Cinemateca: Kim Ki-Duk si arta filmului semi-abstract
Cand eram pictor nu faceam niciodata peisaje, doar portrete. Cred ca natura e mai frumoasa in realitate decat pe panza. Acum pictez pe film.
Kim Ki-Duk este poate cel mai controversat regizor coreean contemporan, atat prin filmele sale de arta, pe care a ales sa nu le mai lanseze in patria muma, cat si prin afirmatiile nonconformiste si -putin spus- critice despre clasicii filmului coreean si despre societatea din Coreea de Sud.
Kim Ki-Duk in Spring, Summer, Fall, Winter... and Spring
L-as numi reinventatorul filmului mut de arta, dar notiunea ar aduce un bagaj de prejudecati pe care filmele lui nu le suporta.
Educat sub standardele asteptate de la un regizor modern de film, Ki-Duk a studiat cativa ani agricultura, la care a renuntat, ducandu-si existenta ca muncitor. Studiile de film si le-a facut la Paris, cand avea deja peste 30 de ani, unde castiga bani vanzandu-si pe strada picturile. Tot la Paris a intrat pentru prima oara intr-un cinematograf. (sursa bio)
Mi-am dat seama ca am probleme majore de sanatate mentala si ca nu sunt potrivit pentru viata din Coreea; [...] ca sunt un monstru in societatea coreeana, hranindu-se pe un sentiment de inferioritate
A ales deci sa nu isi mai "exporte" filmele si acasa, mai ales dupa succesul pe care filmele sale l-au avut in vest:
- Ursul de Argint la Berlinala pentru Samaria,
- Corbul de aur la Bruxelles pentru Insula,
- diverse premii la Karlovy Vary pentru The Coast Guard,
- distinctii la Locarno pentru Spring, Summer, Fall, Winter... and Spring,
- filmul anului la San Francisco si premii la Venetia pentru 3-Iron, samd
Filmele mele sunt deplorabile pentru ca au dezvelit partile intime pe care toata lumea vrea sa le ascunda; [...] mi-e rusine si regret ca mi-am pierdut vremea facand filme fara sa inteleg punctul de vedere al celor care evita sa se cace desi au mancat bine.
Ce spun filmele lui KKD ca sa il faca o oaie atat de neagra in cercurile traditionaliste si atat de apreciat in zona filmelor de arta? Desi a le atasa cuvinte inseamna a le lipsi de usuratatea abstractului si a metaforei, filmele lui vorbesc despre:
3-Iron (Bin-jip) - unul din cele mai bune filme ale lui KKD, o poveste de dragoste in tacere despre prezente si absente, un "exercitiu de invizibilitate" in doi, in trei, intre oameni, despre spatiul intim si lumea reala, despre viata de cuc a vagabondajului sentimental.
Spring, Summer, Fall, Winter... and Spring - un film foarte spiritual, de o finete a trairilor si o frumusete a decorului natural exceptionale. Intrebari si indoieli despre scopurile si sensul vietii, despre drumurile scrise si datorii deschise pe nota de plata a universului.
Samaria, The Isle, The Bow, The Birdcage Inn (Blue Gate), Bad Guy, desi cu subiecte diferite, se tes pe tema pretext a prostituatelor sau a femeii vazute ca obiect de schimb si de placere.
Mai departe insa de subiectul aparent, ceea ce Kim Ki-Duk vrea sa arate, asa cum spune intr-un interviu, este felul in care "conflictul dintre o femeie si un barbat este energia care pune lumea in miscare", luand in considerare si elementele culturale ale Asiei, atat de diferite de Europa.
Din punct de vedere cinematografic si imagistic, valoarea lor sta in impletirea elementelor grotesti sau de o violenta ofensiv de sincera cu poezia imaginii si cu intrebarile cu care te lasa sfarsitul.
Samaria - cel mai puternic dintre ele, despre doua minore care organizeaza un mic bordel ambulant, o poveste grotesca si plina de imagini freudiene, terminata dramatic si metaforic.
Insula (Seom)- un film despre (in)accesibilitatea femeii, greu de asimilat, sarac in cuvinte dar plin de metafore violente vizual, implicand carlige de pescuit si parti genitale, plus o suma de animalute jupuite (din cauza carora au sarit in sus si activistii pro-drepturile animalelor, acuzatii la care KKD a raspuns:
Am gatit si am mancat toti pestii folositi in film, exprimandu-ne astfel aprecierea fata de ei. In filmele mele am multe acte de cruzime fata de animale. Voi avea o constiinta incarcata tot restul vietii.)
The Bow (Hwal) - un alt film puternic metaforic, tot in cadru acvatic, despre un pescar batran si o fata, despre devotament si iubire, despre divinatie, credinta si iubire dupa moarte. Daca suna patetic, este pentru ca nu e usor sa transpui in cuvinte un film prin excelenta pictural.
Birdcage Inn - unul din filmele mai slabe, ceva mai vechi (1998), despre un bordel cu o singura prostituata, despre legaturile create intre femei si prefigurand actul sacrificial din Samaria.
Bad Guy - unul din filmele care i-a adus recunoastere internationala mai mare, dar si oprobriul public si dispretul femeilor care au strambat din nas la aceste faux-pas-uri flagrante ale unei relatii corecte si moderne dintre un barbat si o femeie.
Lectura suplimentara:
- interviu in Sense of cinema
- interviu in DVD Talk
- Trilogiile lui Kim Ki-Duk
- interviu in Groucho Reviews
- The strange case of director KKD
Kim Ki-Duk este poate cel mai controversat regizor coreean contemporan, atat prin filmele sale de arta, pe care a ales sa nu le mai lanseze in patria muma, cat si prin afirmatiile nonconformiste si -putin spus- critice despre clasicii filmului coreean si despre societatea din Coreea de Sud.
Kim Ki-Duk in Spring, Summer, Fall, Winter... and Spring
L-as numi reinventatorul filmului mut de arta, dar notiunea ar aduce un bagaj de prejudecati pe care filmele lui nu le suporta.
Educat sub standardele asteptate de la un regizor modern de film, Ki-Duk a studiat cativa ani agricultura, la care a renuntat, ducandu-si existenta ca muncitor. Studiile de film si le-a facut la Paris, cand avea deja peste 30 de ani, unde castiga bani vanzandu-si pe strada picturile. Tot la Paris a intrat pentru prima oara intr-un cinematograf. (sursa bio)
Mi-am dat seama ca am probleme majore de sanatate mentala si ca nu sunt potrivit pentru viata din Coreea; [...] ca sunt un monstru in societatea coreeana, hranindu-se pe un sentiment de inferioritate
A ales deci sa nu isi mai "exporte" filmele si acasa, mai ales dupa succesul pe care filmele sale l-au avut in vest:
- Ursul de Argint la Berlinala pentru Samaria,
- Corbul de aur la Bruxelles pentru Insula,
- diverse premii la Karlovy Vary pentru The Coast Guard,
- distinctii la Locarno pentru Spring, Summer, Fall, Winter... and Spring,
- filmul anului la San Francisco si premii la Venetia pentru 3-Iron, samd
Filmele mele sunt deplorabile pentru ca au dezvelit partile intime pe care toata lumea vrea sa le ascunda; [...] mi-e rusine si regret ca mi-am pierdut vremea facand filme fara sa inteleg punctul de vedere al celor care evita sa se cace desi au mancat bine.
Ce spun filmele lui KKD ca sa il faca o oaie atat de neagra in cercurile traditionaliste si atat de apreciat in zona filmelor de arta? Desi a le atasa cuvinte inseamna a le lipsi de usuratatea abstractului si a metaforei, filmele lui vorbesc despre:
Dragoste si spiritualitate in tacere
3-Iron (Bin-jip) - unul din cele mai bune filme ale lui KKD, o poveste de dragoste in tacere despre prezente si absente, un "exercitiu de invizibilitate" in doi, in trei, intre oameni, despre spatiul intim si lumea reala, despre viata de cuc a vagabondajului sentimental.
Spring, Summer, Fall, Winter... and Spring - un film foarte spiritual, de o finete a trairilor si o frumusete a decorului natural exceptionale. Intrebari si indoieli despre scopurile si sensul vietii, despre drumurile scrise si datorii deschise pe nota de plata a universului.
Femeia ca prostituata sau obiect
Samaria, The Isle, The Bow, The Birdcage Inn (Blue Gate), Bad Guy, desi cu subiecte diferite, se tes pe tema pretext a prostituatelor sau a femeii vazute ca obiect de schimb si de placere.
Mai departe insa de subiectul aparent, ceea ce Kim Ki-Duk vrea sa arate, asa cum spune intr-un interviu, este felul in care "conflictul dintre o femeie si un barbat este energia care pune lumea in miscare", luand in considerare si elementele culturale ale Asiei, atat de diferite de Europa.
Din punct de vedere cinematografic si imagistic, valoarea lor sta in impletirea elementelor grotesti sau de o violenta ofensiv de sincera cu poezia imaginii si cu intrebarile cu care te lasa sfarsitul.
Samaria - cel mai puternic dintre ele, despre doua minore care organizeaza un mic bordel ambulant, o poveste grotesca si plina de imagini freudiene, terminata dramatic si metaforic.
Insula (Seom)- un film despre (in)accesibilitatea femeii, greu de asimilat, sarac in cuvinte dar plin de metafore violente vizual, implicand carlige de pescuit si parti genitale, plus o suma de animalute jupuite (din cauza carora au sarit in sus si activistii pro-drepturile animalelor, acuzatii la care KKD a raspuns:
Am gatit si am mancat toti pestii folositi in film, exprimandu-ne astfel aprecierea fata de ei. In filmele mele am multe acte de cruzime fata de animale. Voi avea o constiinta incarcata tot restul vietii.)
The Bow (Hwal) - un alt film puternic metaforic, tot in cadru acvatic, despre un pescar batran si o fata, despre devotament si iubire, despre divinatie, credinta si iubire dupa moarte. Daca suna patetic, este pentru ca nu e usor sa transpui in cuvinte un film prin excelenta pictural.
Birdcage Inn - unul din filmele mai slabe, ceva mai vechi (1998), despre un bordel cu o singura prostituata, despre legaturile create intre femei si prefigurand actul sacrificial din Samaria.
Bad Guy - unul din filmele care i-a adus recunoastere internationala mai mare, dar si oprobriul public si dispretul femeilor care au strambat din nas la aceste faux-pas-uri flagrante ale unei relatii corecte si moderne dintre un barbat si o femeie.
Lectura suplimentara:
- interviu in Sense of cinema
- interviu in DVD Talk
- Trilogiile lui Kim Ki-Duk
- interviu in Groucho Reviews
- The strange case of director KKD
© Copyright Metropotam 2006-2010.
#1. KKD
acest omulet este un geniu. am vazut Bib-Jip , SSFW..S, si The Bow. sunt absolut fantastice, nu se pot descrie in cuvinte. sunt unele dintre cele mai bune filme pe care le-am vazut. SSFW fiind un orgasm vizual. urmeaza sa vad si restul. felicitari pt articol.
#2. da..
prima data am vazut time si nu stiam ca e de el..foarte bun la fel ca si insula si bin jip la care nu poti sa ramai indiferent
#3. 3-iron...
recent am vazut Bin-jip...Filmul surprinde la fiecare pas, e genial, si raspunde dorintei ascunse a fiecaruia din noi de arunca o privire intr-o casa straina...E un joc de-a fantoma in acest film, a unui duh masculin ce aduce imprevizibilul tacut in viata omului...