Cokelive Peninsula - 24 iulie
Ziua a fost marcata de toropeala, toate spatiile cu umbra erau pline de oameni ce incercau sa scape de soare, iar la concerte prezenta a fost scazuta pana spre seara. Totusi, cei mai indrazneti jucau un fotbal de masa uman sau faceau bungee jumping.
Primul concert al serii de pe scena principala a fost Vama, cu vocea lui Tudor Chirila ce rasuna inconfundabil prin complex. Chirila, cu un aer si o atitudine voit sictirita de star, care ne e foarte simpatica, a facut sa suspine pustoaicele din primele randuri cu melodii precum Nu am chef azi, Tata taie porcu' sau Epilog. In paralel, la Coke Terrace, Pavel Stratan aduna in fata scenei cativa entuziasmati care incercau sa se rupa de monotonie.
Neo este trupa cu care ne intalnim la festivaluri de 2 ani, dar desi suna foarte bine si au o prezenta scenica faina, nu reusesc sa cucereasca urechile celor prezenti in fata scenei. Parca ar merge mai bine o cantare in club, decat una pe scena de festival, cert este insa ca noua ne plac. Au un sunet unic, electronic - alternative- pop, un amestesc reusit.
Cei doi solisti, Eniko Hodosi si Peter Kovary, au facut un show ca pentru festival. Peter poza incontinuu in ipostaze de rock star si se urca pe boxele de pe scena, in timp ce Eniko era cand suava, cand dura urland in megafon.
Concertul Sarmalele Reci a inceput pe timp de zi si s-a terminat pe timp de noapte. A fost unul dintre primele concerte care a reusit sa miste cu adevarat oamenii, acei cativa fani care tot vin la concertele trupei de ani buni, cu toate ca muzica in sine a ramas aceeasi. Poate fiindca formatia se bucura cu adevarat cand canta, iar energia asta se transmite publicului, sau poate dintr-o dulce nostalgie - oricum ar fi, lumea nu s-a saturat inca de piese ca Daca n-ai fi tu, Aurolac sau La televizor. Drept dovada, Sarmalele Reci sunt o prezenta constanta la Peninsula de cativa ani.
Warm-up-ul pentru headliner-ul serii, Tiesto, a fost asigurat de Observer din Austria. Si am avut parte de circa o ora de mix-uri house, care s-au incheiat cu o serie de piese trance. A fost un warm-up bunicel, suficient cat sa ii adune pe oameni in fata scenei si sa le starneasca apetitul pentru dans. Multimea crestea vazand cu ochii, iar nerabdarea se simtea in aer si in glasurile celor ce strigau numele dj-ului olandez.
Cu o mica intarziere de 20 de minute, Tiesto a aparut pe scena, in strigate de fericire si cateva fluiere singuratice. Inconjurat de doua turnulete de boxe si intre doua ecrane de proiectii care te trimiteau catre o lume a distractiilor, dj-ul a zambit si a avut grija ca dupa vreo cateva secunde, sunetul sa fie dat mai tare, considerabil mai tare decat la warm-up.
Cei prezenti, desi multi, s-au urnit mai greoi (cu exceptia primelor randuri, care au intrat in delir cand Tiesto si-a facut aparitia pe scena), dar de cum au auzit piese mai cunoscute precum Dance 4 Life (cu vocea lui Maxi Jazz de la Faithless) sau Love Comes Again. Mix-urile de trance au fost pe placul celor ce au rezistat frigului si au dansat cum au stiut mai bine, incluzand si cate un bravo sanatos la fiecare pauza.
La fel de populare au fost mix-uri dupa piese alternative cunoscute (La Roux - In For the Kill, Bloc Party - One More Chance, The Killers - Mr. Birghtside, Kings of Leon - Sex On Fire sau Tegan & Sara - Back in Your Head), care pe mixuri de trance-electonica sunau foarte bine. Tiesto si-a facut de cap timp de mai bine de trei ore, in care a imbinat beaturile marca personala cu hituri cunoscute, astfel multumind si fanii veniti mai mult sa-l vada pe dj, dar si pe cei ce au venit pentru festival si nu sunt neaparat fani ai muzicii electronice. O parte din mixuri sunt disponibile si pe pagina de Myspace a dj-ului.
Balkan Fanatik au fost una dintre micile revelatii ale festivalului. Haos se poate numi ce era acolo, dar un haos atat de simpatic si energic incat era imposibil sa nu sari cat poti tu de sus. Este greu de spus ce fac Balkan Fanatik si ce vitamine iau, dar show-ul lor a fost foarte tare, o combinatie aiuritoare intre folk balcanic (ei sunt unguri si greci), hip hop, punk, electro, rock. A sunat excelent, totul condimentat de felul in care "faceau" pe scena. Dans e putin spus, era o agitatie permanenta, exploziva, cu sarituri si miscari ample, dand impresia ca, daca nu s-au nascut pe scena, le place la nebunie sa fie acolo. Puteti sa-i ascultati pe Myspace daca nu ne credeti.
Tot folk balcanic, dar de data aceasta tiganesc si cu influente electro, mai melodios si mai putin agitat, am ascultat la !DelaDap, "the urban gipsy sound". Nu a durat mult sa inceapa petrecerea si aici, !Deladap au facut publicul sa danseze nebuneste, cu hore si miscari unduitoare. Si ei plini de viata, si ei dansand, !DelaDap au avut un concert fain, dar parca, dupa Balkan Fanatik, ne venea sa dam din cap si sa topaim in continuare decat sa ne unduim soldurile.
Am incheiat seara osciland intre Gojira, unde se dansa voios pe rupte, si ce se intampla la Freedom Arena (adica DJ precum Hot X sau Chris Liebing), unde atmosfera era ceva mai psihedelica, si datorita muzicii, dar si datorita luminilor.
Mai multe poze pe 100eyes
Primul concert al serii de pe scena principala a fost Vama, cu vocea lui Tudor Chirila ce rasuna inconfundabil prin complex. Chirila, cu un aer si o atitudine voit sictirita de star, care ne e foarte simpatica, a facut sa suspine pustoaicele din primele randuri cu melodii precum Nu am chef azi, Tata taie porcu' sau Epilog. In paralel, la Coke Terrace, Pavel Stratan aduna in fata scenei cativa entuziasmati care incercau sa se rupa de monotonie.
Neo este trupa cu care ne intalnim la festivaluri de 2 ani, dar desi suna foarte bine si au o prezenta scenica faina, nu reusesc sa cucereasca urechile celor prezenti in fata scenei. Parca ar merge mai bine o cantare in club, decat una pe scena de festival, cert este insa ca noua ne plac. Au un sunet unic, electronic - alternative- pop, un amestesc reusit.
Cei doi solisti, Eniko Hodosi si Peter Kovary, au facut un show ca pentru festival. Peter poza incontinuu in ipostaze de rock star si se urca pe boxele de pe scena, in timp ce Eniko era cand suava, cand dura urland in megafon.
Concertul Sarmalele Reci a inceput pe timp de zi si s-a terminat pe timp de noapte. A fost unul dintre primele concerte care a reusit sa miste cu adevarat oamenii, acei cativa fani care tot vin la concertele trupei de ani buni, cu toate ca muzica in sine a ramas aceeasi. Poate fiindca formatia se bucura cu adevarat cand canta, iar energia asta se transmite publicului, sau poate dintr-o dulce nostalgie - oricum ar fi, lumea nu s-a saturat inca de piese ca Daca n-ai fi tu, Aurolac sau La televizor. Drept dovada, Sarmalele Reci sunt o prezenta constanta la Peninsula de cativa ani.
Warm-up-ul pentru headliner-ul serii, Tiesto, a fost asigurat de Observer din Austria. Si am avut parte de circa o ora de mix-uri house, care s-au incheiat cu o serie de piese trance. A fost un warm-up bunicel, suficient cat sa ii adune pe oameni in fata scenei si sa le starneasca apetitul pentru dans. Multimea crestea vazand cu ochii, iar nerabdarea se simtea in aer si in glasurile celor ce strigau numele dj-ului olandez.
Cu o mica intarziere de 20 de minute, Tiesto a aparut pe scena, in strigate de fericire si cateva fluiere singuratice. Inconjurat de doua turnulete de boxe si intre doua ecrane de proiectii care te trimiteau catre o lume a distractiilor, dj-ul a zambit si a avut grija ca dupa vreo cateva secunde, sunetul sa fie dat mai tare, considerabil mai tare decat la warm-up.
Cei prezenti, desi multi, s-au urnit mai greoi (cu exceptia primelor randuri, care au intrat in delir cand Tiesto si-a facut aparitia pe scena), dar de cum au auzit piese mai cunoscute precum Dance 4 Life (cu vocea lui Maxi Jazz de la Faithless) sau Love Comes Again. Mix-urile de trance au fost pe placul celor ce au rezistat frigului si au dansat cum au stiut mai bine, incluzand si cate un bravo sanatos la fiecare pauza.
La fel de populare au fost mix-uri dupa piese alternative cunoscute (La Roux - In For the Kill, Bloc Party - One More Chance, The Killers - Mr. Birghtside, Kings of Leon - Sex On Fire sau Tegan & Sara - Back in Your Head), care pe mixuri de trance-electonica sunau foarte bine. Tiesto si-a facut de cap timp de mai bine de trei ore, in care a imbinat beaturile marca personala cu hituri cunoscute, astfel multumind si fanii veniti mai mult sa-l vada pe dj, dar si pe cei ce au venit pentru festival si nu sunt neaparat fani ai muzicii electronice. O parte din mixuri sunt disponibile si pe pagina de Myspace a dj-ului.
Balkan Fanatik au fost una dintre micile revelatii ale festivalului. Haos se poate numi ce era acolo, dar un haos atat de simpatic si energic incat era imposibil sa nu sari cat poti tu de sus. Este greu de spus ce fac Balkan Fanatik si ce vitamine iau, dar show-ul lor a fost foarte tare, o combinatie aiuritoare intre folk balcanic (ei sunt unguri si greci), hip hop, punk, electro, rock. A sunat excelent, totul condimentat de felul in care "faceau" pe scena. Dans e putin spus, era o agitatie permanenta, exploziva, cu sarituri si miscari ample, dand impresia ca, daca nu s-au nascut pe scena, le place la nebunie sa fie acolo. Puteti sa-i ascultati pe Myspace daca nu ne credeti.
Tot folk balcanic, dar de data aceasta tiganesc si cu influente electro, mai melodios si mai putin agitat, am ascultat la !DelaDap, "the urban gipsy sound". Nu a durat mult sa inceapa petrecerea si aici, !Deladap au facut publicul sa danseze nebuneste, cu hore si miscari unduitoare. Si ei plini de viata, si ei dansand, !DelaDap au avut un concert fain, dar parca, dupa Balkan Fanatik, ne venea sa dam din cap si sa topaim in continuare decat sa ne unduim soldurile.
Am incheiat seara osciland intre Gojira, unde se dansa voios pe rupte, si ce se intampla la Freedom Arena (adica DJ precum Hot X sau Chris Liebing), unde atmosfera era ceva mai psihedelica, si datorita muzicii, dar si datorita luminilor.
Mai multe poze pe 100eyes
Tu ce parere ai?
Pentru a posta trebuie sa fii logat.