Muzica: Nine Inch Nails - Ghosts I-IV
Trent Reznor nu e la prima sa incercare in domeniul distributiei online de muzica, cu mai bine de jumatate de an inainte ca Radiohead sa lanseze spre download In Rainbows Nine Inch Nails scotand pe piata albumul Year Zero, insotit de o imensa masinarie de marketing (cuprinzand, intre altele, un joc) ce includea downloadul gratuit a mai multor piese in format multitrack, spre remixare de catre fani, ca si streamingul integral al materialului pe MySpace-ul trupei.
Cu noul sau album, Ghosts I-IV, Reznor duce ceea ce au inceput Radiohead cu un pas mai departe, oferind nu mai putin de cinci variante in care albumul poate fi cumparat, de la download gratis (doar primele 9 din cele 36 de trackuri) si download platit (5$ pt intregul album, mp3 la 320kbps) pana la o versiunea 'ultra-deluxe' in editie limitata de 2500 de exemplare (deja epuizata), care ofera, in schimbul a 300$, albumul in format CD si vinil, plus o groaza de print-uri aditionale, insotite de autografe din partea trupei. In mod remarcabil, despre Ghosts nu s-a auzit nimic pana cu doar doua saptamani inainte de lansare, cand Reznor a postat pe nin.com cripticul anunt "2 weeks".
Ghosts I-IV nu e neobisnuit doar prin gaselnitele de marketing ce-l inconjoara: este un album instrumental de aproape 2 ore lungime si 36 de trackuri si are mai multe in comun cu muzica ambientala sau minimalista decat cu industrialul al carui pionier este Trent Reznor. Fanii care se asteptau la noi piese gen Head Like A Hole pe care sa se isterizeze vor avea o crunta dezamagire.
Nine Inch Nails, ca trupa, a avut intotdeauna o identitate incerta in afara perioadelor de turnee, singura constanta adevarata fiind insusi Reznor, insa pentru Ghosts a incetat practic sa existe: tobele sunt programate, instrumentele principale sunt pianul, sintetizatorul si chitara, vocile - cu desavarsire absente. Inconjurat de colaboratori de prima mana (nimeni altul decat Adrian Belew, membru King Crimson, contribuie cu parti de chitara pe aproape jumatate din album), Reznor a creat un mastodont in patru parti, un amestec de ambiental, IDM, industrial si minimalism, care functioneaza mai mult ca o serie de tablouri decat ca un album conventional.
Piesele melodice, calme cu care incepe albumul (segmentul Ghosts I) trimit la colaborarile ambientale ale lui Harold Budd si Brian Eno: un pian lent, eteric si un synth abia mascat creeaza imagini mentale linistite dar cu o tensiune subinteleasa, imediat sub suprafata - un fel de calm amenintator, ca inaintea unei furtuni. In alta parte, ritmuri complexe de tobe contorsionate de efecte duc cu gandul la un Aphex Twin sau Autechre dansabili pentru fiintele umane, iar peisajul pana acum calm se schimba, capatand nuantele metalice si miscatoare ale unei zone industriale.
Chitarile distorsionate si manipulate in toate felurile imaginabile (o specialitate a lui Belew) sunt insa sarea si piperul albumului, explodand disonant intr-o mare de electricitate, prelingandu-se purtate de ritmul tobelor asemeni unor jeturi de gaze toxice sau, in rare ocazii, linistindu-se pana la o soapta. Tabloul sonor e intregit de violoncel, xilofon, marimba si cam orice alt instrument poate fi gasit intr-un mare studio din L.A., insa rezultatul nu e niciodata haotic sau prea incarcat, iar Reznor stapaneste cu mana de fier fiecare dintre cele 36 de schite ale albumului.
Ghosts este, desigur, un album de stare, si va avea nevoie de un mediu favorabil pentru a-si face efectul: in nici un caz nu este ceva de ascultat pe castile de la iPod. Lungimea sa initial descurajanta este insa pe deplin justificata, pentru a permite imaginilor pe care muzica le sugereaza sa-si faca loc in mintea ascultatorului - iar metafora vizuala nu este intamplatoare, Reznor insusi declarand ca si-a gandit albumul ca o serie de tablouri cu teme inrudite. Poate ca acest gen de pictura tonala nu mai e demult originala, insa executia in acelasi timp interesanta si ireprosabila face din Ghosts I-IV o bunatate rarisima in ziua de azi.
Cu noul sau album, Ghosts I-IV, Reznor duce ceea ce au inceput Radiohead cu un pas mai departe, oferind nu mai putin de cinci variante in care albumul poate fi cumparat, de la download gratis (doar primele 9 din cele 36 de trackuri) si download platit (5$ pt intregul album, mp3 la 320kbps) pana la o versiunea 'ultra-deluxe' in editie limitata de 2500 de exemplare (deja epuizata), care ofera, in schimbul a 300$, albumul in format CD si vinil, plus o groaza de print-uri aditionale, insotite de autografe din partea trupei. In mod remarcabil, despre Ghosts nu s-a auzit nimic pana cu doar doua saptamani inainte de lansare, cand Reznor a postat pe nin.com cripticul anunt "2 weeks".
Ghosts I-IV nu e neobisnuit doar prin gaselnitele de marketing ce-l inconjoara: este un album instrumental de aproape 2 ore lungime si 36 de trackuri si are mai multe in comun cu muzica ambientala sau minimalista decat cu industrialul al carui pionier este Trent Reznor. Fanii care se asteptau la noi piese gen Head Like A Hole pe care sa se isterizeze vor avea o crunta dezamagire.
Nine Inch Nails, ca trupa, a avut intotdeauna o identitate incerta in afara perioadelor de turnee, singura constanta adevarata fiind insusi Reznor, insa pentru Ghosts a incetat practic sa existe: tobele sunt programate, instrumentele principale sunt pianul, sintetizatorul si chitara, vocile - cu desavarsire absente. Inconjurat de colaboratori de prima mana (nimeni altul decat Adrian Belew, membru King Crimson, contribuie cu parti de chitara pe aproape jumatate din album), Reznor a creat un mastodont in patru parti, un amestec de ambiental, IDM, industrial si minimalism, care functioneaza mai mult ca o serie de tablouri decat ca un album conventional.
Piesele melodice, calme cu care incepe albumul (segmentul Ghosts I) trimit la colaborarile ambientale ale lui Harold Budd si Brian Eno: un pian lent, eteric si un synth abia mascat creeaza imagini mentale linistite dar cu o tensiune subinteleasa, imediat sub suprafata - un fel de calm amenintator, ca inaintea unei furtuni. In alta parte, ritmuri complexe de tobe contorsionate de efecte duc cu gandul la un Aphex Twin sau Autechre dansabili pentru fiintele umane, iar peisajul pana acum calm se schimba, capatand nuantele metalice si miscatoare ale unei zone industriale.
Chitarile distorsionate si manipulate in toate felurile imaginabile (o specialitate a lui Belew) sunt insa sarea si piperul albumului, explodand disonant intr-o mare de electricitate, prelingandu-se purtate de ritmul tobelor asemeni unor jeturi de gaze toxice sau, in rare ocazii, linistindu-se pana la o soapta. Tabloul sonor e intregit de violoncel, xilofon, marimba si cam orice alt instrument poate fi gasit intr-un mare studio din L.A., insa rezultatul nu e niciodata haotic sau prea incarcat, iar Reznor stapaneste cu mana de fier fiecare dintre cele 36 de schite ale albumului.
Ghosts este, desigur, un album de stare, si va avea nevoie de un mediu favorabil pentru a-si face efectul: in nici un caz nu este ceva de ascultat pe castile de la iPod. Lungimea sa initial descurajanta este insa pe deplin justificata, pentru a permite imaginilor pe care muzica le sugereaza sa-si faca loc in mintea ascultatorului - iar metafora vizuala nu este intamplatoare, Reznor insusi declarand ca si-a gandit albumul ca o serie de tablouri cu teme inrudite. Poate ca acest gen de pictura tonala nu mai e demult originala, insa executia in acelasi timp interesanta si ireprosabila face din Ghosts I-IV o bunatate rarisima in ziua de azi.
© Copyright Metropotam 2006-2009.
Tu ce parere ai?