Film: Scapat de sub control (The Edge of Darkness)
Mel Gibson revine pe marele ecran dupa o pauza de cativa ani in rolul unui politist (Thomas Craven) ce flirteaza cu pensionarea si incearca sa reinnoade relatia cu fiica sa. Insa dupa nici cinci minute toata aceasta perspectiva este spulberata (parca prea repede) cand un mascat isi descarca ambele tevi ale pustii in fiica lui Craven, care-i moare in brate chiar pe scarile casei.
Scapat de sub control (The Edge of Darkness) se numeste filmul care-l readuce pe Mel Gibson in rolul tatalui razbunator si tot mai pornit sa afle adevarul despre moartea fiicei sale si sa-i stearga de pe fata pamantului pe cei responsabili. Filmul este adaptat dupa o mini-serie TV cu acelasi titlu difuzata prin anii '80 in Marea Britanie, lucru care se vede, pentru ca peste anumite episoade se trece prea in graba (si se simte); se simte si in povestea super incalcita si haotic spusa, probabil datorita faptului ca avem 6 episoade compactate intr-unul singur - prea multe fire care se innoada cam fortat la sfarsit.
Filmul te castiga de la bun inceput, e practic imposibil sa nu empatizezi cu furia si durerea pe care o simte Craven si sa nu vrei sa-i vezi pe toti cei vinovati pedepsiti si mai ales sa afli de ce anume sunt ei vinovati (intervine puternic motivul corporatiei evil), dar te pierde si te plictiseste pe parcurs. Actorii din rolurile secundare sunt penibili: prietenul fiicei lui Craven joaca ca intr-o telenovela, la fel si o prietena de-a fetei, care-i ofera lui Craven cateva informatii pretioase; Jay O. Sanders in rolul unui coleg grijuliu de-al lui Craven isi bate pur si simplu joc de film; Ray Winstone este acceptabil, dar are un rol greu de inteles, la fel de greu de inteles fiind si dialogurile fortate dintre el si Gibson.
Practic, singurele momente bune din film sunt cele in care Gibson intra in kick ass mode si sterge pe jos cu baietii rai, dar din pacate momentele aceastea sunt prea putine. La nivelul dialogului nimic nu se leaga, iar povestea, chiar daca avea un potential imens, este atat de prost slefuita incat te zgarie pe creier.
Initial Craven crede ca el fusese tinta atentatului, insa acest lucru nu sta prea mult in picioare si nu convinge. Craven incepe o investigatie pe cont propriu si ajunge sa descopere ca viata fiicei sale era mai complicata decat credea el si ca in spatele jobului ei de cercetator stiintific se ascund o serie de conspiratii corporatiste si guvernamentale cu miros nuclear (care, intre noi fie spus, poate era ceva nou in anii '80, dar de atunci subiectul corporatiei malefice a fost fumat in prea multe filme).
Craven ajunge la concluzia ca pentru a descoperi adevarul trebuie sa sape mai mult in jurul corporatiei Northmoor, la care lucrase fiica sa si care are tot felul de "afaceri nucleare" cu statul. Iar pe parcursul acestor sapaturi oscileaza intre action mode si investigatie, desi uneori devine neclar de unde are unele informatii. Ca sa acopere unele dintre aceste enigme in peisaj apare si agentul Darius Jedburgh (Ray Winstone), cu o misiune atat de secreta incat nici la sfarsit nu-ti dai seama ce anume presupune. Jedburgh si Craven isi poarta un respect reciproc si, desi discutiile lor par fara noima, reusesc sa comunice la un alt nivel si sa se ajute unul pe altul.
Sfarsitul il puteti banui, dar Scapat de sub control nu e genul de film la care sa astepti cu nerabdare finalul (decat in cazul in care chiar te plictisesti), ci la care urmaresti procesul - si, daca n-ar fi fost scaparile scenaristice amintite, urmarirea ar fi fost mai placuta.
Click aici pentru a vedea unde ruleaza Scapat de sub control (The Edge of Darkness)
Scapat de sub control (The Edge of Darkness) se numeste filmul care-l readuce pe Mel Gibson in rolul tatalui razbunator si tot mai pornit sa afle adevarul despre moartea fiicei sale si sa-i stearga de pe fata pamantului pe cei responsabili. Filmul este adaptat dupa o mini-serie TV cu acelasi titlu difuzata prin anii '80 in Marea Britanie, lucru care se vede, pentru ca peste anumite episoade se trece prea in graba (si se simte); se simte si in povestea super incalcita si haotic spusa, probabil datorita faptului ca avem 6 episoade compactate intr-unul singur - prea multe fire care se innoada cam fortat la sfarsit.
Filmul te castiga de la bun inceput, e practic imposibil sa nu empatizezi cu furia si durerea pe care o simte Craven si sa nu vrei sa-i vezi pe toti cei vinovati pedepsiti si mai ales sa afli de ce anume sunt ei vinovati (intervine puternic motivul corporatiei evil), dar te pierde si te plictiseste pe parcurs. Actorii din rolurile secundare sunt penibili: prietenul fiicei lui Craven joaca ca intr-o telenovela, la fel si o prietena de-a fetei, care-i ofera lui Craven cateva informatii pretioase; Jay O. Sanders in rolul unui coleg grijuliu de-al lui Craven isi bate pur si simplu joc de film; Ray Winstone este acceptabil, dar are un rol greu de inteles, la fel de greu de inteles fiind si dialogurile fortate dintre el si Gibson.
Practic, singurele momente bune din film sunt cele in care Gibson intra in kick ass mode si sterge pe jos cu baietii rai, dar din pacate momentele aceastea sunt prea putine. La nivelul dialogului nimic nu se leaga, iar povestea, chiar daca avea un potential imens, este atat de prost slefuita incat te zgarie pe creier.
Initial Craven crede ca el fusese tinta atentatului, insa acest lucru nu sta prea mult in picioare si nu convinge. Craven incepe o investigatie pe cont propriu si ajunge sa descopere ca viata fiicei sale era mai complicata decat credea el si ca in spatele jobului ei de cercetator stiintific se ascund o serie de conspiratii corporatiste si guvernamentale cu miros nuclear (care, intre noi fie spus, poate era ceva nou in anii '80, dar de atunci subiectul corporatiei malefice a fost fumat in prea multe filme).
Craven ajunge la concluzia ca pentru a descoperi adevarul trebuie sa sape mai mult in jurul corporatiei Northmoor, la care lucrase fiica sa si care are tot felul de "afaceri nucleare" cu statul. Iar pe parcursul acestor sapaturi oscileaza intre action mode si investigatie, desi uneori devine neclar de unde are unele informatii. Ca sa acopere unele dintre aceste enigme in peisaj apare si agentul Darius Jedburgh (Ray Winstone), cu o misiune atat de secreta incat nici la sfarsit nu-ti dai seama ce anume presupune. Jedburgh si Craven isi poarta un respect reciproc si, desi discutiile lor par fara noima, reusesc sa comunice la un alt nivel si sa se ajute unul pe altul.
Sfarsitul il puteti banui, dar Scapat de sub control nu e genul de film la care sa astepti cu nerabdare finalul (decat in cazul in care chiar te plictisesti), ci la care urmaresti procesul - si, daca n-ar fi fost scaparile scenaristice amintite, urmarirea ar fi fost mai placuta.
Click aici pentru a vedea unde ruleaza Scapat de sub control (The Edge of Darkness)
© Copyright Metropotam 2006-2010.
Tu ce parere ai?