Profil de Metropotam - Cristina

Cristina este o tanara metropotamita care si-ar plimba prietenii prin Bucuresti cu metroul sa vada grafittiurile, i-ar duce in Coolcat pe perne si la Act sau Green Hours la un teatru. Are un blog personal - culturavura - si este prezenta la mai toate evenimentele din Bucuresti ce presupun cultura. Si nu numai.

 

Metropotam: Transcrie-ti buletinul...

Cristina: Model vechi, imi expira luna asta. N-ai o pila la Politie?
Mama: am
Tata: si tata
Data nasterii: acum 24 de primaveri (si prin primaveri inteleg primaveri, ca m-am nascut intr-o insorita zi de martie, cand copacii infloreau si pasarelele cantau in copacii care infloreau.)
Locul nasterii: Craiova, hm
CNP: prea lung

M: Ce faci pentru bani?

C: Ce insinuezi? Metropoprestez in Metropotamia

M: Cand, cum si de ce ti-ai schimbat habitatul?

C: M-am gandit ca Facultatea de Litere din Craiova nu e tocmai locul potrivit unde sa-mi desfasor talentele, asa ca am migrat spre Bucuresti. In plus, ma plictiseam teribil in Craiova si am zis ca e mai bine sa schimb aerul.

Si, fara nici o urma de gluma, aerul e total schimbat si diferenta intre ce se intampla aici fata de alte orase este, zic eu, mare, mai ales din punct de vedere al petrecerii timpului liber sau chiar "neliber", dar si ca mentalitate.

M: Ce te-a surprins?

C: Blitzul de la aparatul de fotografiat, ca sunt olteanca si am crezut ca e fulger. Sau era invers bancul? Aaa, in Bucuresti? Cand am venit eu erau o gramada de buchinisti la Universitate, mult mai imprastiati si mai "boemi" decat acuma. Imaginea cu cartile asezate dezordonat pe jos mi-a ramas in minte.

Apoi distantele, mi se parea ciudat ca un drum de jumatate de ora cu autobuzul sa fie considerat ok, in comparatie cu altele. Cel mai mult probabil ca m-a surprins faptul ca daca vroiam sa ies seara aveam o gramada de posibilitati si ca oamenii erau ceva mai activi decat ce cunoscusem eu pana atunci.

M: Cine ti-a aratat la inceput Bucurestiul?

C: La inceput, putin, prieteni mai experimentati intr-ale Capitalei. Apoi am inceput sa colind singura.

M: Daca ai fi metropoghid, unde ti-ai duce subiectii?

C: Pai ar depinde de subiecti. Pe straini i-as duce ziua dimineata pe strazi, prin Cotroceni sau daca au umor prin Rahova sa vada culorile locale, dupa amiaza pe terasa la MNAC sa stea un picut la soare si seara in Amsterdam (stiu, e clasic, acolo ii ducem pe toti) sau mai bine la un concert simpatic.

Pe prietenii de pe alte plaiuri mioritice i-as plimba cu metroul sa vada grafittiurile, in Cool cat pe perne si la Act sau Green Hours la un teatru, ceva.

M: Care e ruta ta zilnica?

C: Depinde unde ma trimite Metropotamul sef si de ce se intampla prin Bucuresti. In principiu, taxi luat din fata de la Orhideea "La CEC-ul mare pe Victoriei, va rog, dar luati-o pe la gara ca e mai putin aglomerat", apoi o ruta prin calculator si ceva mai larga pe net, apoi tropa tropa prin Bucuresti, pana ma opresc undeva, de obicei intr-un bar sau cel mai probabil in patul de acasa.

M: Ce-ti place, ce nu-ti place, ce ai schimba la Bucuresti?

C: Nu-mi place cand striga muncitorii sau soldatii la mine cand trec pe langa ei, cand raman fara mobil (da, s-a intamplat des) in locuri publice si vorbesc apoi cu hotul la telefon, inimile Maggi, micii si gratarele in aer liber, oriunde ar fi ele, masinile "bengoase" care tin neaparat sa treaca la un centimetru de tine ca ei e shmekeri, frate, nu-mi place deloc atunci cand vad cladiri centrale ca niste ruine si ma gandesc ce bine mi-ar sta mie acolo, intr-un apartament intr-un bloc posibil renovat sau cand cer ceva si chelnerul imi spune ca n-are sau ca s-a inchis bucataria.

Nu imi mai place atunci cand taximetristii fac fata aceea scarbita daca le lasi doar 10 mii bacsis, cand tot poporul iese la aer liber, se manifesta zgomotos si lasa in urma materiale care nu sunt deloc biodegradabile, cand se trezeste vreun destept sa comenteze in mijlocul piesei de teatru sau al filmului, cand toti dau vina pe cainii vagabonzi ca e urat orasul dar nu ar arunca ambalajul de la inghetata la cos, nu-mi plac vanzatoarele ciufute sau functionarii din institutiile publice, oamenii care la douazeci si ceva de ani arata, se imbraca si se poarta ca la patruzeci si....

Imi plac cluburile zgomotoase unde stai lungit pe perne, casele vechi care se oglindesc in fatadele cladirilor noi de birouri, parcurile atunci cand nu sunt populate, oamenii cu tenisi si rucsaci de pe strazi, inscriptiile vechi, comuniste ramase nu se stie cum pe te miri ce ziduri, stencilurile, restaurantele cu salate mari, magazinele mici, ascunse printre notariate si xeroxuri, numerele de masini care spun multe despre proprietar, bomboanele de la Capsa, copiii homelesi care citesc pe fantana de la universitate, cand ploua pe cupola de la Vilacrosse, sa vad Bucurestul noaptea de pe un pod de pe Dambovita, reclamele luminoase si masinile... iarasi noaptea, galeriile unde daca ar intra matusa-mea ar zice: da, ce, asta-i arta, asa ceva pot sa fac si eu si iubesc pisicile vagaboande.

As adauga multe, dar multe cafenele si ceva, mai putine, terase. Ati observat ca nu prea ai unde sa bei o bere central la terasa?

M: Prin ce e altfel Bucurestiul de restul lumii?

C: Hmm, asta suna a branding. Prin contrastele puternice, care sunt foarte evidente, de la arhitecturi diferite aflate in acelasi loc, la oameni diferiti si diversi sau la scene de un discret suprarealism urban.

M: Scrisorica pentru dom primar

C: Draga nenea, vreau si io, ca tot omu, sa nu mai aud injuraturi de la taximetrist ca sensuri unice sau ca uite o groapa noua, de asemenea as fi recunoscatoare daca ati exila "arhitectii" care deseneaza case oribile, kitsch si opulente, as mai vrea (banale dorinte) ca Centru vechi sa fie asa, boem si sa nu arate a groapa de gunoi, sa ies la o terasa, sa aud muzica de strada si poezii recitate si sa nu-mi fie teama pe strada seara tarziu. As mai vrea si altele, da rezolva-le intai p'astea.