fotografii.

Cu toate astea, la o cercetare mai atenta, am descoperit o scara ce cobora intr-o alta incapere, cu un alt bar, mese si scaune inalte, de lemn. Podeaua are portiuni translucide pe care iti vine sa le ocolesti fiindca ai impresia ca or sa se sparga, dar care au de fapt in interior pietris si sine de cale ferata (probabil aici este sugerat un peron).

Dar daca nu iti place nici aici (am aflat ca de fapt sus este pentru nefumatori), poti sa treci in urmatoarea incapere, cea care explica cu adevarat de ce locul se numeste La gara`n pub: mesele au forma de compartimente, fiecare masa este asezata intre doua canapele puse fata in fata, cu numere, perdelute, si tot ce mai vrei. A, sa nu uitam de omniprezentele fotografii (de data asta nu numai din Bucuresti, am vazut una din Braila anului 1980) care sunt puse exact in locul unei ferestre imaginare. Iar lumina se aprinde separat pentru fiecare masa, asa ca daca vreti o atmosfera ceva mai romantica, nu trebuie sa va suparati pe vecina de vagon care vrea sa citeasca ziarul.

Am fost de multe ori in acest bar, insa numai ultima data am avut curiozitatea sa merg pana in capatul “vagonului”, numai pentru a avea o alta surpriza: mai exista o incapere. O placuta de deasupra usii o denumeste “Salonul VIP”. Deci acolo dispareau toti oameni aia in costume! Nu am apucat sa arunc decat o privire, insa i-am vazut pe toti discutand infocati si am observat ca salonul lor era mult mai luminat.

In sfarsit, sa vedem ce gasim prin meniu. De mancare metropotamul nu si-a luat, mai ales pentru ca in general, din cate am observat, oamenii mananca rar acolo (ori orele la care am ajuns nu erau tocmai potrivite). In orice caz, am observat salatele, cu un aspect decent, cam la 10 lei portia.

Ceea ce individualizeaza cu adevarat meniul acestui loc (ma refer la bauturi) este multitudinea de sortimente de ciocolata calda, impartite in cateva categorii mari (Color Brothers, Antichi Esploratori, Frutta, Creme, Bianche sau Italian Style), fiecare cu cate 5-6 subsortimente. Cum va suna ciocolata calda alba de exemplu? Si credeti-ma pe cuvant, este delicioasa, chiar daca preturile sar in general de 10 lei (in functie de sortiment). Este atat de groasa, incat iti vine sa o mananci cu lingurita. Si la cat de buna e, ai impresia ca doar ce au terminat de topit cu adevarat o ciocolata. In rest, sucurile sunt cam 5 lei, iar apa minerala 4 lei.

La ultima mea vizita am avut insa parte si de alte surprize, cum ar fi o pana de curent, destul de scurta insa. Iar daca sunteti atat de atasati de laptop, incat nu va puteti desparti de el nici la o ciocolata calda, atunci nu va faceti probleme. Exista prize, si oricum, daca mai cade din cand in cand curentul, macar o sa aveti bateria plina :)