Profil de Metropotam - Ioan

Ioan salveaza. Tot ce prinde. Momentan salveaza Dunarea si Delta de turistii neprietenosi si cafelele din Cool Cat de... altii. Crede ca Bucurestiul e amenintat de omuleti cu puteri si obsesii. Ii plac pasajele, mai ales cele de pe Lipscani si seara merge in Test sau la Ota. Crede ca Bucurestiul creaza dependenta si te surprinde mereu cu o doza mare de neprevazut.

Ce scrie la tine in buletin?

Titlu de A4, tricolor si bilingv a la Roumanie, sub care sta majuscul subsemnatul IOAN, ca e si el om. De loc, cu ceva ascendenti recuperati mai mult morti decat vii de pe la ultimele mahmureli ale lui Stefan pe spatele Bistritei. Parinti majori si vaccinati, oameni de cuplu si bancuri, Ion si Maria.

Din fata pozat, din spate votat. Flotant declarat nul, da cu zodia ce ne facem domnu’ sectorist? Poate din 2012, la capitolul expirat.

 
Ce faci pentru bani?

Nimic si de toate, ei nu-mi calca des buzunarele, iar eu, plin de verde ONG-ist, n-am ce pierde... Sa zicem ca suntem cam de juma’ de an de munca in perioada de tatonare, cand ei nu se lipesc de mine, iar eu dau doi bani pe ei.

Ei, na, asa sunt ecologistii astia, ce-i drept, si mie imi cam bate la ochiul dracului din cand in cand. Oare sunt autist?

 
Cum anume salvezi tu Dunarea si Delta?

Pai, de la Catavenci, la ”Salvati Dunarea si Delta,” unde am fost adoptat de cateva luni pe motiv de PR assistant.

Pe doamna Delta Dunarii, nascuta paradis si maritata Rezervatie, incercam de ceva vreme sa o divortam de un destin betiv si bataus, sa-i facem un viitor fromos, o situatie, si sa-i gasim un turist civilizat, care s-o faca si pe ea fericita. Na, ca v-am citat din personajele noastre publice.

Si cum putina dictatura ecologica n-a omorat pe nimeni, incercam pe caile pasnice ale lobby-ului si comunicarii (in principal) sa salvam natura de noi insine.

 
Bucurestiul trebuie salvat? Ce ai pastra din el?

Salvarea Bucurestiului a fost reala, este adevarata si va fi autentica. Bucurestiul are o mesie colectiva si nu cred ca este nevoie de obsesia unuia ca sa il schimbe dupa bunul plac. Cred ca tocmai asta il distruge: omuleti cu puteri si obsesii. Dar el se salveaza singur, prin fiecare individ, prin fiecare minte care mai coace o nazbatie si ii da farmec. Amalgam sa fie, dar sa o stim cu totii!

 
Ce te surprinde cel mai mult in Bucuresti?

Ca te adoarme ca un tanc dupa o zi de birou / plimbat / condus / cautat / restartat / cascat / mancat / aruncat / anchilozat / uitat / depravat / aranjat / pictat /amanat / urecheat / minunat / apretat / salvat…

Ma surprinde si varianta insomniac / buimac / prostanac / scufundac / mac3 / ortac / aurolac / fuck / hamac / colac / gandac / hanorac/ rucsac/ brotac / borac…

Daca ai fi metropoghid, unde ti-ai duce subiectii?

Spre rusinea oricarui ghid, nu am o ruta standard, pe care sa o bifez acum pe inima impacata a turistului. Daca m-as trezi treaz si as invata sa merg din nou in 10 minute, as avea un cuvant cheie: pasaje. Lipscaniul e plin, si nici la curti interioare nu sta rau. 

Plimbarea prin Gradina Icoanei nu suna rau deloc. Eu tre’ sa imi beau cafeaua de toate zilele la Cool Cat. Aferenta vagabondajului e ceva lectura, sau 2-3 expozitii culese atent din alte ghiduri mai consecrate decat mine (reclama nemascata la Metropotam:) )

Iarna e cam nasoala si reticenta la outdoors fara ceva spirtizare, asa ca nu ma recomand ca ghid. Seara de club merge la Test sau Ota.

 
Care e ruta ta zilnica?

Patul  si alarma, baba vecina si salutul de mitraliera, Unirii 1 si Pasajul spre Magistrala Unirii 2, Universitate si peronul pe partea stanga, sediul Catavencu si biroul cu cea mai misto harta a Deltei, cafeaua de guerrila si platouasu lu’ tanti Maria, PC sau Dumnezeu-Stie-Unde, berea la Motoare, rewind-ul si Titanul, patul meu si patul pustii lu’ Ene. E maine, ura si la treaba!

 
Ce-ti place, ce nu-ti place, ce ai schimba la Bucuresti?

Imi place sau nu, Bucurestiul se schimba sub ochii mei neavizati. Legislativ si moral, l-as tine mai aproape de mama adoptiva Europa, care sa-l obisnuiasca cu bunele ei maniere: sa nu mai scuipe pe jos, sa nu absenteze atat de des la lectiile de igiena, sa fie mai politicos si politically correct, sa traverseze la verde si sa opreasca la rosu, sa nu mai piarda vremea cu samanta in dinti la coltu blocului care sta sa cada, in fine, chestii pe care orice pusti rasfatat ca el le face mai bine mai tarziu decat niciodata.

In rest, verdict mima: sa se revizuiasca primesc, dar sa nu se schimbe nimic!

 
Prin ce e altfel Bucurestiul de restul lumii?

Bucurestiul creeaza dependenta, incepe sa-ti placa sa-i transpiri strazile, sa-i respiri aerul greu, sa delirezi cu el in zgomote, in profunzime si in mascarada. E credincios ca un dealer paranoic; cand te astepti mai putin, o sa-ti ofere o doza mai puternica de neprevazut: o straduta stinghera, o capodopera sculptata in bordura sau un kitsch national imortalizat de o minte ingusta intr-o zona istorica.

Scrisorica pentru dom primar

Deontologia prinsului de pe ape inca neflotante ma face sa aman scrisorica pana pe 25 decembrie, cand o sa primesc buletinul de Laponia de la Mosu. Dupa aceea, o sa ma prezint intr-o audienta la Primarie in vederea infratirii bucuro-lapone, a carei ghildusie va fi, in loc de monumentul-cartof, nasul rosu al lui Rudolf pe toate gardurile. Sac!