Film: Terminator Salvation
He's back. Robotul ucigas cu ochisori rosii adica, nu Arnold pentru ca Arnold s-a facut mare acum. E guvernator si nu mai poate sa spele pe jos cu saracii homo inferior. Dar serios ca Terminator Salvation nu are nevoie de el. Este un film de vara, cu multa actiune, multi roboti de toate marimile dar povestea are cateva hibe, insa nimic atat de mult incat sa-ti strice distractia.
Vreau sa spun de la inceput ca Terminatorul 2 a fost filmul copilariei mele. T3 mi s-a parut un film infect salvat de un final decent. Sarah Connor Chronicles a fost un serial prea complicat pentru premiza simpla de la care pornea. A nu se intelege ca nu mi-a placut, doar ca pot sa pricep de ce a fost anulat. Deci te asigur ca inainte sa vad acest film T4 despre care am auzit multe lucruri, eram destul de sucarita ca a ajuns sa fie facut. Si desi nu am fost impresionata, marturisesc ca m-a distrat.
Cea mai mare problema a lui Terminator Salvation in materie de poveste este ca nu se poate hotari care este personajul sau principal. Suntem in anul 2018 si John Connor (Christian Bale) este unul dintre liderii rezistentei umane. A avut loc Ziua Judecatii si rasa umana este pe cale de disparitie din cauza masinatiunilor robotilor (hehe... masinatiuni, get it?).
Deci pe de o parte John Connor este in cautarea lui Kyle Reese (Anton Yelchin) pentru ca stie ca va trebui sa-l trimita inapoi in trecut intr-o buna zi ca sa-i apere mama. Pe de alta parte in 2018 se trezeste Marcus Wright (Sam Worthington), care inainte de Ziua Judecatii si-a donat corpul companiei Cyberdine pentru a fi suspus experimentelor dupa moartea sa. Astfel Marcus se trezeste intr-un corp nou nout de cyborg in anul 2018, fara sa-si afle adevarata sa natura decat pe la jumatatea filmului.
Marcus se intalneste cu adolescentul Kyle Reese si formeaza o ciudata legatura paternala cu el care mi-ar fi placut sa fi fost explorata mai in detaliu, dar atunci intervine John Connor si propriile probleme psihologice care trebuie scoase in evidenta. Nu ma intelege gresit, si Marcus si John sunt personaje interesante dar parca pe nici unul nu ajungi sa-l cunosti cum trebuie.
Ce mi-a placut cel mai mult la film este ca a reusit sa contureze o atmosfera de razboi. Da, intr-adevar. Ori oamenii, ori robotii. Se urasc, se lupta, important e sa supravietuiesti si important e sa-l casapesti pe celalalt. Iar confruntarile dintre aceste doua forte sunt bine gandite si realizate. Cu exceptia bataii de final dintre John Connor si un T-800 care mi s-a parut cam prea lunga si prea similara cu ce s-a facut in trecut in filmele Terminator. Coloana sonora este compusa de Danny Elfman dar sincera sa fiu, este cam plictisitoare, poate chiar prea generica. Coloana sonora a filmelor Terminatorul este una dintre cele mai memorabile compuse vreodata, dar nu o simti si aici.
Du-te cu incredere la Terminator Salvation. Desi putea sa fie un film mult mai bun daca regizorul McG ar fi riscat mai mult, filmul care a ajuns sa fie este destul de distractiv.
Click aici sa vezi unde ruleaza Terminator: Salvation
Vreau sa spun de la inceput ca Terminatorul 2 a fost filmul copilariei mele. T3 mi s-a parut un film infect salvat de un final decent. Sarah Connor Chronicles a fost un serial prea complicat pentru premiza simpla de la care pornea. A nu se intelege ca nu mi-a placut, doar ca pot sa pricep de ce a fost anulat. Deci te asigur ca inainte sa vad acest film T4 despre care am auzit multe lucruri, eram destul de sucarita ca a ajuns sa fie facut. Si desi nu am fost impresionata, marturisesc ca m-a distrat.
Cea mai mare problema a lui Terminator Salvation in materie de poveste este ca nu se poate hotari care este personajul sau principal. Suntem in anul 2018 si John Connor (Christian Bale) este unul dintre liderii rezistentei umane. A avut loc Ziua Judecatii si rasa umana este pe cale de disparitie din cauza masinatiunilor robotilor (hehe... masinatiuni, get it?).
Deci pe de o parte John Connor este in cautarea lui Kyle Reese (Anton Yelchin) pentru ca stie ca va trebui sa-l trimita inapoi in trecut intr-o buna zi ca sa-i apere mama. Pe de alta parte in 2018 se trezeste Marcus Wright (Sam Worthington), care inainte de Ziua Judecatii si-a donat corpul companiei Cyberdine pentru a fi suspus experimentelor dupa moartea sa. Astfel Marcus se trezeste intr-un corp nou nout de cyborg in anul 2018, fara sa-si afle adevarata sa natura decat pe la jumatatea filmului.
Marcus se intalneste cu adolescentul Kyle Reese si formeaza o ciudata legatura paternala cu el care mi-ar fi placut sa fi fost explorata mai in detaliu, dar atunci intervine John Connor si propriile probleme psihologice care trebuie scoase in evidenta. Nu ma intelege gresit, si Marcus si John sunt personaje interesante dar parca pe nici unul nu ajungi sa-l cunosti cum trebuie.
Ce mi-a placut cel mai mult la film este ca a reusit sa contureze o atmosfera de razboi. Da, intr-adevar. Ori oamenii, ori robotii. Se urasc, se lupta, important e sa supravietuiesti si important e sa-l casapesti pe celalalt. Iar confruntarile dintre aceste doua forte sunt bine gandite si realizate. Cu exceptia bataii de final dintre John Connor si un T-800 care mi s-a parut cam prea lunga si prea similara cu ce s-a facut in trecut in filmele Terminator. Coloana sonora este compusa de Danny Elfman dar sincera sa fiu, este cam plictisitoare, poate chiar prea generica. Coloana sonora a filmelor Terminatorul este una dintre cele mai memorabile compuse vreodata, dar nu o simti si aici.
Du-te cu incredere la Terminator Salvation. Desi putea sa fie un film mult mai bun daca regizorul McG ar fi riscat mai mult, filmul care a ajuns sa fie este destul de distractiv.
Click aici sa vezi unde ruleaza Terminator: Salvation
© Copyright Metropotam 2006-2010.
Tu ce parere ai?