Metropotam rescrie: Puiul de Bratescu Voinesti

Puiul 2.0.

La marginea lastarului, un pui de prepelita, cu aripa rupta, sta zgribulit de frig. Dupa durerile grozave de pana adineaori, urmeaza acum o piroteala placuta. Prin mintea lui fulgera crampeie de vedenii... miriste...un caramb de cizma pe care se urca o furnica... aripa calda a mamei. Se clatina intr-o parte si intr-alta, si pica mort, cu degetele ghearei impreunate ca pentru inchinaciune.

***

"Un pui de prepelita, denumirea stiintifica Coturnix ypsilophora. O faptura mai mult moarta decat vie. Domnilor, putem sa-i redam viata. Avem tehnologia... acesta va fi primul pui de prepelita... bionic."

Astfel graia Doctorul Coditzestein, la Adunarea de Urgenta a Cooperativei Soarecilor de Camp Geniali. In urma cu doar catva ore, fusese recuperat un pui de prepelita inghetat , iar corpul lui fusese cuplat imediat la aparatele de sustinere a functiilor vitale.

Creierul inca nu suferise leziuni, dar avea hemoragie interna si o aripa fusese deja amputata. Imediat ce adunarea se termina, cei mai buni soareci chirurgi intrara in sala de operatie pentru a continua misiunea lor salvatoare. Aripa lipsa a fost inlocuita cu o aripa bionica, de douasprezece ori mai puternica, cu schelet din adamantium.

Ochii au fost  inlocuiti cu doua implanturi vizuale fotoreceptive, cu tot cu raze X, infrarosu si filtru roz, ca sa vada lumea in roz, ori de cate ori se deprima puiul. Senzorii puteau sa prinda National Geographic, Animal Planet si toate canalele Discovery. Ambele picioruse ii degerasera si au trebuit amputate. Noile picioare bionice aveau gherute de titanium, si ii permiteau sa alerge cu 23 de km pe ora, atunci cand nu voia sa zboare.

Dupa cateva luni de interventii, soarecii au scos puiul afara, pentru a-si testa creatia. A fost pus sa zboare, dar pentru ca o aripa era de 12 mai puternica decat cealalta, in loc sa zboare, puiul se rotea pe loc. Soarecii au consemnat lucrul acesta in pad-uri si i-au dat puiului vestea cea proasta, trebuie sa-i amputeze si cealalta aripa.

Dupa alte doua luni de interventi si recuperare, puiul de sase milioane de dolari era pregatit. Soarecii i-au construit o rampa de lansare, la cativa metri de miriste. Era o zi insorita de primavara. Puiul astepta pe rampa pana cand a primit prin radio ok-ul sa decoleze:

"Prepelita 1, prepelita 1. Aici turnul de control. Toate sistemele sunt pornite. Pregateste-te pentru numaratoarea inversa. 3. 2. 1. Engage"

Puiul se lansa in aer si zbrrrrrrrr! Zbura, zbura, zbura in sus, repede de tot, pana cand trecu de troposfera, apoi de stratosfera si s-a oprit putin in termosfera sa faca cu aripa rusilor de pe statia spatiala internationala, inainte sa intre in picaj pentru a se intoarce. A trecut razant deasupra miristei si se bucura de viata si libertate, cand trecutul l-a prins din urma...

A privit in jos de la 1000 de metri inaltime si a zarit cuibul unei prepelite. O prepelita care-i parea foarte cunoscuta. Dintr-o data puiul si-a adus aminte de cat a suferit cand a fost parasit. Lasat sa moara in frig si in singuratate. Se gandea sa coboare sa-i spuna mamei sale ca este bine, sau ca o uraste, sau ca o iubeste sau... Pleosc.

Puiul a intrat in elicea unui avion care imprastia pesticide.

Morala povestii: Daca ii musai, apai ii musai.