Pe partiile din St Anton

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+

Una dintre statiunile "vedeta" din patria lui Mozart este si St. Anton - oras mic, statiune mare, din regiunea Arlberg, spre capatul sud vestic al Austriei, la 80 de km de Innsbruck, circa o ora si un pic de condus, pentru ca e autostrada peste tot. Despartita de Bucuresti cu 1800 de km, St. Anton, cea mai populara statiune pentru turistii britanici, e locul unde s-a nascut schiul austriac, s-a folosit pentru prima data tehnica Arlberg, s-a infiintat primul club de schi din Alpi, s-a tinut primul concurs Arlberg-Kandahar. Tot aici suntem in oraselul natal al lui Hannes Schneider, legenda a schiului, socotit, The Father of Modern Skiing. 

Cativa buni prieteni indragostiti de schi si munte, au impartit cu noi vizita lor in "Mecca" schiului. Au fost incantati de tot ce-au gasit in miez de ianuarie, in afara de, stim cu totii, penurie de zapada. Altfel, tarifele – mai ieftine in perioada 6 - 20 ianuarie, cu pana la 30%; rezervare doar pe net, nu pretinde nimeni avans, mai ales ca lipsa zapezii ii putea intoarce pe multi din drum. Costul unui sejur de 7 zile la demipensiune, per persoana plus ski pass a fost de 516 euro (7 nopti cazare, 6 zile ski pass. Luat separat, abonamentul pentru 6 zile de schi este cam 180 euro, dar schiezi cat poti).

Intr-un top al celor mai buni clienti ai locului, romanii ocupa al doilea loc dupa ucraineni. O explicatie posibila pentru cuvintele gazdei de la pensiunea Pens Hildes. Amfitrionul, sofer pe ratrack, spunea ca e foarte incantat de romani, "chiar mai mult decat de nemti". Poate vroia sa perie clientii dar asta e mai putin important, cata vreme serviciile sunt de calitate.

La pensiune se servea numai frustuck-ul, standard (3-4 feluri de sunca si salam, schweitzer, cascaval, unt, dulceturi) iar cina, la restaurantul unu hotel invecinat, de trei stele - se pare un soi de  family affair ( se zvonea ca gazdele erau chiar rude). Cina regeasca in fiecare seara includea: antreu, supa (claresuppe, supa-crema) ; felul doi trebuia comandat cu o zi inainte, de fapt se alegea intre doua variante de meniu – gen porc sau vita respectiv peste sau pui. Deserturile erau bomboana de pe tort, cu inghetata, 2-3 feluri de prajitura, budinci. In schimb, o bere la 0.5ml. era 3.4 Eur iar o carafa vinul casei (250 ml) era 3.5Eur. Altfel, exista un autobuz local care ne transporta gratis, intre statiuni, de pilda, 8 minute de la Pettneu la St Anton. Autobuzele circulau la fiecare 20 de minute, dimineata si dupa-amiaza.

fundal

Toate partiile au instalatii artificiale de zapada

funda1

Domeniul schiabil e cu mult mai vast comparativ cu ceea ce suntem obisnuiti acasa: o retea impresionanata de schilifturi, retea de telecabine spre varfurile Valluga, Schindler in total, cam 240 km de partii al caror grad de dificultate e variabil, marea majoritate de nivel mediu si usor, mai rare partiile dificile si oricum nu aveau suficienta zapada. Poti alege sa incepi coborarea de la 2400 sau chiar de la 2600 (cel mai inalt loc unde te lasa cabina) si pana jos poti parcurge 1200-1400 m dintr-un foc!

In realitate, domeniul skiabil la ei inseamna toata regiunea pe care ai ski-pass dar de obicei nu ai cum sa treci chiar dintr-o vale in alta ca sa acoperi zona. Circuitul e foarte complex: puteti conduce pana la Lech( 40 km distanta), unde exista acoperire de ski-pass. Daca ajungeti aici, luati un ceai la Cabana Palmengrat ( 2.100 m) asezata pe un varf de coama si care ofera o priveliste de 360 de grade a imprejurimilor.

cabana lech

O ciorba la Palmengrat

la lech

Lech - capatul de sus al telescaunului

Statiunea, mandria austriecilor, e mai cu staif: intr-adevar in parcarea acoperita unde am lasat masina, Audi si Mercedes cata frunza si iarba, cate un Mondeo ratacit, Passat-uri si mai rar, cate o japoneza. Nu degeaba se spune ca este una din statiunile mai exclusiviste; de altfel, se simte putin si la preturi – o pizza chiar mica din care nu se satura doi oameni costa 12 euro, o supa 5-6 euro, iar o bere 4 euro;

Problema  de fond in aceea perioada a fost caldura; ziua erau chiar si 6-8 grade la 2200 - 2400 m. Evident ca zapada era moale si incepea repede sa faca cocoase ca la Predeal pe subtelescaun, chiar daca dimineata partiile te primeau inghetate (desi nici sus nu erau mai mult de 2-3 grade) si batute bine de ratrac. Ajuta deci, sa luam in calcul si capriciile vremii care poate veni cu ceata, vant puternic si fara zapada asa incat la mijloc de ianuarie existau portiuni destul de mari cu iarba, pe coastele insorite. 

 la 2300

La 2003 m alt, pe fundal Vf. Schindler Spitze

Ulmer, vedere spre st christoph

Ulmer, vedere spre St. Christoph situat intre St Anton si Zurs

la ulmer

Cabana Ulmer Hutte

telescaun,

Telescaunul urca in 8 minute o diferenta de nivel de 700 m. alt (intre 1500 si 2200)

varf

Telecabina urca spre Valluga (2811) - cel mai inalt varf din St. Anton

avalnsa

Pe fetele expuse ale versantilor sunt amenajari anti-avalansa 

In cazul in care aveti parte de incidente neplacute, serviciile sunt uluitor de prompte. Prevederea e mama intelepciunii dar daca o patim, suntem pe maini bune. Unul din cei din grup, cu masa musculara zdravana, a cazut cu snowboard-ul. Rezultatul: luxatie de umar; salvamontistul de la cabana (noroc ca eram langa o cabana,  la 2300 m. alt.) i-a imobilizat umarul si a chemat elicopterul. Ne-am ingrozit la gandul "Cine stie cat o sa coste?" omul a dat din umeri linistindu-ne:  "Acopera asigurarea!". Intrebarea a ramas cumva suspendata: oare asigurarile noastre, le baga cineva in seama?

ridicare

elipoter

elicopter3

In mai putin de 10 minute elicopterul vajaia peste terasa cabanei, imprastiind fularele si paharele de plastic; nimeni nu facea caz, pareau relativ obisnuiti, numai ai nostrii pozau de zor. Unul din salvamontisti a coborat lasat de coarda si l-a legat pe Mircea intr-un ham special. Peste cinci minute "fericitul" zbura peste culmi. 

Jos a fost asteptat de o ambulanta care l-a dus la clinica, i-a facut radiografii, sedare si in nici o ora de la incident omul era ca nou -nout cu umarul la locul lui. A lasat la clinica pasaportul si a plecat acasa cu autobuzul. Costul total  a fost de 800 de euro, cu tot cu ecografia de control de a doua zi si cu sistemul de fixare a mainii, iar transportul cu elicopterul: 100 Euro.

Ar mai fi de spus ca statiunea St. Anton e gazda primitoare a competitiei "Powder 8", adica trasarea de opturi in zapada "noua". Un alt as din maneca: statiunea este numarul 1 in Europa la capitolul zapada tip powder (proaspata, de umiditate redusa).




Nici un comentariu inca

Pentru a posta trebuie sa fii logat.

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

d'ale zilei...

Ai spirit civic?
|Rezultate|Alte sondaje

Descopera