Andorra

Se vede treaba ca am epuizat resursele batranului continent, daca am ajuns cu prezentarile noastre, in sfarsit, si la micul principat din Pirinei. Andorra este o tarisoara care, inghesuita intre Franta si Spania, ocupa cativa munti la granita dintre cele doua state, si este renumita pentru putine lucruri in afara de statutul de destinatie de vacanta pe timp de iarna si acela de refugiu fiscal convenabil plasat in vestul Europei, fata de mai exoticele, dar si mai greu accesibilele Seychelles sau Barbados. Asta si faptul ca au acelasi steag ca noi, doar ca pe al lor apare si o stema.



Aceasta relativa absenta din constiinta populara de la noi si de aiurea nu ii face, desigur, mai putin interesanta istoria. Parintele natiunii andorreze este socotit nimeni altul decat Carol cel Mare, care le-a acordat, in secolul VIII,  o carta (recunoastere a autonomiei) vajnicilor munteni drept rasplata pentru lupta lor contra arabilor ce tocmai cucerisera Spania.

Suveranitatea asupra Andorrei a trecut in cele din urma, prin diverse imbarligaturi specific feudale, in sarcina episcopului de Urgell (oras din Spania) si a contilor fracezi de Foix, care aveau s-o paseze in secolul XVII suveranului Frantei. Asa se face ca in ziua de azi, printre multele sale calitati, nabadaiosul Sarko o are si pe cea de co-principe al Andorrei.



Cumva firesc, data fiind micimea (actualmente, vreo 80 000 de locuitori) si izolarea tarii, istoria europeana a trecut pe langa principat - iar aceasta existenta lipsita de stres i-a adus pe andorrezi in invidiabila situatie de a avea cea mai mare speranta de viata din lume, cu o medie de peste 83 de ani. Desi neavand propriu-zis o armata, Andorra a avut statutul de beligerant in primul razboi mondial, stare care, in acte, s-a prelungit pana in 1957 datorita unei erori birocratice (ocupati de probleme mai insemnate, mai-marii vremii au uitat s-o includa in Tratatul de la Versailles).

Andorrezii cei mult-traitori sunt de etnie catalana (asemeni vecinilor barcelonezi), insa, mai nou, dezvoltarea turismului si a institutiilor financiare i-a facut minoritari in propria tara, abia depasind 30% din populatie - inca o curiozitate interesanta. Catalana este limba oficiala, insa urmele culturii basce se fac puternic simtite in nume de locuri (capitala Andorra la Vella, Meritxell) si obiceiuri (dansul marratxa). Cel mai important eveniment artistic al tarii este festivalul de jazz de la Escaldes-Engordany.



Andorra nu are o moneda nationala, se foloseste euro, iar datorita statutului sau special (nu este membra UE, insa beneficiaza de unele tratate economice speciale) preturile sunt in general mai mici decat in restul Europei, mai ales la electronice si haine, spun barfitorii. Cuplati asta la peisajul montan superb si terenul ideal pentru schi (dupa cum chiar premierul nostru ne poate aduce marturie) si obtinem o destinatie perfecta pentru o vacanta ce imbina sporturile de iarna cu marele sport de interior - shoppingul.

sursa foto: wiki

Articol de Mihai Preotu