Daca ar face ce-ar vrea ea, Cristina ar fi calator de profesie si si-ar petrece timpul scriind carti de calatorie. Ne-facand numai ce vrea ea, isi dedica cea mai mare parte a zilei cresterii animalului urban cu cravata, sub forma de hipopotam, iar timpul liber si-l imparte intre doua mari ocupatii-hobby: fotografia si filmul.
Gruia Dragomir
Despre Gruia se poate spune ca are potential literar, de altfel a si contribuit la un roman
colectiv alaturi de alti aproape 30 de oameni, Rubik
pe nume, de care este foarte mandru. Ii place sa-si piarda noptile prin cluburi, de unde si
cearcanele despre care lumea zice ca seamana cu ale lui Al Pacino. Bea bere, poarta ochelari
de soare, asculta muzica, este fan orice inseamna Gonzo (vezi Hunter S. Thompson), se culca
tarziu si se aduna in fiecare dimineata dupa sesiuni prelungite de movie-watching sau pub crawling.
Isi iubeste cartierul in care a crescut, Militari, si nu de putine ori il poti vedea plimbandu-se
pe la orele 02:00 - 03:00 prin cartier cu castile in urechi.
Roxa Truta
Ardeleanca prea calma si molcoma pentru lumea asta agitata, in care se simte ca-ntr-un uragan. Suflet rebel, aprins, mereu in cautare de tot ce-i viu si autentic, de la muzica si literatura pana la oameni. Daca ne-am ghida dupa gusturile sale muzicale, ne-am putea inchipui ca Roxa a fost un copil scapat din satra de tigani si crescut (de inoplanetani) cu rock.
Ar retrai oricand perioada grunge a anilor '90 cu mintea din prezent. E cu un pas mai aproape de nebunie ori de cate ori cineva din juru-i e acru, fals sau vanitos. Isi gaseste des refugiu intr-un sarcasm sec, un ras colorat si o atitudine aparent je m'en fiche-ista, dar nu va lasati pacaliti de aparente... Iesiti cu ea la un concert sau festival si vedeti cum se comporta un adevarat party animal in mediul sau natural.
Bogdan Liviu
Crescut pe cuptoarele incinse ale Militariului, lui Bogdan ii place sa creada ca este gata de orice. Ma rog, nu e intocmai asa, chiar el recunoaste ca nici acum nu este gata sa asculte Nightwish cu Anette la voce. Se simte bine in fata literaturii, pregateste al doilea volum si iubeste presa, desi ea nu i-a raspuns de fiecare data pe masura. E gata sa se dezlantuie, dar la prima vedere ai spune ca e mai degraba genul care reflecteaza atent. E indragostit de bicicleta si ii place sa se odihneasca savurand un whiskey. O perioada a incercat sa supuna chitara, dar si-a dat seama ca singurele nervuri pe care le poate dresa sunt cele rasucite ale frazei. A, si e fan Manowar.
Flavia Cioceanu
Flaviei ii place sa traiasca in lumi paralele si sa se gandeasca ca tot ce se intampla in jur este numai rezultatul mintii umane, asa ca prefera sa isi contruiasca singura cateva lumi intre care sa penduleze, cu amendamentele impuse de normele si riturile societatii, bineinteles. Astfel, isi desfata simturile pe cat posibil, in special cel vizual si auditiv, cat si pe celelalte ori de cate ori are ocazia, fiind fascinata de umanitate si de puterea lor de creatie, incercand sa o dezvolte pe cea personala prin intermediul altor oameni. O veti gasi cu un picior intr-o lume si altul in cealalta, asa ca nu trebuie sa va speriati daca un pantof este rosu si celalalt este verde, daca azi pare femeie sau maine pare barbat, este absolut normal.
Nancy
Cineva i-a zis o data ca ii place orice chestie british la fel de mult ca unui supus de-al Reginei. Perfect adevarat. Inca de la sapte ani, a hotarat ca o sa se mute la Londra. Nu stia prea bine ce e aia, dar Londra era locul pentru ea. De asta a si ajuns sa asculte Manic Street Preachers si Pulp pe vremea cand nu le intelegea versurile, dar doamne, ce placere sa le auzi accentele.
Ii plac mult prea multe lucruri. E parte a fandomului Superwholock (google!), ii iubeste pe Oscar Wilde si Stephen Fry si cand face o pasiune pentru un actor sau regizor, ii vede toate filmele. Ii place sa asculte cat mai multe trupe si sa le invete numele membrilor, orasele din care vin si locurile unde au inregistrat. Are 300 de giga de muzica, un vers dintr-o melodie potrivit pentru orice situatie, o lista de 30 de seriale pe saptamana, munti de carti to-read in jurul ei, tone de filme in folderul de "to see". Motto-ul ei este "Every silver lining has a cloud" si cea mai mare calitate a ei e ca arata bine in negru.
S-a apucat de scris pentru ca ii era prea lene sa se apuce de un instrument, nu pentru ca ar fi simtit vreu impuls de a schimba lumea intr-un fel. Adevarul e ca vrea doar ca, la un moment dat, sa bea o bere cu una dintre trupele ei preferate in backstage la un festival. Un festival englez, daca se poate.
Scriind acum aceste randuri, Veronica trece iar prin criza cu Oscarurile, tintind sa vada toate filmele nominalizate. Niciodata nu ii iese (se plictiseste repede la scurt-metraje si animate), dar nu poti spune ca nu persevereaza. Daca ziua ar avea mai mult de 24h sau daca oamenii nu ar mai fi nevoiti sa doarma, ar fi cea mai fericita.
Scrie mult, de obicei bine si de cele mai multe ori literatura (chiar si atunci cand se "joaca" de-a jurnalistul). Iubeste teatrul si sa ia interviuri, e dependenta de Facebook, telefon si Microsoft Office, a trecut matematica in CV la rubrica hobby-uri (din motive necunoscute considera analiza si geometria in spatiu ca fiind divine), ii plac bratarile cu noduri, tenisii, caii, macii si lacramioarele si e alergica la pisici.
Este singurul fan Fleetwood Mac pe care il cunoaste, si i-ar fi placut sa fie la Woodstock in '69, sa tina un jurnal al evenimentelor de la fata locului. Spera sa publice o carte in curand, sa fie scriitor cu "parafa", vorbeste enorm (uneori inutil, dar ea nu crede asta), iar cand avea 3 ani semana cu Veronica "fata buna si cuminte". Daca nu ar fi facut ceea ce face, i-ar fi placut sa fie balerina, profesoara de matematica sau arheolog.
Pasiunea Cristinei pentru pisici s-a intalnit cu cea pentru literatura in Dada, "cea care nu o lasa pe Pisi aka Cristina sa doarma noaptea, asa ca dimineata vine somnoroasa la birou".
E foarte fericita ca a participat la romanul colectiv Rubik si ca a baut multe beri literare in facultate. Iubeste Bucurestiul pentru ca e viu, dar nu neaga ca i-ar placea la nebunie sa scrie la Metropotam de Londra.
Ar calatori non stop, asa ca se intampla sa rezerve bilete de avion prietenilor inainte ca ei sa se dezmeticeasca si sa zica da... nu.. poate? Pierde timpul, se entuziasmeaza repede, ii trece repede si se plictiseste si mai repede (mai putin de Vonnegut, Andrei Codrescu sau Witold Gombrowicz).
Gina Zgubea
Cand vrei sa stii de unde sa-ti iei vreun lucrusor haios, Gina e persoana cu care trebuie vorbit. Stie tot si despre toate. E ca un spiridus mic, mic, cu o geanta mare, pe care-l gasesti cotrobaind prin magazine, la concerte, in cluburi, cu un cocktail in fata pe terasa sau la evenimente culturale alternative.
E cea mai descurcareata din redactie (daca cineva nu vrea sa vorbeasca, Gina are metodele ei) si stie cum sa intre pe sub pielea cuiva. Si tot negociaza cu Cristina de cativa ani cum sa evite ciocnirile de snowboard pe partie.
Diana Petrescu
Diana e o fata moderna, o fata a noului mileniu. Un spirit new age cu mentalitate old school.
Are un outlook pozitiv si asculta rock alternativ. Proactiva, reactiva, hyperactiva si din
cand in cand radioactiva. Sta pe Youtube,
o arde pe Facebook,
se da pe Twitter dar adevarul ramane dincolo de ea.
Foloseste GPRS, DC++, FTP, bluetooth, wireless si are GPS (great personal style)... deci LOL.
Cauta majoreta ca sa salveze lumea. Nu are incredere in oameni imbracati in negru. Se duce doar la intalniri de gradul trei.
Si orice asemanare cu sketchurile lui George Carlin este pur intamplatoare.
Sever este un mutant. Desi fabricat in laboratoarele Bucurestiului, are jumatate de inima aici si juma' in Ardeal/Erdely/Siebenburgen. Creierul il are parcelat in mii de segmente, continand expozitii, muzici world, muzee, limbi rare, fotografie, stradute, animatie, biserici si sinagogi... si lista continua.
Ii place in presa si cel mai mult in New Media, iar din cand in cand mai pune ceva si pe blogul unui anume Olahus. Gurile rele spun ca noaptea, la lumina intunericului, Sever se duce intr-o cabina telefonica si se transforma in amintitul personaj. Gurile bune nu comenteaza.
Iulia
Fata de marinar, Iulia si-a petrecut copilaria mai mult pe la mare, printre scoici si tantari mutanti, asa ca oriunde e apa e bine. A crescut intr-un liceu mai mult englez decat roman, avandu-i profesori pe Dickens, Melville, Joyce, drept urmare 4 ani englezesti si-au pus amprenta pe stilul si educatia sa. Tot in timpul liceului l-a indragit pe batranul Beerstien si a inceput sa cocheteze cu jurnalismul. Altfel, bucuresteanca sportiva in tinerete, avea pretentii de mare tenismena si visa sa lucreze la Politia Animalelor, ultima parte inca nutreste undeva acolo. Ii plac sporturile extreme si e pregatita oricand sa incerce ceva nou, chiar daca zice mereu "mi-e frica!" , ea tot se arunca. Isi cheltuieste toti banii pe drumuri si excursii...grea viata!
Dincolo de viata in scris de la metropotam, Iulia face fotografii asa cat se pricepe, e inca rookie in domeniul asta, citeste carti despre Bucuresti si face muvi marathons.
Ioana
Cand era mica, Ioanei ii placea fizica. Din pacate (sau din fericire) nu se prea pricepea la ea, dovada fiind rezultatele sub forma de mase negative care ii tot ieseau din calcule. Asa ca s-a reorientat catre ceva aflat in imediata vecinatate: o facultate de comunicare. Acolo a invatat ca, desi nu stie sa rezolve problemele, nu se prinde nimeni daca stie sa vorbeasca frumos despre ele.
In rest, Ioana scrie, citeste mormane de SF-uri obscure si, ocazional, canta la bass sau face poze. Ca doar e nascuta de solstitiul de vara si trebuie sa umple ziua aia lunga cu ceva.
IoanaS
Ioana si-a inventat o porecla acum vreo 10 ani si a prins atat de bine incat aproape nu ii mai
spune nimeni pe numele real. Asa ca Jen e experta in cititul in autobuz,
scrie dar nu vrea sa fie jurnalista si duce o existenta paralela si foarte placuta de redactor
de carte, ceea ce ii permite sa nu fie vreodata treaza inainte de ora 9. Orice tentativa de
a pune bani la ciorap e destinata esecului pentru ca de fiecare data apare o noua ocazie de a
calatori, iar un oras frumos sau niste oameni interesanti sunt totdeauna mai bune decat o masina de spalat noua.
Cand nu redacteaza sau nu scrie pe metropotam, Jen citeste si ocazional isi impartaseste parerile cu altii pe CititorSF.ro.
Ana nu este printesa. De ce zice ea asta?
Pentru ca printesele nu rad cu gura pana la urechi, vorbesc in timp ce mananca, tipa, arata cu degetul, gesticuleaza mult si barfesc :)
Ea a realizat statutul ei de nonprintesa, in momentul in care a luat nastere copilul ei virtual - blogul.
In rest, Ana spera sa schimbe lumea (prin scris) intr-o buna zi, sau cel putin 1% din ea. Va rog sa-i urati succes, pentru ca ea chiar crede asta...
Mihaela
Mihaela a fost mosita de trei cucoane fine: Beth Gibbons, Virginia Woolf si Sylvia Plath. Cu toate astea, socoteala de-acasa nu s-a potrivit cu cea din targ si-atunci ea a iesit imbibata de sarcasm si cu o spranceana vesnic ridicata. Viata a luat-o pe un cu totul alt drum cand a intrat intr-un salon de frumusete si s-a facut roscata. De atunci, Mihaela:
- pledeaza pentru poezie
- rumega si fumeaza cuvinte
- s-a imprietenit cu hedonistii, gurmanzii si Vladimir Nabokov
- s-ar duce si pana la Mecca pentru un concert Boards of Canada
- ar vrea ca Bucurestiul sa fie un baiat pe care sa-l seduca si apoi sa-i franga inima
Fuel the city
Cristina Petrescu
Daca ar face ce-ar vrea ea, Cristina ar fi calator de profesie si si-ar petrece timpul scriind carti de calatorie. Ne-facand numai ce vrea ea, isi dedica cea mai mare parte a zilei cresterii animalului urban cu cravata, sub forma de hipopotam, iar timpul liber si-l imparte intre doua mari ocupatii-hobby: fotografia si filmul.
Gruia Dragomir
Despre Gruia se poate spune ca are potential literar, de altfel a si contribuit la un roman colectiv alaturi de alti aproape 30 de oameni, Rubik pe nume, de care este foarte mandru. Ii place sa-si piarda noptile prin cluburi, de unde si cearcanele despre care lumea zice ca seamana cu ale lui Al Pacino. Bea bere, poarta ochelari de soare, asculta muzica, este fan orice inseamna Gonzo (vezi Hunter S. Thompson), se culca tarziu si se aduna in fiecare dimineata dupa sesiuni prelungite de movie-watching sau pub crawling. Isi iubeste cartierul in care a crescut, Militari, si nu de putine ori il poti vedea plimbandu-se pe la orele 02:00 - 03:00 prin cartier cu castile in urechi.
Roxa Truta
Ardeleanca prea calma si molcoma pentru lumea asta agitata, in care se simte ca-ntr-un uragan. Suflet rebel, aprins, mereu in cautare de tot ce-i viu si autentic, de la muzica si literatura pana la oameni. Daca ne-am ghida dupa gusturile sale muzicale, ne-am putea inchipui ca Roxa a fost un copil scapat din satra de tigani si crescut (de inoplanetani) cu rock.
Ar retrai oricand perioada grunge a anilor '90 cu mintea din prezent. E cu un pas mai aproape de nebunie ori de cate ori cineva din juru-i e acru, fals sau vanitos. Isi gaseste des refugiu intr-un sarcasm sec, un ras colorat si o atitudine aparent je m'en fiche-ista, dar nu va lasati pacaliti de aparente... Iesiti cu ea la un concert sau festival si vedeti cum se comporta un adevarat party animal in mediul sau natural.
Bogdan Liviu
Crescut pe cuptoarele incinse ale Militariului, lui Bogdan ii place sa creada ca este gata de orice. Ma rog, nu e intocmai asa, chiar el recunoaste ca nici acum nu este gata sa asculte Nightwish cu Anette la voce. Se simte bine in fata literaturii, pregateste al doilea volum si iubeste presa, desi ea nu i-a raspuns de fiecare data pe masura. E gata sa se dezlantuie, dar la prima vedere ai spune ca e mai degraba genul care reflecteaza atent. E indragostit de bicicleta si ii place sa se odihneasca savurand un whiskey. O perioada a incercat sa supuna chitara, dar si-a dat seama ca singurele nervuri pe care le poate dresa sunt cele rasucite ale frazei. A, si e fan Manowar.
Flavia Cioceanu
Flaviei ii place sa traiasca in lumi paralele si sa se gandeasca ca tot ce se intampla in jur este numai rezultatul mintii umane, asa ca prefera sa isi contruiasca singura cateva lumi intre care sa penduleze, cu amendamentele impuse de normele si riturile societatii, bineinteles. Astfel, isi desfata simturile pe cat posibil, in special cel vizual si auditiv, cat si pe celelalte ori de cate ori are ocazia, fiind fascinata de umanitate si de puterea lor de creatie, incercand sa o dezvolte pe cea personala prin intermediul altor oameni. O veti gasi cu un picior intr-o lume si altul in cealalta, asa ca nu trebuie sa va speriati daca un pantof este rosu si celalalt este verde, daca azi pare femeie sau maine pare barbat, este absolut normal.
Nancy
Cineva i-a zis o data ca ii place orice chestie british la fel de mult ca unui supus de-al Reginei. Perfect adevarat. Inca de la sapte ani, a hotarat ca o sa se mute la Londra. Nu stia prea bine ce e aia, dar Londra era locul pentru ea. De asta a si ajuns sa asculte Manic Street Preachers si Pulp pe vremea cand nu le intelegea versurile, dar doamne, ce placere sa le auzi accentele.
Ii plac mult prea multe lucruri. E parte a fandomului Superwholock (google!), ii iubeste pe Oscar Wilde si Stephen Fry si cand face o pasiune pentru un actor sau regizor, ii vede toate filmele. Ii place sa asculte cat mai multe trupe si sa le invete numele membrilor, orasele din care vin si locurile unde au inregistrat. Are 300 de giga de muzica, un vers dintr-o melodie potrivit pentru orice situatie, o lista de 30 de seriale pe saptamana, munti de carti to-read in jurul ei, tone de filme in folderul de "to see". Motto-ul ei este "Every silver lining has a cloud" si cea mai mare calitate a ei e ca arata bine in negru.
S-a apucat de scris pentru ca ii era prea lene sa se apuce de un instrument, nu pentru ca ar fi simtit vreu impuls de a schimba lumea intr-un fel. Adevarul e ca vrea doar ca, la un moment dat, sa bea o bere cu una dintre trupele ei preferate in backstage la un festival. Un festival englez, daca se poate.
Au mai scris pentru Metropotam
Veronica Placintescu
Scriind acum aceste randuri, Veronica trece iar prin criza cu Oscarurile, tintind sa vada toate filmele nominalizate. Niciodata nu ii iese (se plictiseste repede la scurt-metraje si animate), dar nu poti spune ca nu persevereaza. Daca ziua ar avea mai mult de 24h sau daca oamenii nu ar mai fi nevoiti sa doarma, ar fi cea mai fericita.
Scrie mult, de obicei bine si de cele mai multe ori literatura (chiar si atunci cand se "joaca" de-a jurnalistul). Iubeste teatrul si sa ia interviuri, e dependenta de Facebook, telefon si Microsoft Office, a trecut matematica in CV la rubrica hobby-uri (din motive necunoscute considera analiza si geometria in spatiu ca fiind divine), ii plac bratarile cu noduri, tenisii, caii, macii si lacramioarele si e alergica la pisici.
Este singurul fan Fleetwood Mac pe care il cunoaste, si i-ar fi placut sa fie la Woodstock in '69, sa tina un jurnal al evenimentelor de la fata locului. Spera sa publice o carte in curand, sa fie scriitor cu "parafa", vorbeste enorm (uneori inutil, dar ea nu crede asta), iar cand avea 3 ani semana cu Veronica "fata buna si cuminte". Daca nu ar fi facut ceea ce face, i-ar fi placut sa fie balerina, profesoara de matematica sau arheolog.
Cristina Foarfa
Pasiunea Cristinei pentru pisici s-a intalnit cu cea pentru literatura in Dada, "cea care nu o lasa pe Pisi aka Cristina sa doarma noaptea, asa ca dimineata vine somnoroasa la birou".
E foarte fericita ca a participat la romanul colectiv Rubik si ca a baut multe beri literare in facultate. Iubeste Bucurestiul pentru ca e viu, dar nu neaga ca i-ar placea la nebunie sa scrie la Metropotam de Londra.
Ar calatori non stop, asa ca se intampla sa rezerve bilete de avion prietenilor inainte ca ei sa se dezmeticeasca si sa zica da... nu.. poate? Pierde timpul, se entuziasmeaza repede, ii trece repede si se plictiseste si mai repede (mai putin de Vonnegut, Andrei Codrescu sau Witold Gombrowicz).
Gina Zgubea
Cand vrei sa stii de unde sa-ti iei vreun lucrusor haios, Gina e persoana cu care trebuie vorbit. Stie tot si despre toate. E ca un spiridus mic, mic, cu o geanta mare, pe care-l gasesti cotrobaind prin magazine, la concerte, in cluburi, cu un cocktail in fata pe terasa sau la evenimente culturale alternative.
E cea mai descurcareata din redactie (daca cineva nu vrea sa vorbeasca, Gina are metodele ei) si stie cum sa intre pe sub pielea cuiva. Si tot negociaza cu Cristina de cativa ani cum sa evite ciocnirile de snowboard pe partie.
Diana Petrescu
Diana e o fata moderna, o fata a noului mileniu. Un spirit new age cu mentalitate old school. Are un outlook pozitiv si asculta rock alternativ. Proactiva, reactiva, hyperactiva si din cand in cand radioactiva. Sta pe Youtube, o arde pe Facebook, se da pe Twitter dar adevarul ramane dincolo de ea. Foloseste GPRS, DC++, FTP, bluetooth, wireless si are GPS (great personal style)... deci LOL. Cauta majoreta ca sa salveze lumea. Nu are incredere in oameni imbracati in negru. Se duce doar la intalniri de gradul trei.
Si orice asemanare cu sketchurile lui George Carlin este pur intamplatoare.
PS: Forta fie cu noi.
Sever
Sever este un mutant. Desi fabricat in laboratoarele Bucurestiului, are jumatate de inima aici si juma' in Ardeal/Erdely/Siebenburgen. Creierul il are parcelat in mii de segmente, continand expozitii, muzici world, muzee, limbi rare, fotografie, stradute, animatie, biserici si sinagogi... si lista continua.
Ii place in presa si cel mai mult in New Media, iar din cand in cand mai pune ceva si pe blogul unui anume Olahus. Gurile rele spun ca noaptea, la lumina intunericului, Sever se duce intr-o cabina telefonica si se transforma in amintitul personaj. Gurile bune nu comenteaza.
Iulia
Fata de marinar, Iulia si-a petrecut copilaria mai mult pe la mare, printre scoici si tantari mutanti, asa ca oriunde e apa e bine. A crescut intr-un liceu mai mult englez decat roman, avandu-i profesori pe Dickens, Melville, Joyce, drept urmare 4 ani englezesti si-au pus amprenta pe stilul si educatia sa. Tot in timpul liceului l-a indragit pe batranul Beerstien si a inceput sa cocheteze cu jurnalismul. Altfel, bucuresteanca sportiva in tinerete, avea pretentii de mare tenismena si visa sa lucreze la Politia Animalelor, ultima parte inca nutreste undeva acolo. Ii plac sporturile extreme si e pregatita oricand sa incerce ceva nou, chiar daca zice mereu "mi-e frica!" , ea tot se arunca. Isi cheltuieste toti banii pe drumuri si excursii...grea viata!
Dincolo de viata in scris de la metropotam, Iulia face fotografii asa cat se pricepe, e inca rookie in domeniul asta, citeste carti despre Bucuresti si face muvi marathons.
Ioana
Cand era mica, Ioanei ii placea fizica. Din pacate (sau din fericire) nu se prea pricepea la ea, dovada fiind rezultatele sub forma de mase negative care ii tot ieseau din calcule. Asa ca s-a reorientat catre ceva aflat in imediata vecinatate: o facultate de comunicare. Acolo a invatat ca, desi nu stie sa rezolve problemele, nu se prinde nimeni daca stie sa vorbeasca frumos despre ele.
In rest, Ioana scrie, citeste mormane de SF-uri obscure si, ocazional, canta la bass sau face poze. Ca doar e nascuta de solstitiul de vara si trebuie sa umple ziua aia lunga cu ceva.
IoanaS
Ioana si-a inventat o porecla acum vreo 10 ani si a prins atat de bine incat aproape nu ii mai spune nimeni pe numele real. Asa ca Jen e experta in cititul in autobuz, scrie dar nu vrea sa fie jurnalista si duce o existenta paralela si foarte placuta de redactor de carte, ceea ce ii permite sa nu fie vreodata treaza inainte de ora 9. Orice tentativa de a pune bani la ciorap e destinata esecului pentru ca de fiecare data apare o noua ocazie de a calatori, iar un oras frumos sau niste oameni interesanti sunt totdeauna mai bune decat o masina de spalat noua.
Cand nu redacteaza sau nu scrie pe metropotam, Jen citeste si ocazional isi impartaseste parerile cu altii pe CititorSF.ro.
Ana
Ana nu este printesa. De ce zice ea asta?
Pentru ca printesele nu rad cu gura pana la urechi, vorbesc in timp ce mananca, tipa, arata cu degetul, gesticuleaza mult si barfesc :)
Ea a realizat statutul ei de nonprintesa, in momentul in care a luat nastere copilul ei virtual - blogul.
In rest, Ana spera sa schimbe lumea (prin scris) intr-o buna zi, sau cel putin 1% din ea. Va rog sa-i urati succes, pentru ca ea chiar crede asta...
Mihaela
Mihaela a fost mosita de trei cucoane fine: Beth Gibbons, Virginia Woolf si Sylvia Plath. Cu toate astea, socoteala de-acasa nu s-a potrivit cu cea din targ si-atunci ea a iesit imbibata de sarcasm si cu o spranceana vesnic ridicata. Viata a luat-o pe un cu totul alt drum cand a intrat intr-un salon de frumusete si s-a facut roscata. De atunci, Mihaela: