Bar: Jackson

Garda moare, dar nu se preda - o vorba plata pentru ce s-a intamplat in ultimul an cu barul si terasa de pe Calea Grivitei numarul 55: dupa ce Jack, the Jack, se inchisese pe termen nelimitat pentru o mutare anuntata oficial abia tarziu, in iarna, locul a fost preluat de un grup de entuziasti care au redeschis asta-toamna doar terasa, tot sub numele de Jack.

Am fost putin confuzi in legatura cu identitatea locului o vreme (mai ales dupa ce Jack-ul "oficial" s-a mutat in Cotroceni, cu tot cu nume), dar cum noi apreciem si locurile, si oamenii, nu doar firmele de la intrare, am mai mers pe Calea Grivitei 55. Care din iarna se cheama Jackson. Precum chitara.



Jackson e genul nostru de carciuma rock: muzica buna si variata, bautura ieftina (5 lei bere la draft, 10 lei long drinks), oameni faini si dupa tejghea, si la mese. Mai mult de atat, muzica din interior difera de cea din gradina (ne-a placut mai mult cea de afara), iar gradina, asa paraginita cum e ea, e grozav de racoroasa, plina de verdeata vara si de struguri toamna.

Ploaia ne-a alungat o vreme de pe terasa (umbrela imprumutata cu amabilitate de baietii de la bar ne-a ajutat si ea cat a putut... pana n-a mai putut :-) si ne-am refugiat vreo ora in interior, unde, trebuie sa recunoastem, nu ne-a placut teribil. Muzica (doar metale inauntru in acea seara) era cam tare in boxe, lumina cam chioara si o usoara senzatie de beci - deh, locul e acelasi, in fond, chiar daca a fost cosmetizat pe alocuri si re-decorat (deloc rau, de altfel).




Ne-am bucurat deci sa ne intoarcem la mesele ude (uscate rapid de acelasi barman amabil) din gradina, unde am ascultat muzica foarte variata, de la jazz la rock'n roll, blues si metal. Apropo de blues, pe mica scena din fundul curtii au loc din cand in cand concerte live, unde sunt invitati oameni si chitarele lor, fie ele Jackson sau nu. Urmariti Jackson bar pe FB pentru updates.


Stanga - catel pierdut in spatiu negativ. Speram sa se intample in curand ceva si cu camerele goale

Ne-am amuzat sa-l revedem si pe catelul batran si grasun care locuieste acolo de atatia ani, menajeria fiind acum completata de cateva pisici cu tupeu, care isi falfaiau cozile peste tot (pe langa Jet aka "Lucifer, tata", a mai aparut cineva tarcat)

Nu ne-am amuzat sa vedem ca toaletele si-au restrans numarul (deocamdata doar la cea de pe terasa) si ca tot nu-s prea curate, nici prea dotate (o sa ziceti ca avem noi un fix cu asta, dar zau ca nu ne place sa ne stergem pe maini pe tricoul cu Metallica, e de colectie). Au lumina pe baza de senzor (bun, facem economie), dar care se aprinde dupa ce te-ai impiedicat de treapta de la intrare (asta nu bun, ca facem economie de nasuri de clienti).

Intrarea in bar se face tot pe baza de sonerie, programul incepe pe la amiaza, iar vinerea si sambata nu se termina deloc.