Metropotam rescrie: Lacustra

Santierele Centrului Vechi ne-au produs toata vara sentimente bacoviene pline de mal de siecle, de descompunere, tuberculoza si praf. Ne-au alungat de pe terase in subteran, ajungand, ca si Bacovia, singuri sa bem, sa uitam ce nu stie nimeni, ascunsi in pivnitele adanci ale barurilor underground. Altfel, e greu pe pamant.

Metropotam rescrie azi Lacustra de Bacovia intr-o oda napadita de uscaciune, inchinata calatorului bucurestean prin santierul Lipscanilor.

Vetusta

De-atatea luni merg blestemand
Aud motoarele urland
Lipscaniul forma capatand
Viata prin Centrul vechi curgand...
Sunt singur si ma duce-un gand
Spre locuintele vetuste.

Si parca merg printre transee
In fata ma izbeste-un val
De-arheologi sapand muzee
Muncitori, bere si clisee,
Cersetorime, praf, acnee...
Tresar prin mers si calc cu talpa
Conversilor - o balega de cal.

Un gol isteric se propaga
Pe-aceleasi drumuri azi pasesc
Unde odata vindeau braga
Acum nu-i strada, i-o vaioaga
Ma uit in jur, ma amagesc
Ca iar va fi odata-ntreaga...
Cum era, nu-mi mai amintesc.

De-atatea luni merg blestemand
Tot tresarind, tot asteptand
Sunt sigur - o sa ma mut curand
Din locuintele vetuste.