Metropotam rescrie: Zdreanta de Tudor Arghezi

Amintindu-si cu drag si nostalgie de poeziile copilariei care mai bantuie colturile impaienjenite ale memoriei, metropotam masacreaza o capodopera a rimelor de gradinita, Zdreanta de Tudor Arghezi, azi intr-o noua si imorala prezentare:


Am visat-o iar pe Zdreanta,
Cea cu sanii de faianta.
E o curva zdrentaroasa,
Ofticoasa, dar frumoasa...
Parca-i stransa de prin sant
Cu ciorapul ei colant,
Si privirile-mi atarn
Si pe ochi, pe nasul carn,
Pe bretonul incurcat
Si pe fardul incarcat
Pe fata incercanata
Si pe buza ei rujata.

Asa trece ea prin viata
Ciufulita si laiata
Asteptand un ceas sau doua
Chiar daca ninge sau ploua
Sa ies din masina noua
Si sa ma scarpin la oua.

De cand e in meserie,
Multe a-nvatat si stie.
E slaba ca o grisina,
Se prelinge spre masina
Şi, pe branci, taras, grapis,
Se strecoara pe furis.
Pune laba, ia cu botul
Si-nghite oul cu totul.

"Unde-s banii?!" a-ntrebat
Pestele - "I-am mancat"
"Stai nitel, ca te dezvat
Fara pumn si fara bat.
Te invata tata minte."
Si i-a dat un pasaport,
A dus-o la aeroport,
'geaba Zdreanta s-a luptat,
A-njurat si-a lacrimat.

Pe trotuarul din 'Stambul
Vine cate-un turc satul
Si isi zice-n gandul lui
"Ce romanca a dracului!
Arata ea ca o treanta,
Dar ce sani ca de faianta!
Oare cum o cheama?" - "Zdreanta!"