Film: Boogie

Intalnirea cu doi fosti colegi de liceu ii amintesc lui Bogdan, sot, tata si patron de firma de mobila, de Boogie. Boogie se ascunsese la aparitia responsabilitatilor, a omului mare mereu ocupat, cu un copil de patru ani si cu altul pe cale sa se nasca, a vacantelor la mare in familie, a problemelor cu clientii sau al telefoanelor la care nu se raspunde pentru ca numarul e necunoscut.

De reaparitia efemera a lui Boogie sunt vinovati Iordache si Penescu, cei doi colegi de liceu cu care Bogdan se intalneste la Neptun, de 1 mai. Bogdan, barbatul matur si responsabil, redevine Boogie (porecla lui din liceu), pustiul nepasator, fericit si impulsiv. Sau, cel putin, vrea sa redevina.

Boogie e un film extrem de trist desi este si extrem de amuzant. O poveste a maturizarii care s-a insinuat subtil, fara ca nimeni sa-si dea seama, o poveste a micilor drame dintr-o relatie si o poveste a unei prietenii careia i-a trecut timpul.

Bogdan se trezeste in mijlocul unui moment de middle age crisis, nici atat de grava incat sa renunte la tot, nici atat de neimportanta incat sa ignore total impulsurile lui Boogie, ale adolescentului din el.

Bogdan se trezeste prins intre viata sa conventionala, linistita in siguranta ei, si amintirea unei tinereti de care a uitat ca a trecut. Cu Smaranda, sotia lui, are o relatie ce pare normala, conventionala, intre doi oameni de 30 de ani, care traiesc o dragoste linistita, domestica, frumoasa in felul ei. Micile drame se rezolva pasnic, fara scantei, reprosurile si frustrarile devin acceptare, contradictiile ajung la un numitor comun.

Impreuna cu cei doi prieteni pe care nu i-a vazut de trei ani, Boogie vrea sa traiasca o noapte de golaneala ca pe vremuri, pentru a-si demonstra poate ca nimic nu s-a schimbat in mod esential. De fapt, s-a schimbat, prietenii lui s-au schimbat, el s-a schimbat si lumea din jurul lor s-a schimbat. Nu mai e copilaria lor traita intr-un decor comunist sau imediat post-decembrist, reperele lor, chiar si cele concrete (un bowling, un club unde mergeau), au disparut, toti incep sa faca mai multe sau mai putine compromisuri.

Noaptea de golaneala intre baieti e ultima zvacnire a lui Boogie. Bogdan isi accepta cumva resemnat maturizarea si viata si isi da seama ca... pana la urma asta e cursul lucrurilor pentru el. Escapada lor nu e decat o incercare induiosatoare de a aduce timpul inapoi, pentru ca fiecare, in felul lui, sa mearga apoi mai departe. In final, cercul se inchide, Smaranda scapa de imaginea de nevasta care bombane, Bogdan se intoarce si copilul se joaca.

Sunt multe chei in care poate fi vazut filmul. Una e aceea a barbatului inca tanar care isi da seama ca s-a maturizat, alta a cuplului stabil, alta a tineretii care trece de la comunism la capitalism, alta a compromisurilor necesare, alta a disperarii mocnite.

Pana la urma, Boogie este un film al banalului, care nu vrea sa demonstreze nimic (si e bine ca e asa!), al efemerului personal si minor, dar e o oglinda trista pentru cei care nu au invatat sa se impace cu un Boogie personal.

Boogie pare o bucata rupta de realitate, ca si cand Radu Muntean si-ar fi luat o camera video pe umar si ar fi urmarit o zi din viata unor oameni reali. Dialogurile, mai ales cele dintre baieti, nu au nimic fals in ele, sunt autentice iar jocul actorilor este de o naturalete incredibila (cel mai mult mi-au placut Dragos Bucur - Boogie si Adrian Vancica - Iordache).

Si, ca un refren obsedant al filmului:

Asta seara nimeni sa nu doarma, pan` la ziua toti sa ne distram,
Ospatarii in pahar sa toarne, si cu lautarii sa cantam!
Si asta seara in dans ne strange-n brate, o fata frumoasa in pacat,
Seara asta le rugam pe soate, sa se faca ca n-au observat!

Regia: Radu Muntean

In rolurile principale: Dragos Bucur, Anamaria Marinca, Mimi Branescu, Adrian Vancica

Scenariul: Radu Muntean, Razvan Radulescu, Alexandru Baciu


Boogie in cinematografe
Website