Profil de metropotam: Andreea

Ce scrie la tine in buletin?

Pai, nu mare lucru, treburi superficiale in mare… Sunt romanca, bucuresteanca (cel mai important), sunt inregistrata din 30 noiembrie 1985 sub numele de Andreea Radoi si cateva alte coduri.

Ce faci pentru bani?

Deocamdata organizez evenimente si decorez spatii comerciale pentru o agentie de evenimente, companie care a avut curajul sa ma angajeze anul trecut pe postul de director de vanzari. In curand, o sa-mi dedic timpul si talentul creativ lansarii si dezvoltarii unei agentii de branding, pe stilul clasic, nemtesc (prin colaborare cu Germania de altfel). In plus, pot spune ca ma plateste si facultatea – FJSC – prin bursa lunara, desi banii aia raman de obicei pe card, ca backup..in caz de orice..oriunde... Practic si pe scurt, goana pentru bani se transpune la mine intr-o stresanta si haotica fuga intre serviciu si doua facultati. Si cu toate astea imi fac timp si pentru prietene, prieten si familie.

Piata Universitatii, pana la Pasajul Vilacrosse...Da, Pasajul Vilacrosse..atatea amintiri, spiritul tineresc, arhitectura veche.... Acolo am fumat prima oara narghilea, acolo mi-am vazut ultima data prietena, care acum e in Franta... Dar nu pot uita nici Motoarele, vara... O, da! Vantul libertatii, filmele tarzii, publicitari rataciti in creatie, la o bere, discutii rupte de realitate, la etajul 4...

Ce eveniment ai organiza de ziua orasului?

Uuuu...evenimente... Asta da provocare! Pai.. experienta m-a invatat ca este foarte importanta data evenimentului. Astfel, pe 20 septembrie putem miza pe atmosfera melancolica, romantica, a inceputului de toamna, pe nostalgia soarelui de vara si pe blandetea serilor. Un eveniment de o asemenea anvergura trebuie sa aiba un spatiu mare de desfasurare, precum si o perioada destul de lunga de participare. In consecinta, ziua Bucurestiului ar fi sarbatorita printr-un carnaval colorat in timpul zilei, cu defilari pe ruta Piata Victoriei – Bd. Kiseleff – Arcul de Triumf.

Traseul ar fi decorat cu multe lumini (neaparat lumini, sunt festive, elegante, iar cum marsul dureaza pana seara, efectul lor e garantat), flori, baloane. Participantii la defilare trebuie sa vina intr-o caravana, cu o tema aleasa de ei, dar care sa sugereze un moment din istoria Bucurestiului, un aspect al orasului, o caracteristica a bucuresteanului. La incheierea defilarii, noaptea tarziu, toti participantii se vor aduna in Piata Unirii, unde vor putea privi proiectiile de pe Casa Poporului (filmulete montate ce prezinta Bucurestiul, asa cum este el de fapt), in timp ce stau pe marginea fantanilor pornite si luminate. Bineinteles, nu va lipsi traditionalul joc de artificii de la final.

Si unde anume in Bucuresti ar avea loc?

Dupa cum povesteam, as organiza acest eveniment pe Bd. Kiseleff, pana la Arcul de Triumf, pentru ca este un spatiu larg, curat, usor de decorat (toti copacii de pe margine cer sa fie plini de lumini si flori), semnificativ, ca si Arcul de Triumf de altfel. Piata Unirii este un loc relevant atat prin nume, cat si prin istorie, important prin prezenta Casei Poporului si fermecator prin jocul fantanilor.

Daca ai fi metropoghid, unde ti-ai duce subiectii?

Aici depinde foarte mult de subiecti... Probabil ca as alterna intre vizitarea anumitor obiective culturale importante si plimbari prin Cismigiu, pe Bd. Regina Elisabeta, Bd. Decebal, neaparat vara, la inserat.

Care e ruta ta zilnica?

Acasa (Bd. Decebal) – serviciu (Herta, in curand Pache Protopopescu)– facultate (Politehnica) – serviciu – sangria cu prietena mea (Tonic, Bd. Decebal) – ciocolata cu prietenul (Times, Bd. Decebal) - acasa. Dar acest traseu variaza in functie de anotimp, stare psihica, pofte si multi functori deontici... Asa ca nu pot spune ca traiesc in rutina...

Ce-ti place, ce nu-ti place, ce ai schimba la Bucuresti?

Imi place nebunia, haosul, multitudinea de culori si lumini, spiritul nonconformist, libertatea de a alege si caldura verii. Nu-mi plac transportul in comun, alaiul de oameni ai strazii care impanzesc orasul, aglomeratia si gunoaiele de pe strazi. De schimbat... as schimba sistemul politic.

Prin ce e altfel Bucurestiul de restul lumii?

Prin simplu fapt ca e “Bucuresti”. In general, lucrurile simple sunt cele mai deosebite... Bucurestiul este singurul oras care te face sa-l renegi sa sa-l iubesti in acelasi timp, e complex prin simplitate. E locul din care ziua vrei sa fugi, iar seara vrei sa te inconjoare. Stie sa te faca sa iubesti ceea ce altii considera indezirabil si urat. A stiut sa transforme expresia peiorativa si sarcastica “Micul Paris” intr-un brand, un motiv de mandrie. E altfel prin controverse... nu gasesti doi oameni care sa aiba aceleasi sentimente legate de Bucuresti. Uimeste si dezamageste in acelasi timp, dar, cel mai important, ne invata sa iubim si sa traim.

Scrisorica pentru dom’ primar

Stimate Domnule Videanu,

Imi cer iertare ca va intrerup din importantele dvs activitati, precum coordonarea ampla a MARMOSIM-ului si configurarea de Volkswagen-uri Passat pentru Domnul Boc, toate acestea in interesul comunitatii, bineinteles. Indraznesc sa va intrerup, dupa cum spuneam, pentru a va propune un periplu suburban. Nu parasim perimetrul Bucurestiului dvs, va promit, chiar daca privelistea o sa vi se para total straina. Ma gandesc ca poate v-ar placea sa vedeti cum isi petrec bucurestenii ore bune, in fiecare zi. Dar pentru asta, va avertizez, va trebui sa coboram sub nivelul solului... dar puteti sa va pastrati rangul.

Este o lume lipsita de soare, de marmura, sau de limuzine. O lume care a fost colorata doar de perioada in care Dorna a incercat sa imite natura, verdeata si florile. Este metroul... Locul in care sute de bucuresteni asteapta zilnic un tren subteran sa ii duca dintr-un loc in altul. Nu fiti reticent, mai nou aveti acoperire Vodafone si sub pamant, deci nu veti pierde contracte importante in acest timp. Spuneti-mi, ati mai vazut oamenii tristi, obositi, frustrati, care stau resemnati pe scaune sau in picioare si se cufunda in cele mai departate ganduri? Ati mai petrecut minute, ore in fiecare zi ascultand huruitul fiarelor si scartaitul sinelor? Daca ati fi in locul lor, ati putea astepta cuminte, deseori mai mult de 10 minute, sa va inghesuiti in vagoane murdare si urat mirositoare? Ati putea sa fiti imun la aceiasi cersetori care spun aceleasi replici si povesti de viata triste si probabil inventate (ca in Filantropica), prezenti la fiecare statie, in fiecare vagon? Cunoasteti aceste lucruri? Sa vedeti atatia copii murdari, arsi, infrigurati si infometati? Sa va bucurati cand imaginea este shimbata de doi adolescenti care se saruta intre statii, pana ajung la liceu? Sa vedeti cum studentii invata cu foile pe genunchi, inainte de examene?

Sunt convinsa ca o asemenea experienta v-ar putea imbogati orizontul cultural, vocabularul (prin expresii de genul: “Coborati la prima?”) sau cel putin v-ar putea da o noua idee de afacere – punem marmura peste tot, dar prin licitatie justa...