Antilocul saptamanii: Hotel Dunarea
Chiar peste drum de Gara de Nord, hotelul Dunarea face parte din grupul cladirilor necuvantatoare din Bucuresti, care au fost odata ceva mai mult decat gramezi de moloz si metal, dar care acum sunt ca niste cersetori batrani fara rude in viata, ce ameninta sa omoare trecatorii de pe trotuar.

Oricine pune pentru prima oara piciorul in Bucuresti da cu ochii de ea. Din pacate, Dunarea se integreaza atat de bine in peisajul cenusiu al zonei dimprejurul garii, incat aproape nici nu realizezi ca de fapt e o ruina. Mai ales ca vezi firma de la departare - literele inca se mai tin bine de ziduri.
Privind in fata garii, daca dai la o parte aglomeratia si masinile noi ce trec pe Calea Grivitei si Gheorghe Duca, o sa ai in fata o minunata panorama comunista, o intersectie care nu s-a schimbat de zeci de ani. Un peisaj in care hotelul Dunarea nu mai e o ruina, ci e o cladire care isi gaseste firesc locul printre multe altele asemenea ei.

Insa daca ai ghinionul sau proasta inspiratie de a trece prin fata hotelului, pe sub balcoane si pe langa intrare, s-ar putea sa fii unul dintre norocosii pentru care sintagma a-ti cadea o caramida in cap pe strada devine o realitate. Pentru ca totul sta sa cada, bucati de tencuiala, bucati ruginite de metal si sticla colorata murdara. Mai ales din balcoane si din firma care face edificiul sa semene cu o batrana prostituata, ce inca nu si-a pierdut obiceiul de a se farda, desi pielea de pe fata aproape ca a inceput sa i se decompuna.
Despre istoria ruinei nu am gasit nimic, decat ca ar fi ajuns in starea de acum in urma cutremurului din '77 (dar nu bagam mana in foc pesntru asta). Ceea ce spune mult despre cata grija avem de orasul nostru. Construim, in permaneneta, cladiri noi de birouri din otel si sticla, insa ceea ce a apucat sa se strice, daca nu afecteaza pe cineva interesat in mod direct, ramane stricat.

De-aia e Bucurestiul ca o masea cariata in gura unuia pentru care e mai important sa-si mareasca penisul cu cativa centimetri decat sa-si puna o plomba.
Foto din interior aici.
Vezi si:
Antilocul saptamanii: Cinematograful Feroviar
Ruine cu circuit inchis
Locul saptamanii - Gara de Nord

Oricine pune pentru prima oara piciorul in Bucuresti da cu ochii de ea. Din pacate, Dunarea se integreaza atat de bine in peisajul cenusiu al zonei dimprejurul garii, incat aproape nici nu realizezi ca de fapt e o ruina. Mai ales ca vezi firma de la departare - literele inca se mai tin bine de ziduri.
Privind in fata garii, daca dai la o parte aglomeratia si masinile noi ce trec pe Calea Grivitei si Gheorghe Duca, o sa ai in fata o minunata panorama comunista, o intersectie care nu s-a schimbat de zeci de ani. Un peisaj in care hotelul Dunarea nu mai e o ruina, ci e o cladire care isi gaseste firesc locul printre multe altele asemenea ei.

Insa daca ai ghinionul sau proasta inspiratie de a trece prin fata hotelului, pe sub balcoane si pe langa intrare, s-ar putea sa fii unul dintre norocosii pentru care sintagma a-ti cadea o caramida in cap pe strada devine o realitate. Pentru ca totul sta sa cada, bucati de tencuiala, bucati ruginite de metal si sticla colorata murdara. Mai ales din balcoane si din firma care face edificiul sa semene cu o batrana prostituata, ce inca nu si-a pierdut obiceiul de a se farda, desi pielea de pe fata aproape ca a inceput sa i se decompuna.
Despre istoria ruinei nu am gasit nimic, decat ca ar fi ajuns in starea de acum in urma cutremurului din '77 (dar nu bagam mana in foc pesntru asta). Ceea ce spune mult despre cata grija avem de orasul nostru. Construim, in permaneneta, cladiri noi de birouri din otel si sticla, insa ceea ce a apucat sa se strice, daca nu afecteaza pe cineva interesat in mod direct, ramane stricat.

De-aia e Bucurestiul ca o masea cariata in gura unuia pentru care e mai important sa-si mareasca penisul cu cativa centimetri decat sa-si puna o plomba.
Foto din interior aici.
Vezi si:
Antilocul saptamanii: Cinematograful Feroviar
Ruine cu circuit inchis
Locul saptamanii - Gara de Nord
© Copyright Metropotam 2006-2010.







#1. Comentariu nou
"o sa ai in fata o minunata panorama comunista," Scuze, dar blocurile de pe Duca sunt construite in interbelic, deci nu au nici o treaba cu comunismul. Nu mai folosi chestia asta cu "bloc comunist" pt toate constructiile, ca nu tine, ba chiar faci impresie proasta. Cel putin 2 din astea au si arhitectul scris pe ele, ceea ce in comunism nu se facea.
Blocurile construite azi ca "resedinte de lux" sunt la fel de comuniste ca cele din '60-'70 (vezi poze pe bukresh cu respectivele blocuri cand erau proaspat construite..)
#2. ba da
daca tu stai in intersectia aia si te simti in bucurestiul interbelic, atunci felicitari pentru imaginatie. pentru ca indiferent ca ne place sau nu, comunismul si-a lasat amprenta pe orasul asta indiferent ca e vorba de arhitectura socialista sau nu (uita-te la firma hotelului...). nu am folosit "comunista" degeaba, doar pentru ca suna intr-un fel.
si nici nu am vreo preferinta speciala pentru "resedintele de lux" de care vorbesti. ba chiar sunt in afara discutiei.
si oricum, nu tin sa fac "impresie buna", asta ar insemna sa fiu politically correct :)
#3. Turnulet
Cladirea avea si un "turnulet", asa cum reiese din fotografiile din anii '30. Am gasit o comparatie interesanta:
http://www.flickr.com/photos/marian_v_deacu/2471513378/