O zi in Vilnius

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+
Ce cauti in Lituania?! ma intrebau invariabil amicii. Vad lumea, de curiozitate, raspundeam si eu invariabil, retinandu-mi nelamurirea in fata unei asemenea intrebari. Iar mirarea romanului fata de aceasta destinatie (o tara europeana, in fond, si inca una aproape de Ro.) o pot vedea motivata de mai multe posibilitati:
- nu e o destinatie exotica.
- nimeni nu stie nimic despre Lituania, ergo nimeni nu gaseste nimic atractiv la ea.
- Lituania e plicticoasa.

Ultimul motiv am sa-l exclud din start, nici cea mai terna tarisoara nu e plicticoasa daca n-am mai vazut-o pana acum. Ca Lituania nu-i exotica, as contrazice. Zona baltica e prea putin explorata, iar asta, in cartea mea, o face la fel de exotica precum e sudul Turciei pentru altii... mai ales ca e cam la fel de aproape - din Bucuresti faci in linie mai mult sau mai putin dreapta sub 1500km pana in Vilnius.

Apropo de cifre, dupa cateva sute de kilometri prin Lituania in care rareori am vazut picior de om (compensate de multe vacute zvelte, paduri inalte de pin si catralioane de campuri cu papadii), am cautat date statistice despre populatia tarii si a capitalei. Lituania are cam cati locuitori gasesti in Bucuresti, adica vreo 3,4 milioane, iar Vilnius are doar jumatate de milion. Si e foarte intins, deci ingramadeala locuitorilor pe km2 e de vreo 7 ori mai mica decat in Bucuresti. Si e un oras foarte verde. Si are un cartier business cu vedere la rau (Neris), cu maluri prietenoase si accesibile. Si are si un centru vechi curat si bine intretinut. Poftim motive sa vezi Vilnius.

Vilnius Vilnius Vilnius

Adevarul e insa ca la fata locului si in primele ore, Vilniusul ne-a cam agasat. Am intrat in el printr-o periferie trista, neluminata si industriala, si abia in centru orasul s-a mai trezit putin la viata, sub luminile cartierului business si cele ale teraselor din Centrul Vechi, pe care am avut ocazia sa il vedem de 3 ori, dandu-i roata ca niste musculite ametite, urmand instructiunile contradictorii ale soferilor de taxi si localnicilor.

Dupa cazarea in hostel (Old Town Hostel, e decent si are o pozitie ultra-centrala), am iesit sa mancam. Desi sambata seara, prea putina miscare in centru. Multe terase la care se bea, un bar-doua mai rasarite. N-am gasit decat vreo 2-3 restaurante deschise, unul hiper-aglomerat si scump, iar celelalte doua isi inchisesera deja bucatariile. Am mancat cam cu noduri intr-o kebap-arie, singura pe care am gasit-o, de altfel.

Vilnius Vilnius Vilnius Vilnius Vilnius

Stand o singura zi in Vilnius, n-am atacat punctele clasice de atractie (biserici - are peste 60, cetatea, muzeele), ci am purces la o lunga plimbare dintr-un colt in altul al orasului, sa vedem cum se traieste in Vilnius. Am trecut in viteza prin Centrul Vechi (de data asta pe lumina), am remarcat ca are si el cersetori insistenti, dar infinit mai multa verdeata decat are al nostru, am gasit indicatoare turistice in engleza, destui oameni pe biciclete si cativa turisti pe Segway-uri (de inchiriat: 60 litas = 17,4 eur / ora).

In rest, Centrul Vechi nu ne-a impresionat decat prin curatenie. Bine intretinut (nu stim daca este o stare de fapt sau o calitate dobandita in ultimii ani, cand orasul a fost probabil aranjat cu minutiozitate pentru evenimentul de a fi in 2009 Capitala Culturala Europeana), cu strazi curate, cele mai multe pietruite, si cladiri frumoase, cu stiluri arhitecturale diverse, din perioade si influente diferite, cu piete largi in care se invalmasesc stradute inguste medievale. Destul de multe terase si restaurante (acum deschise).

Vilnius Vilnius
Vilnius Vilnius

Am continuat cu o vizita intr-unul din cartierele adiacente centrului, o zona verde si linistita, fara masini, pietoni, cu vile, casute, curti ingrijite si cateva cladiri cu apartamente. Dupa inca vreo doua dealuri (e un oras foarte valurit), am urcat in primul autobuz (biletele se cumpara de la sofer, 2,5 litas, dar n-am reusit sa aflam daca am platit o calatorie, o ora, o zona sau o zi) si in drumul spre rau am vazut si cartierele ramase mostenire de la comunisti: blocuri identice, lipsite de viata, piete si magazine prafuite - Lituania a stat si ea, nu doar sub comunism, ci direct sub URSS, pana in '90, cand a fost prima republica sovietica revolutionara si secesionista. De altfel si azi mai auzi pe strada, foarte des chiar, vorbita limba rusa, nu lituaniana (o limba care la prima vedere seamana, cel putin in scris, cu greaca si finlandeza, si o recunosti usor din cauza terminatiilor omniprezente -as si -us).

Vilnius Vilnius Vilnius

Dupa o escala intr-o suburbie impadurita (toata tara e plina de paduri inalte de pin), populata doar de zeci de biciclisti iesiti duminica la iarba verde, am revenit (tot cu transportul in comun) in centru - cel modern de data aceasta.

Vilnius Vilnius
Vilnius Vilnius Vilnius Vilnius Vilnius

Plecand de acolo, am traversat raul Neris pe un pod pietonal si am admirat indelung malurile raului: lunca larga cu gazon unde vilnius...ienii (?) bateau mingea, inaltau zmee sau se insoreau la primavara recenta, si unde am vazut un skate park, un teren de baschet, o zona cu nisip pentru volei de plaja, piste de biclete si promenade largi de-a lungul raului. Ne-a placut.

Vilnius Vilnius
Vilnius Vilnius

Ne-am mai pierdut vremea la o sarbatoare populara in strada (era 9 mai, ziua Europei), unde se canta, se cumparau bunatati de mancat si maruntisuri inutile... iar cireasa de pe tort a fost zona internationala unde standuri ale tarilor UE prezentau meniuri... "traditionale". (cartofii, gratarul, varza si carnatii erau peste tot) Bineinteles, ne-am oprit la standul Romaniei. Nu vorbea nimeni romaneste, iar cand ne-am uitat pe meniul cu bucate specific romanesti, ne-am cocosat de ras:

Vilnius Vilnius
traiasca-ne sarmalele, taratorul, kebap-ul si musacaua traditionale

Vilnius Vilnius
apropo de mancare, ce-am mancat in Vilnius: stanga: salata minuscula, dreapta: lavash (lipie in interiorul careia se impacheteaza diverse umpluturi - pui, legume, sosuri... un fel de salata de boeuf mai lichida si mai bogata in ingrediente)


Concluziile noastre despre Vilnius si locuitorii sai, dupa zi si doua nopti acolo:
- desi se vad urmele trecerii rusilor pe acolo, orasul nu pare sa fi suferit nici pe departe agresiunea la care a fost supus Bucurestiul.
- e curatel, ingrijit, si a reusit in 20 de ani sa construiasca centrul business fara sa strice aspectul urban, punand toate cladirile moderne la un loc, nu plantandu-le haotic.
- preturile sunt cam la acelasi nivel cu cele din centrul Bucurestiului.
- oamenii nu-s foarte instariti, in cartierele marginase e destula saracie, dar nu epatanta, ci modesta si retinuta.
- Centrul Vechi e singurul loc unde am zarit masini mai scumpe si un pic de epatare din partea trecatorilor (in vestimentatie, de obicei).
- nici ei nu se comporta prea fair play cu strainii, citesc pe fruntile lor "fraier" sau "jupoaie-ma". Uitati-va cu atentie la notele de plata.
- stau neasteptat de slab la capitolul night life: cele cateva baras si pubas (baruri si pub-uri, desigur) zarite sambata seara, ori erau inchise, ori dezafectate, ori scumpe, iar populatia 20-30 de ani se inghesuia in aproximativ 5 locuri mai trendy.

Mai multe foto (mai mari) in galerie sau in slideshow-ul de mai jos:






Nici un comentariu inca

Pentru a posta trebuie sa fii logat.

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

d'ale zilei...

Ai spirit civic?
|Rezultate|Alte sondaje

Descopera