Am fost acolo - Manastirea Snagov

Pe insula din apropiere se zareste Manastirea Snagov, un loc plin de istorie care refuza sa dispara. Atestata documentar pentru prima data in 1408, pozitionata pe insula protejata pe vremuri de paduri intinse, manastirea a avut o importanta deosebita de-a lungul timpului. De la presupusul mormant al lui Vlad Ţepes (principala atractie intr-un turism care nu vrea sa exploateze si altceva decat mitul obosit al contelui Dracula), pana la locul in care s-au ascuns unii dintre revolutionarii de la 1848 totul se leaga de acest loc. Manastirea este intesata de povesti si legende, de la tipografia care a transformat-o in evul mediu intr-un centru de cultura pana la perioadele intunecate in care a fost folosita drept inchisoare. Dar din toate aceste lucruri nu au ramas decat amintirile pentru ca din manastirea originala acum mai exista doar una dintre biserici si clopotnita.

Pasind pe insula am avut placuta surpriza sa descoperim o oaza de liniste. Locasul proaspat renovat este inconjurat de cladiri noi si vechi, totul fiind o adevarata gospodarie – pitoreasca si ea in felul ei. Din nefericire este la fiecare pas aceiasi lipsa de grija pentru pasii pelerinilor sau turistilor. Cateva informatii despre biserica sunt ingramadite in interiorul locasului, ascunzand privirii fresce absolut fascinante cu domnii care au ctitorit sau au contribuit la viata acestei mici manastiri.

Fiind singurii vizitatori, staretul s-a apucat sa-si spuna ofurile, plangandu-se de cei care ii taxeaza aprig pe vizitatori pentru traversarea lacului (numarul sau fiind pe placuta care indica drumul spre manastire tocmai pentru traversari), de cei care bateau atat drum doar ca sa-si scrijeleasca numele pe frescele imbatranite de veacuri sau de cei care nu lasau absolut nimic lacasului. Sunt totusi si vorbe de lauda - bisericuta de pe lacul Snagov fiind ajutata de banii de la Ministerul Culturii, acestia fiind cei care au finantat renovarea neterminata inca (in aceasta clipa doar exteriorul si pronaosul sunt renovate).

Traversand lacul inapoi spre asa-zisa civilizatie a satului devenit cartier de vile nu am putut sa ne abtinem sa ne dorim ca acest loc sa fie apreciat si exploatat la adevarata lui valoare. Locasul care a supravietuit vietii tumultoase a evului mediu din Ţara Romaneasca, razboaielor si revolutiilor s-ar putea garbovi sub povara uitarii undeva in mijlocul celui mai select ochi de apa din Romania.